Rămâi sănătoasă, ceea ce eşti aducătoare de ostenele, fie-ţi milă de cei după mine.

 

În încheierea stihurilor din Izgonire a vicleanului şi chemare a lui Hristos, Sfântul Grigorie Teologul grăieşte aşa:

De-a pururea mă înnegreşti, vrăjmaşule, cu gânduri întunecate,
Nici de Dumnezeu cutremurându-te, nici de jertfele cele sfinte.
Acesta pre carele tu îl superi, au fost şi minte a Troiţii [Treimii], ca un glăsuitor propovăduitor,
Şi acum priveşte spre hotar. Noroiule, nu mă turbura,
Ca curat să întâmpin luminile cele curate Cereşti,
Şi să văz bine spre viaţa mea.
Iar mâinile le întind – primiţi-mă. Rămâi sănătoasă, tu, lume.
Rămâi sănătoasă, ceea ce eşti aducătoare de ostenele, fie-ţi milă de cei după mine.

Atunci când asfinţeşte, soarele îngăduie să fie privit de către ochiul omenesc, pentru a cărui vedere rămâne de neatins în timpul drumului său de peste zi, ascunzându-se de el într-o strălucire orbitoare.

Oare ce contemplare se va naşte din această privelişte pentru un monah retras în singurătate? Care va fi însuflarea ce se va revărsa în pieptul meu la citirea acestei file dintr-o astfel de sfinţită carte – scrisă de Însuşi Dumnezeu – precum este natura?

Această carte se deschide mereu celor care nu încetează a se curăţi pe sine prin pocăinţă şi îndepărtare de orice începătură a păcatului, fie că este dintre cele grosolane, fie dintre cele subţiri. Ea se deschide celor care s-au lepădat de plăcerile pământeşti şi de împrăştierea zadarnică a minţii. Ea se deschide celor care sunt următori şi ucenici ai Evangheliei, celor ce sunt iubitori ai slavei cereşti şi ai veşnicelor desfătări, celor ce râvnesc însingurarea umilincioasă şi liniştită şi care au îndrăgit-o pentru ca prin ea să dobândească întru belşug cunoaşterea de Dumnezeu, înlăturând dintru ei tot ce-L ascunde şi-L depărtează de noi pe Domnul.

Marea carte a naturii este închisă cu peceţi pentru cititorii necuraţi, întinaţi şi înrobiţi de păcat, cufundaţi în desfătările trupeşti, învăluiţi şi năuciţi cu împrăştieri deşarte [ale minţii]. În zadar, întru mândria lor, ei se socotesc a fi cititorii acestei cărţi! Doar literă moartă şi materialnică vor desluşi în ea; nu-L vor zări pe Dumnezeu.

În cartea naturii, Domnul este înfăţişat într-un chip de nedescris, lăudat prin cântările răsunătoare ale Duhului, ce rămân neauzite pentru urechea trupească, dar care uluiesc şi desfată auzul sufletului renăscut.

Potrivit învăţăturii marelui Apostol al neamurilor, în ziua Înfricoşătoarei Judecăţi a Domnului, înaintea acestei cărţi vor da răspuns neamurile şi limbile tuturor veacurilor de la facerea lumii încoace, care au rămas zăcând în jalnică şi caraghioasă închinare la idoli, în pustiitoare necunoaştere de Dumnezeu, şi ea [cartea naturii] îi va judeca. Toate cele ale Domnului, care rămân nevăzute pentru ochii trupeşti, precum „veşnica lui putere şi Dumnezeire”, pot fi întrezărite [desluşite] privind cu discernământ întru zidirea Sa – natura, „astfel încât ei vor fi fără cuvânt de răspuns” (Romani 1, 20). [Sfântul Ignatie Briancianinov]

Sfântul Ignatie Briancianinov, Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoaşterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute

 

Tălmăciţi tot ce vă înconjoară ori întâlniţi în cale în modul care vi se pare cel mai potrivit. Începeţi cu casa în care locuiţi şi tălmăciţi totul în ea: clădirea, pereţii, acoperişul, temelia, ferestrele, soba, mesele, oglinzile, scaunele şi celelalte. Treceţi apoi la locuitorii casei şi tălmăciţi ce sunt părinţii, fraţii, surorile, rudele, slujitorii, oaspeţii şi ceilalţi. Tălmăciţi şi obişnuita derulare a unei zile: trezitul, ziua-bună dată celor ai casei, prânzul, treburile casei, plecările, întoarcerile, băutul ceaiului, trataţiile cu prăjituri, cântatul, ziua şi noaptea, somnul şi celelalte.

Luaţi-vă din nou ca îndrumător pe Sfinţitul Tihon. El a scris patru cărţi cu astfel de tălmăciri, numite Comoară duhovnicească din lume adunată. Luaţi-le şi citiţi-le. Văzând apoi cum face el, obişnuiţi-vă să faceţi asemenea. Sau preluaţi chiar tălmăcirile lui. Dacă citirea acestor cărţi o să vi se pară o treabă prea îndelungată, Sfântul are şi o variantă prescurtată a tălmăcirilor, numită Felurite întâmplări şi tâlcuirile lor duhovniceşti [ediţia românească: Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi], în care a tâlcuit 146 de întâmplări. Nu vă va fi greu să le citiţi pe toate cu atenţie, mai ales că ele cuprind ceea ce vă interesează. Alegeţi cum anume, dar faceţi neapărat ceea ce v-am propus.

După ce veţi face aşa, veţi vedea în fiecare lucru o carte sfântă deschisă sau un capitol dintr-o carte. Atunci orice obiect, preocupare ori treabă vi-L va aminti pe Dumnezeu. Veţi păşi prin lumea materială ca prin lumea duhului. Totul vă va vorbi despre Domnul şi vă va îndrepta şi mai mult atenţia înspre El. Dacă veţi adăuga de fiecare dată la această aducere-aminte frica de Dumnezeu şi evlavia în faţa măreţiei Sale, atunci de ce fel de învăţători şi de îndreptători veţi mai avea nevoie? [Sfântul Teofan Zăvorâtul]

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi