Beau cafea în fiecare zi, beau rachiu nu chiar tot în fiecare zi , dar....

 Acuma oamenii nu se împărtășesc. Beau cafea în fiecare zi, beau rachiu nu chiar tot în fiecare zi , dar vreau să spun că n-au grija Sfintei Împărtășanii. Preoții nu mai împărtășesc creștinii cum împărtășeau primii preoți, cum se împărtășeau primii creștini. Sfântul Ioan Gură de Aur împărtășea în fiecare zi. Și spune: ”Cine este demn, în fiecare zi să se împărtășească, cine nu este pe patul morții.” De aici este.

Primii creștini se împărtășeau zilnic. Acuma unde-i Împărtășania? Că preotul zice ”vii după patruzeci de zile”. De ce după patruzeci de zile? Că omul poate muri în orice clipă. Mântuitorul zice: ”Nu știi în care ceas din zi sau din noapte va veni Fiul Omului.” Nu ești pregătit, un` te duci nepregătit? Ieși dezbrăcat noaptea în ger? Doamne ferește! Nu? Preotul care nu spovedește și nu împărtășește des, acela nu mai este preot. E un simplu funcționar, un om care n-are ce face și face slujbă la Biserică, caută să ia cât mai mulți bani, da` n-are grijă de sufletele oamenilor, de turmă… Cu Voia Lui Dumnezeu se întărește potrivnicul și-i mănâncă turma, rămâne fără turmă. Mai ales să ierte păstorii.

Acuma sectarii se înmulțesc. Pentru că pe ei nu-i oprește nimeni. Ei au libertatea asta mai mult decât ortodocșii. Și la televizor, pe unde se dau imagini despre Biserică, preoții îs mereu criticați, da` niciun sectar nu este criticat. Pot să facă orice. Niciun păgân nu este criticat cum sunt criticați creștinii ortodocși. Ce înseamnă asta? Dușmănie față de Dumnezeu. Ură. Luptă împotriva Credinței, împotriva Lui Dumnezeu. Păi cum să mai fie bine pe pământ? Înainte oamenii când mergeau la Biserică se chemau unii pe alții. ”Hai și tu”, ”Așteaptă-mă oleacă, să vin și eu”. Acum nu merge nimeni. Cine nu are Biserica drept mamă, nu are pe Dumnezeu de tată. Tată și mamă care cresc copiii. Dacă n-avem pe Dumnezeu de tată, atunci ai cui suntem? Nu ne cunoaștem nevrednicia noastră. Zice preotul așa: ”Nu ești vrednic acum să te împărtășești. Vii peste patruzeci de zile.” Sau: ”Vii peste trei ani la împărtășit.” Cine garantează că acela mai trăiește trei ani ca să vie să se spovedească și să se împărtășească? Dar patruzeci de zile? Cine garantează că mai trăiești patruzeci de zile? Că Mântuitorul zice: ”Nu știi în care ceas din zi sau din noapte vine Fiul omului”. Nu? Suntem ca fecioarele cele neînțelepte care nu au avut untdelemn în candele. Vine Mirele, le găsește cu candela goală. Mai mergi să cumperi untdelemn, adică fapte bune? Când să le mai faci? De unde să le mai iei? Ca să poți să-ți cureți sufletul, să te poți hrăni duhovnicește, ca să Îl poți îmbuna pe Iisus Hristos la Judecată… Trebuie neapărat să ne împărtășim des. Cu cât trece vremea de la o spovedanie la alta, omul face păcate. Dacă acuma nu-s vrednic, și mă duc iar la împărtășanie după câteva săptămâni, până atuncea fac alte păcate… îs mai vrednic atuncea? Că trăiesc fără griji. Mănânc, beu, zic: ”Lasă că m-oi spovedi, m-oi duce la Biserică și m-oi spovedi eu acolo…” Am avut un unchi care o postit toată viața. Și într-un post mare n-o vrut să postească. Și-o murit nespovedit și neîmpărtășit, deși era consilier la Biserică. Și era un om credincios, o crescut opt copii. La ce i-o folosit lui? Omul trebuie să-și facă datoria permanent. Așa cum respiri aerul permanent, ca să poți trăi, așa cum mănânci în fiecare zi ca să poți să trăiești, tot așa trebuie și sufletul hrănit duhovnicește. Cu rugăciune, cu post, cu smerenie, cu fapte bune și cu Sfintele și Dumnezeieștile Taine ale Lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Că așa este: ”Fără mine nu puteți face nimic”, zice Mântuitorul. Rugăciunea trebuie făcută neîncetat. Dacă azi te-ai împărtășit și ai murit, ca fulgerul mergi la Dumnezeu. Însă dacă ai păcate, ești oprit la toate vămile. Le poți trece – bine, dacă nu – nu. Dacă nu trăim pentru veșnicie, pentru ce mai trăim? Care este rostul vieții noastre? Dumnezeu vrea ca să fim cetățeni cerești. Dacă îl vrem pe Dumnezeu ajungem la cer, dacă nu – nu.

Părintele Ioan de la Sihăstria Rarău