Dragobetele pupă fetele'

  Pretutindeni se auzea zicala 'Dragobetele pupă fetele'. Dragobetele este identificat și cu o altă reprezentare a panteonului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia mințile fetelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat în planta care îi poartă numele.

 Tot de Dragobete se făceau însurățirile între fete și înfrățirile între băieți — mai rar între băieți și fete. Într-un studiu consacrat fraternizării rituale, Petru Caraman (*folclorist român) susține că termenii se referă la fraternitate realizată prin îndeplinirea unir rituri noi ce țin atât de substrat magic, cât și religios — căci riturile vechi se întrepătrund cu cele noi. Înfrățirea sau însurățirea, în unele regiuni, erau în trecut destul de riguroase. Ritul se desfășura tot în cete de vârstă și sex, pe afinități selective. În fata cetei, partenerii își zgâriau brațul stâng cu semnul crucii (solare, dar și creștine) până la sângerare. Se amesteca sângele suprapunându-se zgârieturile sângerânde una peste alta. Așa se declarau băieții fîrtați și fetele surate. Urmau îmbrățișările și jurământul reciproc de sinceritate și ajutorare până la moarte. Când unul dintre cei înfrățiți murea, celălalt trebuia dezlegat – adică desfrățit sau dessurățit la mormântul fratelui decedat și înfrățit cu un alt partener, în alt loc, cât mai departe de mormânt. Fraternitatea rituală de tipul acesta a fost un rit străvechi la tracii nord-dunăreni (daci) cât și la cei sud-dunăreni (moesi și odrisi), ca și la iliri.

 surse: Romulus Vulcănescu, Mitologie română, 1985, p. 337 - 338; Șezătoarea, nr. XII, 1904; Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, 2003, pp. 228 - 229.

La mulți ani tuturor îndrăgostiților!