Sinaxar 3 Februarie
În această lună, ziua a treia, pomenirea sfântului şi dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu şi a proorociţei Ana.
Acest
sfânt, primind adaos vieţii sale întru acest veac, aşa cum i se
vestise de mai înainte de Duhul Sfânt că nu va muri, până ce nu va
vedea pe Hristos, primind acum pe Hristos în braţele sale şi
adeverindu-i-se mai înainte prin Duhul Sfânt cele ce aveau să fie cu
dânsul, după aceasta a primit sfârşit vieţii sale.
Iar Ana proorociţa era fata lui Fanuil, din neamul lui Aşer. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul. Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif. Şi mulţumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Dânsul, către toţi cei ce se aflau în Templu: Acest prunc este Domnul, Cel ce a întărit cerul şi pământul; Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii. Deci, făcându-se acestora astăzi pomenire, însemnăm şi propovăduim pogorârea şi iubirea de oameni pe care a făcut-o pentru noi Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Adrian şi Evul.
Aceşti sfinţi erau din cetatea Vaneea; şi fiindcă aveau dragoste către mărturisitorii şi mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde mulţi pătimeau pentru Hristos. Şi aflându-se acolo că erau creştini, au fost duşi la ighemonul Firmilian, şi mărturisind în faţa tuturor pe Hristos, îndată au fost supuşi la chinuri mari. Dar fiindcă stăteau tari în mărturisirea lui Hristos, ighemonul s-a mâniat foarte, şi i-a dat spre mâncare fiarelor. Mai întâi fericitul Adrian a fost aruncat înaintea unui leu şi, luptându-se cu el, şi cu harul lui Dumnezeu rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul. Apoi sfântul Evul a fost aruncat şi el înaintea aceluiaşi leu. Dar fiindcă a biruit pe leu şi a rămas nevătămat, i s-a tăiat capul. Şi aşa au luat cununa muceniciei cea neveştejită.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Vlasie Bouarul.
Sfântul Vlasie era din Cezareea Capadociei, fiu de părinţi foarte bogaţi, de pe urma mulţimii vitelor ce aveau. Ei dădeau însă cu îmbelşugare milostenie la săraci. Când elinii au pornit prigoană asupra creştinilor, au căutat pe acest fericit Vlasie şi nu l-au aflat, cu toate că l-au căutat şi prin pustietăţi şi prin văi. Iar viteazul mucenic al lui Hristos aflând despre aceasta, singur s-a dat pe sine în mâinile prigonitorilor săi, cu atâta bucurie, ca şi când ar fi fost chemat la masa împărătească. Deci, mergând la judecată şi întrebat fiind de ighemon, şi-a arătat şi numele şi credinţa, şi ocupaţia sa; pentru aceasta îndată a fost apucat de cele patru mădulare ale trupului, a fost întins şi a fost bătut cu vine crude. Dar Dumnezeu i-a uşurat durerile şi i-a vindecat rănile. Această minune văzând-o ighemonul, a socotit-o drept farmece. Pentru aceasta l-a aruncat într-un cazan cu apă care fierbea în clocot, poruncind ca să fie ţinut într-însul cinci zile. Dar îngerii lui Dumnezeu pogorându-se îndemnau pe mucenic să nu se teamă şi au împrăştiat focul şi vătămarea lui. După cinci zile venind ostaşii ca să scoată pe sfânt din cazan, şi văzându-l viu şi cântând împreună cu îngerii, îndată au mărturisit şi aceştia credinţa creştină. Lucrul acesta aflându-l ighemonul a trimis pe alţi ostaşi, ca să-l scoată din cazan dar şi aceia mergând, au mărturisit de asemenea credinţa creştină. Mai în urmă s-a dus însuşi ighemonul, şi văzând pe sfânt în cazan şi socotind că apa este rece, a poruncit ca să-i scoată apă de acolo ca să-şi spele faţa; iar aceasta făcând, îndată a orbit, şi şi-a dat şi sufletul. Iar mucenicul lui Hristos, cu apa aceea pe toţi ostaşii ce crezuseră i-a botezat în numele Sfintei Treimi. Apoi ducându-se la staulul vitelor sale, a povăţuit pe maică-sa şi pe rudele sale să facă cele ce se cuveneau spre mântuirea lor. Şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Iar cei ce s-au întâmplat de faţă la fericitul său sfârşit au îngropat sfântul sãu trup în acelaşi loc; iar toiagul său a odrăslit lângă jertfelnicul de acolo, şi făcându-se copac mare, umbrea acest jertfelnic.
Tot în această zi, pomenirea proorocului Azaria, feciorul lui Addo, care în pace s-a săvârşit.
Acest sfânt era fiul lui Addo, din pământul Simvata. El a întors din Israel robia lui Iuda şi murind a fost îngropat în ţarina sa.
Tot în această zi, pomenirea mucenicilor Pavel şi Simon, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Claudiu, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
† Sfântul și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu și prorocița Ana
(3 februarie)Sfântul și dreptul Simeon este numit și "primitorul de Dumnezeu", pentru faptele împlinite în ziua sărbătorii Întâmpinării Domnului. Sfântul Simeon este serbat în calendarul ortodox în data de 3 februarie împreună cu Sfânta Prorociță Ana și sunt ocrotitorii vârstnicilor.
Viața pe scurt - Sfântul și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu (sinaxar)
Conform unei vechi tradiții transmise de Aristeas și Philon din Alexandria, în timpul domniei lui Ptolemeu al 2-lea Philadelphus, care stăpânea pământul Egiptului, un număr de 70 sau 72 de înțelepți evrei au fost adunați în Alexandria pentru a realiza traducerea scripturii Vechiului Testament în limba greacă, limba oficială în imperiul lui Alexandru Macedon și a urmașilor lui.
Între aceștia s-a aflat și Dreptul Simeon, căruia i-a fost repartizată spre traducere cartea prorocului Isaia. Când au ajuns cu tâlcuirea la Isaia 7, 14, unde scrie „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuil”, bătrânul Simeon s-a îndoit în inima sa, zicând că nu este cu putință că o fecioară să nască neștiind de bărbat și, luând cuțitul, a vrut să șteargă aceste cuvinte.
În clipa aceea a fost însă oprit de îngerul Domnului care i-a spus: „Nu fi necredincios în cele scrise, a căror împlinire tu însuți o vei vedea, pentru că nu vei vedea moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.
În acel moment Sfântul și dreptul Simeon a primit de la Dumnezeu făgăduința că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioara (Luca 2, 25-26). La 40 de zile de la nașterea lui Hristos, se împlinește făgăduința făcută de Dumnezeu, căci Sfântul și Dreptul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, va lua în brate pe Cel născut din Fecioara și va spune: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. „Acum slobozește” înseamnă acum am înțeles că s-a împlinit ceea ce s-a făgăduit. Aceasta rugăciune „Acum slobozește”, este rostită de noi, la fiecare slujba a Vecerniei, adică la începutul unei zile liturgice.
Sfântul și dreptul Simeon la Întâmpinarea Domnului
La 40 de zile după naștere, Pruncul Iisus a fost adus la templu din Ierusalim de Fecioara Maria și Dreptul Iosif, după obiceiul Legii vechi.
Atunci Sfântul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, a luat în mâini pe Domnul și a zis: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta“.
El a prorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului, când va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce.
Deși, Sfânta Evanghelie nu arată că a fost preot, unii Sfinți Părinți socotesc că dreptul Simeon a fost preot la templul din Ierusalim. Din lucrarea lui la „Întâmpinarea Domnului”, (Luca II, 23-27) reiese în chip neîndoielnic că dreptul Simeon a împlinit slujba de preot.
Sfânta prorociță Ana
Sfânta Prorocița Ana Era fata lui Fanuil din neamul lui Asir. După ce a locuit cu bărbatul ei șapte ani, acela săvârșindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viața ei, zăbovind cu rugăciunea și cu postul. Ținând acest fel de viață în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la nașterea Sa în trup, de preasfânta Lui Maică și de dreptul Iosif.
Prorocița Ana era o prorociță cultică, în sensul că ea aducea jertfă pentru cei care erau nedreptățiți și aveau nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. În icoana Întâmpinării Domnului apare și Sfânta Ana prorocița, fiica lui Fanuel, care tine în mană un filacter (sul de hârtie pe care erau scrise versete din Vechiul Testament) deschis, pe care sta scris: „Pruncul Acesta a făcut cerul și pământul”. Ana L-a slujit pe Dumnezeu în templu din tinerețea ei „în post și în rugăciuni” (Luca 2, 37). Ea reprezintă poporul dreptcredincios care stă aproape de Biserică și petrece noaptea și ziua în post și rugăciune, semn că așteptarea. Postul și rugăciunea sunt folosite de om pentru a curății sufletul în scopul întâlnirii cu Dumnezeu.
Noi credem alături de Simeon că în brațele sale a stat Izbăvitorul. La fel că Ana Proorocița prin nevoință și dedicație până la apusul vieții nădăjduim să ne bucurăm cu bucuria ei de pruncul pe care L-a întâmpinat.
Surse: Basilica, Trinitas TV, Creștin Ortodox.
Sfântul și dreptul Simeon – sfințenia vieții sale
Cel ce s-a învrednicit a-L purta pe Hristos în brațe, bătrânul Simeon, este numit în calendarul ortodox „Drept și Sfânt”. El este cinstit că „Drept” pentru că a viețuit înainte de Întruparea lui Hristos, așteptând asemenea tuturor drepților Vechiului Testament venirea Celui Făgăduit. Prin pronia lui Dumnezeu i-a fost prelungită viața pământească până la „plinirea vremii”, fiind în tot acest timp luminat și întărit de Duhul Sfânt pentru a vedea cu ochii săi ceea ce nu putuse pricepe cu mintea în tinerețe.
De asemenea, el este cinstit și că „Sfânt” pentru viața să aleasă, dar mai ales pentru că a ținut pe Hristos în „mâinile sale bătrânești, că într-un car de heruvimi”, făcându-se astfel primitor de Dumnezeu și primul dintre oameni care L-a mărturisit pe Hristos că fiind Mesia cel profețit.
Prin viața sa, Sfântul și Dreptul Simeon rămâne un exemplu de smerenie, de nezdruncinată răbdare, dar și un model de întoarcere către credința cea adevărată. Este model de smerenie deoarece a primit fără cârteală porunca îngerului, deși ea contrazicea logica omenească. Este un exemplu de răbdare deoarece a așteptat cu nădejde timp de aproape 300 de ani împlinirea profeției făcute lui prin înger și, mai presus de toate, este un model de întoarcere de la îndoiala și rătăcirea neputinței omenești la credință prin aceea că s-a pregătit toată viața pentru întâmpinarea Celui profețit, Hristosul Domnului. Din acest motiv, el este reprezentat de cele mai multe ori în icoana acestei sărbători alături de prorocița Ana, ținându-L pe Pruncul Hristos în brațe, că un model desăvârșit al modului în care toți creștinii ar trebui să-L aștepte și să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Mântuitorul Iisus Hristos.
Pentru a citi mai mult depre Sărbătoarea Întâmpinării Domnului APĂSAȚI AICI.
Sursă: Ziarul Lumina.
Minunile Sfântului și dreptului Simeon
Monahul Petru din Muntele Athos, de neam grec, a trăit în Constantinopol, fiind comandant în armata imperială. În anul 667, el a mers la război în Siria, unde a fost luat prizonier și închis într-o fortăreață din cetatea Samaria, aflată pe râul Eufrat.
Stând închis multă vreme, el a început să cugete la păcatele sale, care i-au adus această încercare de la Dumnezeu. La un moment dat, și-a amintit că, cu mai multă vreme în urmă, a vrut să părăsească lumea și să se călugărească, însă nu și-a urmat gândul.
Ca urmare, a început să țină post aspru și să se roage fierbinte Sfântului Nicolae, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu să fie slobozit din închisoare, făgăduind să intre în mânăstire. Într-o noapte, i s-a arătat în vis Sfântul Nicolae, spunându-i că el mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru el, însă Dumnezeu întârzie să-l slobozească pentru că a mai făgăduit o dată că se călugărește și nu și-a ținut făgăduința. Sfântul i-a mai spus să continue să se roage și să ceară și ajutorul Sfântului Simeon Dreptul, care se bucură de multă cinste înaintea lui Dumnezeu, stând alături de tronul lui Dumnezeu împreună cu Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul.
Sculându-se, Petru a ascultat sfatul primit și și-a continuat postul și l-a chemat în ajutor pe Sfântul Simeon Dreptul alături de Sfântul Nicolae. Într-o zi, cei doi sfinți i s-au arătat nu în vis, ci în realitate, venind în temnița unde era închis Petru.
Mai târziu, Petru a povestit cum, ridicându-și ochii, l-a văzut pe Sfântul Simeon, minunat la vedere, cinstit la chip și îmbrăcat în veșmintele preoției Legii Vechi, având în mână un toiag de aur. Văzându-l, Petru s-a înspăimântat, însă sfântul a zis către el: ,,Tu ești cel care îl rogi pe fratele Nicolae să te slobozească din legături și din această temniță ?”
Abia putând să deschidă gura, Petru i-a răspuns: ,,Eu sunt, plăcutule al lui Dumnezeu, pe care te-am câștigat ca mijlocitor către Dumnezeu”. Sfântul Simeon i-a zis: ,,Dar îți vei ține făgăduința, ca să te faci monah și să viețuiești în fapte bune ?” Petru a răspuns: ,,Da, stăpâne, ajutându-mi Dumnezeu, o voi împlini”. Iar sfântul i-a zis: ,,Dacă făgăduiești că vei face așa, să ieși acum de aici și să mergi unde vei voi”.
Atunci Petru i-a arătat sfântului picioarele sale legate în lanțuri, iar sfântul s-a atins cu toiagul de aur de lanțuri și ele s-au topit pe dată, ca ceara de fața focului. Petru s-a ridicat și văzând ușa temniței deschisă, a pornit în urma Sfinților Simeon și Nicolae, și a ieșit din temniță și din cetate. Apoi, Sfântul Simeon încredințându-l Sfântului Nicolae, s-a dus.
Petru a mers apoi la Roma, spre a primi tunderea în monahism la mormântul Sfântului Apostol Petru. Aici a fost călugărit de către episcopul Romei, care primise înștiințare în vis de la Sfântul Nicolae, care i-a poruncit să-l tundă în monahism pe fostul prizonier.
Sursă: Sfântul Ioana Evanghelistul.
Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului și dreptul Simeon
Tradiția spune că dreptul Simeon a murit la vârsta de 360 de ani. Sfânta Tradiție aflăm că, după adormirea sa, trupul Sfântului Simeon a fost păstrat în Siria până în timpul împăratului Justin cel Mic (565-578), care a mutat sfintele sale moaște în capitala imperială, Constantinopol și așezate în Biserica Halcopratiei. În anul 1273, s-a intenționat mutarea sfintelor moaște de la Constantinopol la Veneția. Însă, pe drum, o furtună din Marea Adriatică, în împrejurimile Zadar-ului, a întrerupt călătoria și sfintele moaște au rămas în Zadar.
La început, ele au fost găzduite în Biserica Sfânta Maria Major și mai târziu, în 1632, mutate în Biserica Sfântul Ştefan care a devenit până astăzi Biserica Sfântului Simeon Dreptul. În 1380, regina ungaro-croată Elisabeta Kotromanic a poruncit făurirea unei racle din aur și argint pentru trupul sfântului. Racla este o capodoperă a artei medievale, aflată sub protecția UNESCO, având o greutate de peste 350 kg, împodobită cu sculpturi care amintesc evenimente biblice și istorice. Sfântul Simeon este unul din protectorii Zadarului, alături de Sfânta Anastasia și Sfântul Hrisogon.
Locuitorii orașului Zadar l-a ales pe Sfântul Simeon ca ocrotitor al orașului. El este cinstit ca un mijlocitor pentru binecuvântarea copiilor.
Pasaje Biblice (Evanghelia)
Și când s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, ca orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, și să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Și iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui. Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel.» Iar Iosif și mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: «Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.» Și era și Ana prorocița, fiica lui Fanuel, din seminția lui Aser, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa. Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Și venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim. (Luca 2, 22-38).
Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Biblia Sau Sfântă Scriptură
Icoana Sfântului Simeon
Sfântul și dreptul Simeon, de Dumnezeu primitor, bătrân (foarte) [împodobit cu cuviință duhovnicească, având barbă potrivită și albă], cu părul lung, [ținând un sul de hârtie, zice: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2, 29-32)
Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 89)
Etimologia / semnificația numelui Simion
În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului și dreptului Simeon!
Simeon sau Simion / Simona - purtat de multi sfinți creștini, numele Simeon (Simion) e de origine ebraică (Shim[e]on), și vine de la verbul shama, „a auzi“ și înțelesul lui ar fi „Dumnezeu a auzit“ „Dumnezeu a ascultat” „Dumnezeu a împlinit rugăciunea făcută”. Acesta a fost purtat de Sfântul și Dreptul Simeon, serbat astăzi, dar și al celui mai vârstnic dintre Apostoli (Simon Petru/Chefa).
Din acest nume se trag și: Sima, Siman, Simin, Siminic, Simina, Simona etc.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Simion, Simona? Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 3 februarie de în ziua de prăznuire a Sfântului și dreptului Simeon, sau în ziua de prăznuire a Sfântului Simeon Stâlpnicul de la 1 septembrie.
Cântări Liturgice
Troparul Sfântului Dreptului Simeon, glasul al 4-lea
Bătrânul Simeon astăzi se veselește că a primit în brațele sale pe Pruncul mai înainte de veci Dumnezeu, și din legăturile trupului se roagă de a fi slobozit și strigă: au văzut ochii mei mântuirea Ta în pace.
Condacul Sfântului Dreptului Simeon, glasul al 4-lea
Creatorul tuturor și Domnul, luându-L astăzi Simeon bătrânul, pe mâinile sale, s-a rugat de a se dezlega de legăturile acestei vieți stricăcioase și liberându-se s-a mutat la viața cea veșnică.
Viața completă - Sfântul și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu (Viețile Sfinților)
Simeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptând mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:
Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate prorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israel, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfântul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaia prorocul și, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luând cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: „Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.
Deci el, crezând cuvintele îngerești și prorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezând lângă biserică și rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Să și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.
Născându-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfântul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutând spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că aceea este Fecioară prin care avea să se împlinească prorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzând-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.
Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dânsa, a luat în mâinile sale pe Domnul și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului, când va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
Despre acest Sfânt Simeon, care a primit în mâinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvântat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfântul Atanasie cel Mare, în cartea sa „Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului”, apoi Sfântul Chiril din Ierusalim, în „Cuvântul de la Întâmpinarea Domnului”, și Sfântul Epifanie, în „Învățătura despre părinții Legii Vechi și ceilalți”. Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc – căci nu se pomenește despre aceasta în Evanghelie –, de aceea nu s-a scris nici în cuvântul acesta.
Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria
În această lună, ziua a treia, pomenirea sfântului și dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu și a prorociței Ana;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Adrian și Evul;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Vlasie Bouarul;
Tot în această zi, pomenirea prorocului Azaria, feciorul lui Addo, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea mucenicilor Pavel și Simon, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Claudiu, care în pace s-a săvârșit.
Să ne rugăm la Sfântul și dreptul Simeon și proorociței Ana să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre. Sfinților Simeon și prorociță Ana rugați-vă lui Hristos pentru noi! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.