Cum vom afla rugăciunea? Cum vom găsi harul? Sfântul Efrem Katunakiotul

 plin.
 
– Deci, aceasta este rugăciunea minții, Părinte? Trebuie să folosim inspirația și expirația atunci când o rostim?
 
– Nu, acesta este doar începutul rugăciunii minții. Rugăciunea minții este o energie a harului și mă rog ca Dumnezeu să o dăruiască celor ce se nevoiesc cu ea.
 
Când sufletul este pregătit, atunci Dumnezeu îl aduce la desăvârșirea rugăciunii minții. Până atunci suntem datori să ne nevoim cu rugăciunea, având ca temelie ascultarea. Nu este necesar ca inspirația și expirația să se îmbine cu rugăciunea. Acestea sunt elemente secundare. Și mai ales nu trebuie ca rugăciunea să se unească cu bătăile inimii. Cu locul inimii da, cu bătăile ei, nu.
 
– Putem spori în rugăciune fără ascultare?
 
– Să-ți povestesc o întâmplare. Era un bătrânel care avea doi ucenici. Unul era ascultător, dar la rugăciune simțea multă uscăciune. Celălalt nu făcea ascultare, însă la rugăciune era plin de lacrimi. Starețul lor se mira mult de aceasta, și de aceea a mers să se sfătuiască cu duhovnicul lor. Acela, fiind înțelept, l-a sfătuit să mai aștepte puțin și atunci va vedea cum vor evolua lucrurile. Într-adevăr, după puțin timp, ucenicul cel bun a început să simtă harul rugăciunii, umplându-se de lacrimi și de bucurie. Celălalt însă, chiar și cele pe care le avea, le-a pierdut încet-încet și a rămas cu totul gol.
 
– Părinte, cât timp poate să țină rugăciunea harică?
 
– La mine, starea de har durează până la trei ore. Apoi scade încet-încet, iar eu continui să rostesc rugăciunea simplu, fără căldură, sau de multe ori cânt psalmi improvizați de mine sau din Psaltire. Citesc puțin și apoi mă odihnesc până se luminează de ziuă, și atunci trimit obștea să citească câteva rugăciuni și în biserică. Iar eu continui să fac slujbele, rostind rugăciunea lui Iisus, cu metania, așa cum m-am obișnuit.
 
Extras din Starețul Efrem Katunakiotul – Ieromonahul Iosif Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2004