"Dumnezeul meu, nu distruge lumea!"

Atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu. Omul care nu trece prin încercări, care nu vrea să-l doară nimic şi să sufere ceva, care nu vrea să fie mâhnit sau să i se facă vreo observație, ci vrea să trăiască bine, este în afara realității duhovnicești. Când suferim puțin în această viață, ne plătim datoriile şi ne mântuim.

Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos. În timp ce, atunci când omul nu trece prin nicio încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu, nici nu plătește datoriile, nici nu depune.

Pr. Paisie Aghioritul

"În vremurile de odinioară, creştinii se păzeau şi se apărau unul pe altul de închinătorii la idoli; astăzi creştinul se ridică împotriva creştinului şi se feresc unul de altul, căci nu mai este cu putinţă să mai ai încredere în cineva. Căci fiecare minte şi înşală şi se poartă cu aproapele său cu viclenie: pe limbă poarta miere, iar în inimă, fiere; amară; cu buzele întâmpină cu bucurie, iar cu inima duşmăneşte; în faţă vorbeşte dulce şi măguleşte, dar, îndepărtându-se, defăimează şi ocărăşte…“

(Sf. Tihon din Zadonsk)

Pocăiți-vă, mânia lui Dumnezeu se apropie, fiți încununați în curăție!

Am văzut nori negri, mânia lui Dumnezeu se cobora asupra lumii. Încet, aceștia coboară, se apropie. Și când vor atinge pământul, atunci va fi războiul.

Maica Domnului plânge pentru noi ca să fiți mântuiți la a doua venire. Ea plânge pentru noi zi și noapte: "Dumnezeul meu, nu distruge lumea!"

Am văzut-o pe Maica Domnului și mi-a zis: "Tot ce scrie în Apocalipsă și în cărțile oamenilor aleși ai Fiului meu - profeții - toate se vor împlini. Al treilea război mondial va avea loc și trei sferturi din omenire va fi distrusă și doar un sfert va rămâne."

Sfânta Sofia din Kleisoura (1886-1974)

„Să nu neglijăm să cumpărăm pentru noi cărți duhovnicești. Acolo unde există cărți duhovnicești, acțiunea diavolească este alungată și apare o mare mângâiere a virtuților. Citirea unor astfel de cărți constituie o mare siguranță, păzindu-ne de păcat… Nu este cu putință să te mântuiești fără să te bucuri de lecturi duhovnicești în orice vreme”

Sfântul Ioan Gură de Aur

"Simplitatea inimii ne face asemenea cu Dumnezeu și cu sfinții, căci omul simplu nu are răutate, nici cuget viclean, iar rugăciunea lui e grabnic ascultată"

Sfântul Paisie Aghioritul

" -Gheronda, am auzit ca sunteti om bun.

• Si viperele sunt bune daca nu calci pe ele. Indrazneste numai sa le zgândãri...Cand omul este nedreptãțit, hãrțuit,  umilit, atunci  se vede limpede cat de bun crestin este!"

( " Maxime si cugetari aghiorite ")

Parintele Serafim Rose:

Astăzi, Ortodoxia este distrusă din interior tocmai de această lipsă de Ortodoxie vie.
Ortodoxia are un singur lucru de spus Mișcării Ecumeniste:
„iată Adevărul, aderați la Adevar!” a rămâne să „discutăm” acest Adevăr nu numai că slăbește mărturia Ortodoxă, ci o distruge.
Teosofii, protestanții si romano-catolicii cu mult timp în urmă au avut dreptate când ne-au spus:

„Dacă aveți Adevărul, voi ortodocsii de ce participați in CMB (Mișcarea Ecumenista), care este o căutare a unui adevăr necunoscut?!”

 Dumnezeu este Iubire şi nu poate fi cunoscut şi contemplat decât prin iubire şi în iubire; de aceea, poruncile lui Hristos care duc la cunoaşterea şi la contemplarea lui Dumnezeu sunt porunci ale iubirii. Misterul Treimii rămâne necuprins până la sfârşit, căci el depăşeşte puterea înţelegerii noastre şi facultăţile naturii noastre create. Şi totuşi, necuprins şi ascuns, el ni se revelează neîncetat în mod „existenţial” prin credinţă şi prin viaţa dusă în credinţă, ca izvorul nesecat al Vieţii veşnice.
 
Credinţa, care pătrunde în adâncimi inaccesibile raţiunii, ne cheamă la cunoaşterea tainelor dumnezeieşti nu prin raţionament, ci prin păzirea poruncilor lui Hristos. „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (In. 8, 31-32).
 
Pe această cale ce constă din „rămânerea în cuvântul lui Hristos”, Dumnezeu vine înaintea omului, Îşi face sălaş în el (cf. In. 14, 23) şi îi dă o adevărată cunoaştere despre Sine Însuşi. Atunci, tot ceea ce mai înainte era de neconceput devine lumină, şi aceasta ne risipeşte neştiinţa şi rătăcirile, şi ni le descoperă drept consecinţe ale păcatului şi căderii noastre. Atunci se înfăţişează înaintea ochilor noştri plinătatea infinită, înţelepciunea, frumuseţea şi adevărul Vieţii dumnezeieşti care este Iubire.
 
 Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 164-165

 ,,ȚINE MINTE: prin HARUL SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII, Hristos, Cel din ceruri, împreună cu Tatăl, pătrunde în taina existenței noastre și, prin Duhul Sfânt, zidește viața celui ce se împărtășește, prefăcând-o într-un locaș duhovnicesc, într-un locaș viu al Său pentru ca să ne răpească pe noi în Taina Sa, în Lumina necreată a dumnezeirii Sale și în ea să ne transfigurează în Slava Învierii Lui, în oameni cerești ai veacului ce va să fie".

Vlădica Antonie Mărturisitorul, Calea rugăciunii lăuntrice.