Colind rodnic !

 Cozonac de Crăciun

  De mult, în ajunul Crăciunului, Dumnezeu a coborât pe pământ împreună cu Sf. Petru, pentru a vedea cum se pregătesc oamenii să întâmpine Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Prima dată au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat în curte începuse să se simtă miros de cozonac, friptură, sarmale şi alte bunătăţi care sunt pregătite de Crăciun.

   Au bătut la uşă şi, când a ieşit bogatul i-au spus:

– Omule bun, suntem doi călători obosiţi şi îngheţaţi !

   Te rugăm, lasă-ne să înnoptăm la tine şi, dacă s-ar putea, să ne dai si nouă o coajă de pâine ţi-am fi foarte recunoscători, că n-am mâncat nimic toată ziua.

  Auzind bogatul ce au avut de spus călătorii, le-a răspuns:

    -Îmi pare rău, dar aştept nişte invitaţi în seara aceasta. Nu am nici unde să vă culc, nici ce să vă dau de mâncare.

   Mergeţi la casa de alături, acolo o să găsiţi de toate. Şi spunând acestea, a închis uşa râzând satisfacut.
 
   Alături locuia o femeie văduvă împreună cu cei doi copilaşi ai săi. Dumnezeu şi Sântul Petru, deşi ştiau, s-au dus să o încerce şi pe femeie.
 
   I-au bătut în uşă şi i-au spus ce îi spusese şi bogatului.

    Spre surprinderea lor, femeia le-a răspuns că îi lasă să înnopteze la ea:

– Puteţi rămâne peste noapte aici dar, de mâncare nici pentru copilaşii mei nu am nimic !

Când au intrat cei doi călători, au văzut copiii plângând de foame, căci nu mâncaseră nimic toată ziua.
   
   După câtva timp, femeia s-a hotărât să meargă la vecinul cel bogat pentru a-i cere puţină mâncare pentru copilaşi.
   Evident, şi ea a primit acelaşi răspuns.
    
   La întoarcere, a trecut pe lângă grajdurile bogatului şi a adunat de pe jos câteva baligi, le-a pus în sort si a plecat spre casă.

   Când a intrat copiii au sărit bucuroşi din pat strigând:

– Mami, mami, ne-ai adus de mâncare?
Plângând în suflet, femeia le-a răspuns:

– Culcaţi-vă liniştiţi, că v-am adus mâncare.
    Mâine, de Nașterea lui Hristos , o să aveţi ce să mâncaţi.

Auzind aceasta, copiii s-au culcat fericiţi, dar flămânzi , însă mama şi cei doi călători ştiau adevărul.
   
  Pentru a nu-şi da seama copilaşii, femeia a pus baligile în cuptor.

După puţin timp, nu mică i-a fost mirarea când Dumnezeu i-a zis:

– Haide femeie, deschide cuptorul şi scoate mâncarea, că de acum s-o fi făcut !

– De ce vă bateţi joc de mine?
   Parcă domniile voastre nu ştiţi ce am pus în cuptor… spuse femeia plângând !
 
-Nu auzi ce ţi-am spus? Deschide! insistă Dumnezeu.

De gura străinului, femeia a deschis cuptorul, şi nu mică i-a fost mirarea când a văzut tot felul de bunătăţi înăuntru, la fel ca pe vremea când trăia bărbatul ei.
      Doi cozonaci proaspeți rumeniți împrăștiau miros de sărbătoare.

În acel moment şi-a dat seama cine sunt străinii, şi a căzut la picioarele lor mulţumindu-le !
   
   Dar Dumnezeu a oprit-o spunându-i:
– Scoală-i pe copii şi dă-le să mănânce.
     De astazi veți avea pace și spor în casa voastră !

   Şi în acel moment, cei doi s-au făcut nevăzuţi.

    În acest timp, la casa bogatului începuseră să sosească invitaţii. Când au ajuns toţi, s-au aşezat la masă pentru a începe ospăţul.

   Dar ce să vezi, când să scoată slugile mâncarea din cuptoare pentru a o servi, în toate era numai baligă de animale.

     Din fericire, povestirea noastră are un final fericit.

   După ce au plecat invitaţii, bogatul şi-a pus slugile să pregătească din nou din toate bunătăţile, iar apoi a chemat-o pe vecina văduvă cu copilaşii ei să petreacă împreună Sărbătoarea Crăciunului.
 
  Și după sărbători, pentru a se asigura că are din ce să trăiască, a angajat-o la conacul său.
 
  Însă știm bine că e taman pe dos!
  ......
   
   Slavă Ție, Treime Sfânta, Slavă Ție!

"Să-I fie cald Lui Hristos în inimile noastre ! "
 

 
    Colind rodnic !
.....
     Adaug un gând :

    Dumnezeu , Mântuitorul nostru ,
   să Vă dăruiască tuturor  puterea de a iubi ,
   de a  Vă bucura de fiecare clipă a vietii,
    de a Vă minuna de fiecare răsarit al luminii,
   de fiecare pas divin din viață ,
   de armonia unui petec de cer sau a unui pâlc de verdeată ,
   de o îmbrățișare curată.

   "Uneori" fie desigur întodeauna acasă și veșnic prezent.

   Mulți ani buni , prieteni dragi!