Ca să luminezi, trebuie să jertfeşti. -- Arsenie Papacioc

Traian Trifan: Însemnări asupra Filocaliei IX, „Scara” Sfântului Ioan Scărarul Din caietele filocalice ale lui Traian Trifan
Vârsta Domnului – 30 de ani, Scara are 30 trepte.
 
Notă: numai cu mintea bucurându-se de Mintea cea contemplată prin minte
 
Dumnezeu răsplăteşte nu după mulţimea darurilor şi ostenelilor, ci după mulţimea stăruinţei.
 
Despre lepădarea de viaţa lumească
Trebuie multă nevoinţă până când mintea noastră, acest câine furios şi iubitor de plăceri, nu va ajunge la întreaga-înţelepciune, curăţie, şi la iubirea trezviei lăuntrice.
 
Temelia cea bună: întemeiată pe trei stâlpi: postul, nerăutatea şi întreaga înţelepciune.
 
Omul necăsătorit are cătuşe numai la mâini, cel căsătorit şi pe mâini şi pe picioare.
 
Diavolii vor să aprindă Biserica lui Dumnezeu cu acelaşi foc care se afla în ea, adică focul patimilor proprii.
 
Monah este acela care are trupul curăţit, gura curată şi mintea luminată.
 
caiete filocaliceDespre lepădarea de lume
Trei lepădări: de lucruri, oameni şi părinţi, de voile sale, de slava cea deşartă.
 
Despre înstrăinare, adică abaterea din lume: Înstrăinatul este un iubitor şi lucrător al plânsului neîncetat, care fuge de orice legătură, fie cu rudele fie cu cei străini. Eva, fără să vrea, e izgonită din rai căci aceea din nou ar fi dorit să guste din pomul neascultării. Să urmăm lui Lot. Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce fac voia Tatălui Care este în ceruri (Mat 12, 49)
 
Domnul desparte pe cei materialnici de cei nematerialnici, adică pe cei trupeşti de cei duhovniceşti.
 
Marele Avraam s-a înstrăinat din pământul lui, din neamul lui şi din casa tatălui său. (Fac 12, 1).
 
Cu neputinţă să priveşti şi la cer şi la pământ.
 
Visul e o mişcare a minţii în timpul când trupul stă nemişcat. Nălucirea este o amăgire a ochilor în timpul când doarme mintea, vederea unui lucru care nu există.
 
Cine nu dă crezare visurilor este filosof.
 
Despre fericita ascultare
Omul viclean este îndoit, unul pe dinafară şi altul după orânduirea inimii.
 
Privirea spre draci şi patimi cu ochiul neclintit şi aspru al minţii. 33-21
 
Arată-ţi dragostea faţă de semeni în chip gânditor înaintea lui Dumnezeu şi Dumnezeu în chip nevăzut îl va înştiinţa pe acela despre dragostea ta.
 
Respectă pe cel care te-a adus la Domnul.
 
Adună-ţi neîncetat mintea, căci gânduri nerisipite au numai Îngerii.
 
Argintul cel viu, mercurul, să ne fie pildă, el se lăsă la fundul oricărui lichid şi niciodată nu se amestecă cu ceva necurat.
 
Sub ascultare este acela care cu trupul stă în faţa oamenilor, iar cu rugăciunea atinge cerurile.
 
Despre pocăinţă şi temniţă
Pocăinţa este înnoirea botezului, curăţirea conştiinţei, rănirea sufletului în cea mai adâncă simţire.
 
Pocăinţa cu sufletul amuţit şi mintea cea fără de glas, le înfăţişăm lui.
 
Oare a trecut sufletul nostru apa cea fără de stare a duhurilor celor din văzduh? Unde este lucrarea cea bună a rugăciunii Lui în noi? Cuvântul despre judecăţi şi despre căderi e întunecos pentru noi şi nicio minte nu va putea să pătrundă pricinile. Din căderea în păcat, din îngăduinţă, Domnul ne ridică în curând.
 
Nu te speria chiar dacă vei cădea în fiecare zi şi nu te depărta de la calea lui Dumnezeu ci stai cu bărbăţie şi Îngerul păzitor va cinsti răbdarea ta.
 
Înainte de căderea noastră, dracii ne închipuie pe Dumnezeu iubitor de oameni iar după cădere, aspru.
 
Înştiinţare spre iertare să nu aşteptăm.
 
Cine plânge pentru sine nu va judeca pe altul.
 
Semnul delegării de păcate se cuprinde în faptul că omul mereu se socoate pe sine datornic în faţa lui Dumnezeu.
 Despre amintirea morţii
Amintirea morţii este moartea zilnică.
 
Cutremurul de moarte este semnul unor păcate nepocăite.
 
Hristos se teme de moarte însă nu se cutremură. Ca să ne arate limpede deosebirile celor două firi.
 
Iscusit este cel care în fiecare zi aşteaptă moartea. Sfânt este cel care o doreşte în fiecare clipă.
 
Unii nu se tem de moarte, pentru că în mândria lor se socotesc nepătimaşi.
 
Diavolul caută să ne îndepărteze de la plâns şi de la frica