Legenda Narcisei--Narcisa este considerată floarea timidităţii, a prieteniei şi respectului, dar şi simbolul iubirii neîmpărtăşite și iraţionale.

 

Se spune că fiecare lună a anului are caracteristică o anumită floare. Floarea lunii martie este minunata narcisă, asociată cu renaşterea şi noile începuturi, datorită faptului că este printre primele flori ce apare primăvara. Iar în unele tradiţii este floarea care se oferă la botezul unui nou-născut.

Potrivit unei legende, narcisele au înflorit pentru prima dată la moartea lui Narcis, un tânăr nespus de frumos, fiul Zeului fluvial Cefiso şi al nimfei Liriope din mitologia greacă. Deşi era înconjurat de dragostea şi admiraţia celor din jur, Narcis rămânea indiferent la atenţiile şi propunerile amoroase, preferând vânătoarea, la care era foarte iscusit.

De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebuneşte nimfa Echo, însă, fiind respinsă, s-a stins de durere și de dragoste neîmpărtăşită.
După moartea nimfei, Narcis a fost blestemat de zeița răzbunării, Nemesis, să nu poată iubi niciodată pe nimeni și să se îndrăgostească de el însuși. Făcându-l să-şi vadă chipul în apa unui izvor, tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine și, dorind să-și îmbrățișeze chipul reflectat în apa, Narcis cade și se îneacă. Nimfele au venit să-l plângă și l-au transformat într-o floare parfumată, care înflorește la sosirea primăverii și-i poartă numele, o floarte numită narcisa. Se spune că florile de narcisă își țin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă, iar în centrul florii au rămas chiar și lacrimile tânărului…

Se crede că Narcis a murit deoarece nu a vrut să se dăruiască. De la Narcis vine și termenul narcisism, care denotă un grad excesiv al stimei de sine și reprezintă o dragoste și o admirație exagerată, adesea patologică, față de propria persoană.

O legendă spune că narcisa a înflorit pentru prima dată în Grădina Ghetsemani din Ierusalim, la învierea lui Iisus Hristos.
Narcisele ar fi înflorit și la ultima cină luată de Iisus cu apostolii săi, de aceea, în multe țări din Europa, narcisa simboliza renașterea și învierea, fiind considerate flori pascale cu simbolistică religioasă nelipsite din casele și curțile oamenilor în perioada de Paște.

Simboluri și superstiții legate de narcisă

• Narcisa este considerată floarea timidităţii, a prieteniei şi respectului, dar şi simbolul iubirii neîmpărtăşite și iraţionale.
• Narcisa este simbolul național al Scoției, înflorirea ei și nașterea mieilor vestind primăvara.
• În America de Nord floarea de narcisă este simbolul unei asociații care luptă împotriva cancerului.
• Narcisa este și floarea națională a regatului Wales, deoarece înflorește în preajma zilei de 1 martie, când se sărbătorește ziua Sfântului David, patronul locului.
• În Egipt și în Franța narcisa simboliza ghinionul și moartea, fiind o floare folosită, exclusiv, la funeralii.
• În China, însă, era considerată o floare aducătoare de noroc, fiind utilizată în ceremoniile dedicate Anului Nou ca un simbol al vieții și al renașterii.
• În Anglia se spune că numărul puilor de gașcă, care vor ieși din ou și vor trăi, este egal cu numărul firelor de narcisă aduse în casă.
• La greci narcisele sunt florile Moirelor, zeițe ursitoare, care hotărăsc destinul nou-născutului.
• În unele țări din Europa de Vest, narcisa este considerată aducătoare de ghinion și nu este nici plantată în curte, nici adusă în casă.
• Există peste 1.000 de varietăți de narcise.
• Sunt cunoscute specii de narcisă care înfloresc toamna.
• Se consideră o garanție a fertilității cuplului dacă în noaptea nunții se dormea într-o cameră cu narcise.
• Pusă în buchetul de nuntă, narcisa simbolizează fertilitatea.
• Se spune că vrăjitoarele folosesc narcisele și bulbii de narcisă în toate vrăjile de dragoste.
• În medicina tradițională japoneză, narcisa era folosită la vindecarea rănilor.
• Denumirea populară a narcisei, la noi în țară, este: ghiocel galben, trompeta sau cocorița. 
•  
•  
•  

  Narcisa era o zână mică și frumoasă, cu părul auriu și ochii albaștri ca cerul senin de primăvară. Era tare veselă şi vioaie.

  Pasiunea Narcisei era să vopsească flori. Avea o găleată cu vopsele și o pensulă fermecată. La căderea nopții, când toți se duceau la culcare, ea zbura pe cer în toate părțile. Își petrecea toată noaptea vopsind flori.

  Florile stăteau în sus drept și așteaptă cu nerăbdare până la venea Narcisa, să le îmbrace în culorile curcubeului. Nimeni nu știa că ea era cea mai care, în cursul nopții, le dădea florilor culorilor așa de frumoase .Într-o noapte, după ce vopsise florile sălbatice din centrul pădurii, ajunse la o grădină spălăcită, înconjurată cu un gard gigantic. Nu se vedea nici o floare. Zări o cabană stranie în mijlocul grădinii. 

  Nevăzând nici o floare pe care să o vopsească, Narcisa zbură mai departe. Se opri însă mirată:

     - Parcă a suspinat cineva! spuse ea și se uită printre gard.

     - Nu, Narcisa, nu intra! strigară florile sălbatice din afara grădinii. Aici locuiește sau vrăjitoare căreia nu-i plac florile și nu lasă pe nimeni să intre.

  Dar suspinul se auzi din nou. Privind iar printre gard, Narcisa zări o floricică

  mică şi gingaşă dar care nu avea nici o culoare.

        - Mă simt așa de singură! spuse aceasta plângând. Albinele şi fluturii nu vin şi

  pe la mine pentru că nu sunt frumoase. N-am nici un fel de culoare!

       - Nu mai plânge, vă voi darui eu culori frumoase! spuse Narcisa.

  Păşi dincolo de gard în timp ce florile, o imploră să nu intre în grădină.

       - Florilor, vreau so ajut pe această micuță floare. E așa de tristă! Vreau să-i dau puțină culoare, so fac fericită, spuse Narcisa.

  - Repede, vrăjitoarea încă mai doarme! Du-te și vopsește floarea înainte de a se trezi din somn! zise o pasăre ce stătea pe ramura unui copac.

     Narcisa a îngenuncheat lângă floarea cea urâțică și a început so vopsească. Numai ce atinse floarea, când… cineva o trase de picioare.

  - Ce faci aici? mormăi vrăjitoarea ameninţător.

      Biata Narcisa încercă să-i spună vrăjitoarei că a vrut doar so vopsească pe floricica cea micuță.

     - Ce? Să vopseşti o floare? O să-ţi dau eu vopsele!

  O apucă de aripi și o aruncă departe de floare. Apoi luă găleata cu vopsele din mâna Narcisei și i le răsturnă pe cap.

      - O, nu! Vopselele mele! strigă zână îngrozită.

  Tocmai atunci se întâmplă o minune: din acei stropi de vopsea ce căzură pe pământ, răsăriră flori aurii. Toată grădina fu în curând acoperită cu flori galbene. Câteva picături ce ajunseseră pe nasul vrăjitoarei, s- au transformat și ele în niște flori aurii.

  Vrăjitoarea care ura florile, se supără tare rău. Ea nu putea să oprească florile să înflorească și nu-i plăcea nici parfumul lor. Alergă furioasă spre căsuța ei, împachetă lucruri și plecă să caute altă pădure în care să se mute.

  Briza dimineții a luat parfumul florilor aurii și la răspândit în toată pădurea. Ele erau tot așa de frumoase ca și Narcisa.

  De atunci frumoasele flori aurii se cheamă NARCISE (narcissus pseudonarcissus).

  Aşa au apărut narcisele pe lumea!

  Legenda NARCISEI...

  Se spune că fiecare lună a anului are caracteristică o anumită floare. Floarea lunii martie este minunata narcisă, asociată cu renaşterea şi noile începuturi, datorită faptului că este printre primele flori ce apare primăvara. Iar în unele tradiţii este floarea care se oferă la botezul unui nou-născut.

  Potrivit unei legende, narcisele au înflorit pentru prima dată la moartea lui Narcis, un tânăr nespus de frumos, fiul Zeului fluvial Cefiso şi al nimfei Liriope din mitologia greacă. Deşi era înconjurat de dragostea şi admiraţia celor din jur, Narcis rămânea indiferent la atenţiile şi propunerile amoroase, preferând vânătoarea, la care era foarte iscusit.

  De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebuneşte nimfa Echo, însă, fiind respinsă, s-a stins de durere și de dragoste neîmpărtăşită.

  După moartea nimfei, Narcis a fost blestemat de zeița răzbunării, Nemesis, să nu poată iubi niciodată pe nimeni și să se îndrăgostească de el însuși. Făcându-l să-şi vadă chipul în apa unui izvor, tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine și, dorind să-și îmbrățișeze chipul reflectat în apa, Narcis cade și se îneacă. Nimfele au venit să-l plângă și l-au transformat într-o floare parfumată, care înflorește la sosirea primăverii și-i poartă numele, o floarte numită narcisa. Se spune că florile de narcisă își țin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă, iar în centrul florii au rămas chiar și lacrimile tânărului…

  Se crede că Narcis a murit deoarece nu a vrut să se dăruiască. De la Narcis vine și termenul narcisism, care denotă un grad excesiv al stimei de sine și reprezintă o dragoste și o admirație exagerată, adesea patologică, față de propria persoană.

  O legendă spune că narcisa a înflorit pentru prima dată în Grădina Ghetsemani din Ierusalim, la învierea lui Iisus Hristos.

  Narcisele ar fi înflorit și la ultima cină luată de Iisus cu apostolii săi, de aceea, în multe țări din Europa, narcisa simboliza renașterea și învierea, fiind considerate flori pascale cu simbolistică religioasă nelipsite din casele și curțile oamenilor în perioada de Paște.

  O zi frumoasa tuturor, in parfum de narcise!

  Se spune că fiecare lună a anului are caracteristică o anumită floare. Floarea lunii martie este minunată narcisă, asociată cu renaşterea şi noile începuturi, datorită faptului că este printre primele flori ce apare primăvara. Iar în unele tradiţii este floarea care se oferă la botezul unui nou-născut.

  
  

  Potrivit unei legende, narcisele au înflorit pentru prima dată la moartea lui Narcis, un tânăr nespus de frumos, fiul Zeului fluvial Cesifo şi al nimfei Liriope din mitologia greacă. Deşi era înconjurat de dragostea şi admiraţia celor din jur, Narcis rămânea indiferent la atenţiile şi propunerile amoroase, preferând vânătoarea, la care era foarte iscusit.De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebuneşte nimfa Echo, însă, fiind respinsă, s-a stins de durere și de dragoste neîmpărtăşită. După moartea nimfei, Narcis a fost blestemat de zeița răzbunării, Nemesis, să nu poată iubi niciodată pe nimeni și să se îndrăgostească de el însuși. Făcându-l să-şi vadă chipul în apa unui izvor, tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine și, dorind să-și îmbrățișeze chipul reflectat în apa, Narcis cade și se îneacă. Nimfele au venit să-l plângă și l-au transformat într-o floare parfumată, care înflorește la sosirea primăverii și-i poartă numele, o floare numită narcisa. Se spune că florile de narcisă își țin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă, iar în centrul florii au rămas chiar și lacrimile tânărului…Se crede că Narcis a murit, deoarece nu a vrut să se dăruiască. De la Narcis vine și termenul narcisism, care denotă un grad excesiv al stimei de sine și reprezintă o dragoste și o admirație exagerată, adesea patologică, față de propria persoană. O legendă spune că narcisa a înflorit pentru prima dată în Grădina Ghetsemani din Ierusalim, la învierea lui Iisus Hristos.Narcisele ar fi înflorit și la ultima cină luată de Iisus cu apostolii săi. De aceea, în multe țări din Europa, narcisa simboliza renașterea și învierea, fiind considerate flori pascale cu simbolistică religioasă nelipsite din casele și curțile oamenilor în perioada de Paște.