Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul, rod al rugăciunii

 

”Stâlp al răbdării ai fost râvnind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre!” (Tropar)

Sfântul Daniil, rod al rugăciunii

Mustrată și defăimată pentru că nu putea da naștere unui copil, mama sfântului a ieşit odată din casă încetişor, pe la miezul nopţii şi, ridicându-şi mâinile către cer, cu multe lacrimi s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, Împărate, Cela ce ai făcut dintru început bărbat şi femeie şi ai zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi; Cela ce ai dăruit Sarei la bătrâneţe pe Isaac; Anei pe Samuil; Elisabetei, pe Ioan; milostiveşte-Te şi de necazul meu şi, căutând cu milostivire, dezleagă-mi nerodirea mea. Ia defăimarea mea şi dă rod pântecelui celui neroditor, ca, pe cel dăruit de Tine, să-l aduc Ţie, precum de demult Ana a născut pe Samuil". 

  Răspunsul rugăciunii avea să vină chiar în acea noapte pentru că  odată întoarsă în casă și după ce a adormit puţin, a văzut în vis două candele preastrălucite mari, pogorându-se încetişor din cer peste capul ei.

Sfântul Daniil Stâlpnicul, sărbătorit în fiecare an la data de 11 decembrie,  s-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, din părinţi creştini. Fiind singurul copil dăruit lor de Domnul, aceştia l-au închinat cu totul Lui, încă din perioada copilăriei. El a îmbrăţişat viaţa monahală la vârsta de doisprezece ani cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul.

Sfântul Daniil a plecat din mănăstire şi s-a sălăşluit într-un templu păgân părăsit de la ţărmul Mării Negre. După o vreme, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, îndurând arşiţa, frigul, dar şi atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povăţuit prin pilda vieţii lui şi prin cuvânt.

Chiar împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil, fiind însoţit de oaspeţi din străinătate, principi şi aristocraţi, cărora arătându-le stâlpul, a mărturisit: „Iată cea mai scumpă comoară a împărăţiei mele!”. 

Sfântul Daniil şi-a prorocit ziua morţii. La ieşirea sufletului lui, ucenicii au văzut pe sfinţii îngeri, proroci, apostoli şi mucenici deasupra stâlpului pe care vieţuise cuviosul.

”Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult strălucitoare, ai depărtat, părinte, în­tunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum, în inimile robi­lor tăi, lumina cea neapusă a cunoştinţei”  (Condac)Două întâmplări din viața Sfântului Daniil Stâlpnicul
daniil-the-stylite in 0

Sfântul Daniil Stâlpnicul – Miniatură din Minologhionul Împăratului Vasile al II-lea

Femeia-ispită

După ce a urcat pe stâlpul de la Gelánios (la 4 mile nord de Constantinopol), care era foarte înalt, Sfântul Daniil (409-453) a dus o viață aspră și vrednică de uimire. Însă diavolul, văzându-i smerenia, l-a pizmuit, astfel că i-a pregătit niște piedici, îndemnându-i pe ereticii din Bizanț să-l supere și să-i facă rău. Au găsit o femeie necuviincioasă, pe nume Vasianí, care era de fel din Asia [Mică].

Au mituit-o cu mulți bani ca să încerce, de va putea, să molipsească pe Cuvios sau pe vreunul din ucenicii săi, astfel încât să facă vâlvă și să pricinuiască scandal. A plecat deci, acea necuviincioasă femeie, îmbrăcată în rochie frumoasă și cu bijuterii prețioase, a ajuns lângă stâlpul Cuviosului și s-a așezat alături, prefăcându-se bolnavă. Prin diverse tertipuri și viclenii a încercat să ademenească sufletul curat al Cuviosului. În zadar, însă, fapta sa păcătoasă nu l-a biruit nici pe Cuvios, nici pe vreunul din ucenicii săi.

Daniel Stylites in 1S-a întors în oraș fără să fi izbutit ceva, dar cu toate acestea, voia să ia banii care i se promiseseră, așa că a spus minciuni, cum că, deși Cuviosul ar fi dorit-o și le-a spus ucenicilor să pună scara, ea nu a catadicsit să urce și a plecat. Astfel, nemernica l-a defăimat pe Cuvios, dar judecata divină nu a răbdat calomnia făcută. A intrat în ea demonul, care fără să vrea, a mărturisit adevărul, adică minciuna și viclenia ereticilor. Oamenii orașului au dus-o la Cuvios, iar acesta, rob al lui Hristos și fără ranchiună, a vindecat-o și i-a iertat vina. Aceasta s-a minunat de bunătatea Cuviosului și, cu lacrimi, săruta neîncetat stâlpul. Atunci Dumnezeiescul Har a cuprins-o din nou, dorind ea să-și îndrepteze viața. Și de atunci, cu adevărat, această femeie necuviincioasă a trăit cu cinste și înțelepciune restul vieții ei.

Judecător al pricinilor Împăraților

După mult timp, a venit la Împăratul Bizanțului (Leon I, care a domnit între 457 și 474) Împăratul din Laziká [antica Colchída, Georgia], pentru a încheia pace. Împăratul Leon l-a luat pe Împăratul din Laziká și l-a dus să cunoască îndelunga-răbdare a Cuviosului Daniil. Atât de mult s-a minunat împăratul străin de Cuvios, încât a căzut și s-a închinat Cuviosului și stâlpului, zicând cu evlavie: „Îți mulțumesc, Cerescule Împărat, pentru că m-ai învrednicit de a mă bucura de acest om ceresc”. Și atât de mult l-au apreciat cei doi Împărați, încât l-au pus să le judece pricinile lor, iar acesta i-a adus la pace.

Simpli cetățeni și împărați, greci și barbari, cu evlavie l-au cinstit pe Cuviosul Daniil Stâlpnicul, ca pe un înger al lui Dumnezeu.

Sursă: Gheronda Harálambos Vasilópulos, Sfântul Daniil Stâlpnicul, Editura Orthódoxos Týpos, p. 23-25 și 29-30.