Înfrânare este şi în auz: A-l ţine a nu auzi cuvânt deşert. Înfrânare este şi la ochi: A ţine vederea şi a nu căuta sau a lua aminte la toate cele ce nu se cuvin. Înfrânare este la mânie: A ţine mânia şi nu a se aprinde degrabă. Înfrânarea este şi în slavă: A ţine cugetele şi a nu voi a fi slăvit, a nu căuta slavă, a nu se înălţa, a nu căuta cinste şi a se îngâmfa, a nu iscodi ceva pentru laude.
Înfrânare este şi în gânduri: A le deprinde pe acestea cu frica lui Dumnezeu, a nu se învoi cu gândul care îndulceşte şi aprinde pofte.
Înfrânarea este la mâncăruri: A nu căuta mâncăruri scumpe sau ospeţe de mult preţ, a nu mânca fără chibzuială. Înfrânare este şi la băutură: A se păzi şi a nu cădea în băutul vinului sau în dulceaţa vinurilor, a nu bea vin fără frică.
Înfrânare este la pofta trupească: A ţine simţirea şi a nu cădea sub poftele cele ce se întâmplă, a nu face voia trupului, ci a înfrâna cu frica lui Dumnezeu patimile.”.
Şi mai îndeamnă Sfântul Efrem Sirul, zicând:
„Să nu fure minciuna, adevărul tău; să nu umbrească slava deşartă, cucernicia ta; să nu jefuiască iuţimea, blândeţea ta; să nu deşarte mânia, îndelungă-răbdarea ta; să nu vatăme lupta, pacea ta; să nu împiedice vrăjmăşia, prietenia ta; să nu taie pomenirea de rău, împăcarea dragostei tale; să nu alunge ocara, cinstea ta; să nu izgonească tulburarea, liniştea ta; să nu împiedice lăcomia pântecelui, postirea ta; să nu curme multa mâncare, înfrânarea ta; să nu adoarmă somnul, privegherea ta.”.
Cu aceste fapte trebuie să întâmpinăm orice zi. Aceste virtuţi dacă nu le avem, suntem săraci. Ele trebuie să ne preocupe pe parcursul întregii noastre vieţi şi să ne definească.
„Sculându-se din somn,
orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi
stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare
rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până
la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul
este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor
noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul
Dumnezeu…„ (o dată).
Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam
şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul
său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale, sau te
ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!” Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă
lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât:
„Doamne miluieşte”, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar
înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de
dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.
După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”,
continuând aşa până la vremea somnului. Iar când se va întâmpla cuiva să
petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci
poate să zică aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Şi
apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată
aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi
să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci”.
Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică
rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale
lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura
desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei
rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine
însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei
rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de
Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului,
este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a
treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine.
Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă
de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate,
după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi
citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din
Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi
ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea
jertfe curate.
Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul deasupra faptei
bune a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să
zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii
însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând
pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului
şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul
Scripturii, că tot cel ce cheamă numele Domnului se va mântui (Fapte 2,
21).
Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să
săvârşească rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, povăţuind şi el acum pe
alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la
Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura
ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în biserică, acest strigăt să
fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea
lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va
sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va
călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi
curăţia…”.
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scurtă pravilă de rugăciune foarte folositoare a Sfântului Serafim de Sarov https://www.aparatorul.md/scurta-pravila-de-rugaciune-foarte-folositoare-a-sfantului-serafim-de-sarov/
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scurtă pravilă de rugăciune foarte folositoare a Sfântului Serafim de Sarov https://www.aparatorul.md/scurta-pravila-de-rugaciune-foarte-folositoare-a-sfantului-serafim-de-sarov/
„Sculându-se din somn,
orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi
stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare
rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până
la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul
este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor
noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul
Dumnezeu…„ (o dată).
Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam
şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul
său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale, sau te
ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!” Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă
lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât:
„Doamne miluieşte”, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar
înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de
dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.
După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”,
continuând aşa până la vremea somnului. Iar când se va întâmpla cuiva să
petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci
poate să zică aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Şi
apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată
aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi
să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci”.
Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică
rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale
lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura
desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei
rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine
însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei
rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de
Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului,
este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a
treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine.
Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă
de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate,
după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi
citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din
Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi
ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea
jertfe curate.
Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul deasupra faptei
bune a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să
zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii
însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând
pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului
şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul
Scripturii, că tot cel ce cheamă numele Domnului se va mântui (Fapte 2,
21).
Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să
săvârşească rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, povăţuind şi el acum pe
alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la
Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura
ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în biserică, acest strigăt să
fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea
lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va
sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va
călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi
curăţia…”.
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scurtă pravilă de rugăciune foarte folositoare a Sfântului Serafim de Sarov https://www.aparatorul.md/scurta-pravila-de-rugaciune-foarte-folositoare-a-sfantului-serafim-de-sarov/
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scurtă pravilă de rugăciune foarte folositoare a Sfântului Serafim de Sarov https://www.aparatorul.md/scurta-pravila-de-rugaciune-foarte-folositoare-a-sfantului-serafim-de-sarov/
„Sculându-se din somn,
orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi
stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare
rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până
la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul
este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor
noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul
Dumnezeu…„ (o dată).
Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam
şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul
său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale, sau te
ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!” Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă
lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât:
„Doamne miluieşte”, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar
înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de
dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.
După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”,
continuând aşa până la vremea somnului. Iar când se va întâmpla cuiva să
petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci
poate să zică aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Şi
apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată
aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi
să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci”.
Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică
rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale
lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura
desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei
rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine
însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei
rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de
Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului,
este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a
treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine.
Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă
de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate,
după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi
citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din
Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi
ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea
jertfe curate.
Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul deasupra faptei
bune a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să
zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii
însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând
pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului
şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul
Scripturii, că tot cel ce cheamă numele Domnului se va mântui (Fapte 2,
21).
Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să
săvârşească rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, povăţuind şi el acum pe
alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la
Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura
ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în biserică, acest strigăt să
fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea
lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va
sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va
călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi
curăţia…”.
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scurtă pravilă de rugăciune foarte folositoare a Sfântului Serafim de Sarov https://www.aparatorul.md/scurta-pravila-de-rugaciune-foarte-folositoare-a-sfantului-serafim-de-sarov/
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scurtă pravilă de rugăciune foarte folositoare a Sfântului Serafim de Sarov https://www.aparatorul.md/scurta-pravila-de-rugaciune-foarte-folositoare-a-sfantului-serafim-de-sarov/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.