Mila Domnului peste noi toţi!

 

- Părinte, care mai sunt rucodeliile monahilor din zilele noastre ?

- Depinde, în fiecare mănăstire sau schit monahii au ritmul lor duhovnicesc specific locului, chiar şi în ceea ce priveşte rucodelia fiecăruia ... Dar s-a mai inventat de curând o rucodelie, de secol 21.

- Care ?

- Folosirea internetului şi a facebook-ului.

- Haideți părinte, asta poate fi socotită rucodelie de monah ?

- De ce nu ?

- Păi nu e mare sminteală pentru un monah ca să intre aşa în contact cu toată lumea ?

- Crezi că în secolul 4 monahii nu intrau în contact cu lumea ? Ba da, chiar erau nevoiți ca să iasă în cetăți şi în piețele lor ca să-şi vândă rucodelia lor, pentru a se putea întreține. Pentru că pe vremea aceea nu se făceau pelerinaje pe la mănăstiri ca acum în vremea noastră. Rar când un monah te primea ca să stea de vorbă cu tine lângă chilia lui. Şi atunci DUMNEZEU îngăduia acea ieşire a lor în mijlocul lumii, pentru a fi de folos duhovnicesc şi celorlalți. De aceea tocmai monahii tineri erau trimişi în cetate ca să vândă rucodelia ... pentru a le fi încercată ascultarea şi răbdarea ... şi să nu se creadă ei dintr-o dată despătimiți şi desăvârşiți ...

- Da, părinte, dar acum câtă sminteală e cu internetul ăsta, ce piață mondială se face prin el ... găseşti tot ce vrei şi ce nu vrei ...

- Aşa este, tocmai de aceea monahii din secolul 21, care şi aşa sunt pe cale de dispariție, au acum o nouă provocare duhovnicească, pentru a ajuta lumea aceasta debusolată duhovniceşte şi plină de deznădejdea lipsei de sens, ca să-L găsească pe Bunul DUMNEZEU ... Pentru că în această piață mondială, aşa cum bine ai spus, monahul trebuie să ofere rucodelie sfântă celor ce doresc şi încă la modul gratuit, altă plată decât să simtă bucurie în suflet că poate fi de folos duhovnicesc chiar şi de la distanță, nu-i mai trebuie ... adică paradoxal, deşi departe de lume, totuşi aproape de ea pentru a putea fi reper sănătos şi duhovnicesc de apropierea a omului de Dumnezeu prin dragoste de El plină de recunoştință sfântă.

- Înțeleg părinte ceea ce spuneți ... dar dacă se mai smintesc şi ei ca oameni şi păcătuiesc, cu privirea, cu gândirea ?

- Păi şi crezi că în secolul 4 când ieșeau în cetăți nu se sminteau ? Citeşte în Pateric şi vezi. Chiar cu fapta ajungeau să păcătuiască, nu numai cu privirea sau gândirea. E un risc, desigur, dar asta nu justifică indiferența noastră față de nevoile duhovniceşti ale lumii contemporane în care ne aflăm. Pentru că nu e suficient doar să te retragi de lume şi doar să te rogi pentru lume, atunci când poți mai mult, desigur totul cu dreaptă socoteală, aşa cum învățau şi sfinții monahi din vechime ... Deci monahul nu este scutit de păcat în lumea păcatului, dar nici nu-i este refuzată pocăința lui înaintea lui DUMNEZEU.

- Deci să înțeleg că e de urmat o astfel de rucodelie în zilele noastre ?

- Să înțelegi că nu e de refuzat o astfel de rucodelie, la modul categoric, în sensul că nu trebuie condamnat cineva care s-a apucat şi de o astfel de rucodelie de secol 21, că nu avem noi de unde şti cum lucrează Bunul DUMNEZEU în inimile oamenilor, care nu prea îndrăznesc să stea de vorbă față către față cu un slujitor a lui HRISTOS şi îndrăznesc doar prin intermediul internetului ... pentru că totul în lumea asta depinde de interpretare, de cum priveşti şi cum gândeşti în cele ce lucrezi.

---------------------

Rucodelia (sl. rąkodĕlije) este lucrul mâinilor monahului^[1].

Rucodelia sau lucrul mâinilor este o noțiune cheie a vieții monastice creștine, care apare în prima apoftegmă din Patericul egiptean, ca fiind un lucru de căpetenie al călugărului în alternanță cu rugăciunea.

În tradiția monastică, rucodelia este însoțită de melete (gr.) - meditarea continuă a unuia sau a mai multor versete din Sfânta Scriptură - sau de rugăciunea neîncetată. De aceea lucrul mâinilor călugărului, prin simplitatea sau caracterul lui relativ mecanic, trebuie să permită rugăciunea sau meditația.

La părinții pustiei din Egipt, în secolele IV-VII, cea mai răspândită rucodelie era împletirea de funii și de coșnițe. În alte părți ale lumii, rucodelia a variat în funcție de condițiile specifice locului, dar urmând întotdeauna principiului ca ea să permită rugăciunea.