Rugăciune pentru bolnavi :

Pentru durerile sfinților, care pentru Tine au pătimit,
 fii milostiv , Doamne ,
și toate durerile noastre le vindecă , Iubitorule de oameni , rugămu-ne  Ție .

 

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

 

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;
Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 2

Voievodului ce vă îndemna din po­runca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pămân­tesc, întru războaie ați biruit pe vrăj­­mași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icos 2

Graiurile acestea auzindu-le, Agri­cola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răs­puns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;
Bucurați-vă, răbdători de chinuri;
Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;
Bucurați-vă, că ați defăimat făgădu­ințele netrebnice;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei ne­credincioși;
Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;
Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dra­gostea Lui;
Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de ase­menea dar;
Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 3

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3

Mărturia sfinților umplând de mâ­nie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dân­sul că „de la împărat nu ai stă­pânire a ne munci, fără numai a cerceta ple­­cările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă în­dată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cân­­tăm așa:
Bucură-te, Kyrion înțeleptule;
Bucură-te, al frăției apărătorule;
Bucură-te, al semeției învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 4

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Ky­rion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim îm­preună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hris­tos Dumnezeu, să ne sâr­guim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

Icos 4

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de îm­păratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfă­țișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mân­tuiește-ne și întru pu­terea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceată sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râv­nitoare;
Bucură-te, și în trup cu un gând pă­timitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrăjmași vrednică în­vingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare;
Bucură-te, de eresuri strașnică pri­gonitoare;
Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 5

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dre­gătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răs­puns: „Nu numai dregă­toria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5

Îndată dar, voievodul a poruncit sluji­torilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le az­vârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întă­rindu-se în cre­dință; iar noi le cântăm:
Bucurați-vă, că ați biruit pe satana;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie;
Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui;
Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea;
Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele;
Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor;
Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închi­nătorii la idoli;
Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință;
Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 6

Voievodul rușinat văzându-se și ne­știind ce să mai zică, striga către po­por că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Dom­nus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dum­nezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

Icos 6

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închi­soare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slu­­gilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul...”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa:
Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste;
Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus;
Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii;
Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cu­vântul lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță;
Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit;
Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii;
Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești;
Bucurați-vă, organe bine răsunătoare;
Bucurați-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 7

După ce a strălucit ziua cea mult do­rită de Sfinți, s-au dus ei din tem­niță îna­intea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creș­tini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agri­cola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

Icos 7

Neputând a suferi mai mult Agri­cola și Licie defăimarea ce le fă­ceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pe­deapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele pă­gânești;
Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești;
Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii în­tunericului;
Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucurați-vă, că puterea iadului se zdro­bește de sfaturile voastre;
Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăz­nuiesc;
Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc;
Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spă­lat de păcate;
Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 8

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, tru­pu­rile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemai­pu­tând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse vo­ievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

Icos 8

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a în­călzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfin­ților acestea:
Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile;
Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit;
Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat pu­terea sa;
Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței;
Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului;
Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină;
Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi;
Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a stră­lucit vouă;
Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată;
Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucurați-vă, că ați dobândit dumne­ze­iasca bunăvoință;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 9

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și în­țelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se în­doise, a strigat către străjeri arun­cându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de ade­văratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

Icos 9

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul ne­maiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpâ­ni­tori ne­chinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind nu­mele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 10

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevă­tămați de asprimea gerului cu temnicerul dim­preună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au po­vestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, măr­turisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

Icos 10

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu cio­cane, care muncă săvârșindu-se cu multă cru­zime, maica unuia dintre Sfinți ce se nu­­mea Meliton și era tânăr foarte, întâm­plându-se de față, cu jale mare îl îmbăr­băta, strigând către dânsul și către ceilalți:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care as­tăzi te preaslăvești;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înțeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învățătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 11

Când Mucenicii erau chinuiți de os­tași, gura lor nu înceta a rosti ru­gă­ciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nos­tru este întru numele Dom­nului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icos 11

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voie­vozii întunericului au poruncit slugilor să pună tru­purile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creș­ti­nilor nici o nădejde de mângâiere, ne­știind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petre­cătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;
Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 12

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icos 12

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini stră­lucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bol­navilor;
Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;
Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;
Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;
Bucurați-vă, că ați surpat puterea ido­lească
Bucurați-vă, că ați sporit gloria creș­tinească;
Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;
Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 13

O, de trei ori fericită și prea­ne­vi­no­vată ceată a Mucenicilor! ție ne ru­găm, grăbește de întărește credința noas­tră cu aju­torul tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dum­nezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte rău­tăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii din cer cu cununi... și Condacul 1: Apărătoarei întruniri pentru credință...

Icos 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;
Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 1

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Canon de rugăciune către Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia (2)

Troparul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul 1

Pentru durerile pe care sfinţii le-au pătimit pentru Tine, Mi­lostiv fii, Doamne şi te rugăm vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni.

 

Troparul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul 1

Purtătorilor de chinuri, cin­stiţi patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, prin foc şi prin apă aţi trecut şi v-aţi arătat împreună locuitori cu îngerii. Cu care rugaţi-vă lui Hristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă Celui Ce v-a dat vouă tă­rie; Slavă Celui Ce v-a încunu­nat pe voi; Slavă Celui Ce a dă­ruit prin voi tuturor tămăduiri!

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi, popoarelor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeu, prin rugă­ciunile voastre, voi, patru­zeci de mucenici, faceţi-L Mi­lostiv nouă, celor ce vă chemăm pe voi, cu curata dragoste a ini­milor noastre.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce v-aţi luminat în ceruri cu Razele Strălucirii Celei Întreit Luminătoare, mucenicilor, patruzeci la număr, acoperiţi-ne pe noi, cei ce suntem îngheţaţi pe pă­mânt de iarna necazurilor, ca să vă lăudăm pe voi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Apărători nebiruiţi ai drep­tei credinţe şi stâlpi nemişcaţi ai Bisericii, ceata cea de Dum­nezeu chemată a celor patru­zeci de mucenici, alinaţi-mă pe mine, cel ce cumplit sunt tulburat acum.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Ziditorul şi Domnul, Cel Ce este mai presus de firea tuturor, L-ai născut; Care a luat Trup pentru noi, oamenii, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, Neis­pitită de nuntă.

Catavasie

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Oaste şi ceată aleasă a mucenicilor purtători de cununi, stând înaintea Stăpâ­nului, rugaţi-vă pentru cei ce pururea vă laudă pe voi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De lacul patimilor şi de valul necazurilor fiind învăluiţi, că­tre voi, cei patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, alergăm acum.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei ce vă încălziţi la sânurile lui Avraam şi vă împodobiţi cu haina cea de mărire, rugaţi-vă să fie sloboziţi cei ce sunt prinşi de îngheţul păcatelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fii Întărire şi Scăpare şi Aco­perământ, Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, celor ce aleargă la tine cu credinţă şi te mărtu­risesc pe tine, Maică a lui Dum­nezeu.

Catavasie

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-vă întru Stră­lucirea cea fără de umbră, v-aţi făcut luminare nouă de la Dumnezeu, mucenicilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea cea de Dumnezeu aleasă a mucenicilor celor pur­tători de cununi, Te roagă să se mântuiască de primejdii cei ce Te laudă pe Tine.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-vă a vedea Lumina Cea Neapropiată a lui Hristos, sfinţilor, pe cei ce sunt întru întuneric învredniciţi-i a se lumina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind cu povăţuirea Lu­minii celei de Hristos cugetă­toare, îndreptaţi-ne pe noi către Luceafărul Cel Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudând cu cântări pe Cel Ce S-a Întrupat din pântecele tău, Preacurată, te mărim pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Catavasie

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De nebunia ereticilor cea de acum, izbăviţi Cinstita Biserică a lui Hristos, întru care v-aţi născut şi întru care la atâta vrednicie şi mărire aţi ajuns.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-se nouă ca nişte lu­minători, cei patruzeci de mu­cenici ai lui Hristos, văzători de lumină şi străluciţi de Dum­nezeu, luminaţi-ne calea cea mântuitoare a dreptei credinţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mutându-vă de pe pământ în Corturile cele cereşti, unde vă găsiţi înaintea lui Hristos, Celui Ce a îngăduit nevoinţele voas­tre, învredniciţi-mă, mucenici­lor, ca să dobândesc Dumneze­iasca Bucurie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Taina naşterii tale celei Dum­nezeieşti, Fecioară, este mai presus de gând, neajunsă şi cu anevoie de înţeles de oameni, Stăpână. Că ai născut nouă pe Cel Ce este cu adevărat Dum­nezeu.

Catavasie

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-vă păzitori priveghelnici şi plini de grijă ai neamului omenesc, ru­gători pentru cei din necazuri şi ajutători ai lor v-aţi făcut.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind în Biserica lui Hristos, cu frumuseţile cele ne­apropiate, prealăudaţilor, izbă­viţi din ispite pe cei ce cu dra­goste vă cinstesc pe voi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei ce aţi fost odinioară surpători preaaleşi ai înşelăciunii chinuitorilor celor ce se năpus­teau asupra voastră, fiţi şi nouă acum zid şi ajutor grabnic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Spre tine am pus nădejdea mântuirii mele, Maică pururea Fecioară şi pe tine te-am pus Tare şi Neclintită Ocrotitoare a vieţii mele.

Catavasie

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

 

CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala...

Toată oştirea lumii pără­sind-o, de Stăpânul Cel din ce­ruri v-aţi lipit, purtătorilor de biruinţă ai Domnului, sfinţilor patruzeci de mucenici. Că, prin foc şi prin apă trecând, fericiţilor, după vrednicie aţi primit mărire din ceruri şi mulţime de cununi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi este luminată po­menirea voastră cea de peste an, preafericiţilor, care lu­minează cu lumină Postul care se apropie; pe care prăznuind-o cu credinţă, împreună cu voi strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegători de patimi şi lu­minători de departe, plini de strălucire, curăţitori ai lumii şi risipitori ai înşelăciunii, propo­văduitori cu mare glas ai adevărului şi izgonitori ai rătăcirii tuturor v-aţi arătat, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget luminat strălucind, s-au arătat nouă mucenicii, iz­băvind pe cei înviforaţi şi în­dreptând pe cei ce înoată în fur­tuna valurilor vieţii, cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata cea prealuminoasă şi de Dumnezeu insuflată, lui Dumnezeu plăcută şi dorită de îngeri, adunarea cea de Dum­nezeu a celor patruzeci de mucenici, într-armarea cea înfricoşătoare a lui Dumnezeu, a strigat: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lumină a lumii, Nor Luminos şi Loc de sfinţenie s-a arătat cea Neispitită de nuntă; căci a pri­mit negrăit pe Cuvântul Cel Sfânt al sfinţilor, pe Care lăudându-L, strigăm: Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Catavasie

N-au slujit, făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Care...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mutându-vă către viaţa cea adevărată şi la Hristos ascunsă, pe pământ aţi primit sfârşitul cel plin de du­reri, cerându-ne nouă mântuire şi iertare.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata mucenicilor celor pur­tători de biruinţă ai Bisericii, mutându-se de pe pământ la cele cereşti, se roagă pentru noi, ca să ne izbăvim de nevoi, de patimi şi de necazuri şi să dobândim mântuire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lanţurile morţii rupându-le Mântuitorul, a dat biruinţă pătimitorilor asupra morţii; iar cei patruzeci de mucenici, încălzindu-se cu tot gerul, stri­gau, cerând mântuire tuturor credincioşilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.

Dumnezeiasca ceată a pur­tătorilor de biruinţă scoate, cu rugăciunile ei, din viforul neca­zurilor, din năvălirea patimilor şi din ispita demonilor, pe cei ce laudă pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cei omorâţi de păcat şi ajunşi în stricăciunea morţii, tu Însăţi i-ai înviat, născând pe Începătorul vieţii, pe Hristos, Dumnezeul nostru, Stăpână, Fecioară Preacurată, Născă­toare de Dumnezeu.

Catavasie

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-vă să dobân­diţi Lumina Cea mai presus de fire, Bucuria Cea Negrăită şi Strălucirea, scăpaţi acum de ne­cazuri şi de nevoi şi de înşelă­ciunea vrăjmaşului pe cei ce cu dragoste vă cinstesc pe voi, ca pe nişte viteji ai lui Hristos, mucenicilor, patruzeci la număr.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Primind din cer tărie şi Dum­nezeiască Putere, împreună locuitori cu Hristos v-aţi arătat şi învingători ai înşelăciunii, în­depărtând toată ceata cea şu­bredă a idolilor şi luminând lu­mea, mucenicilor, patruzeci la număr.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-vă cu frumu­seţea cinstitei mucenicii şi păr­taşi făcându-vă Firii Celei Dumnezeieşti, cu adevărat vă bucu­raţi, că vi s-a descoperit vouă Lumina Cea Preastrălucitoare şi Curată, viteji ai lui Hristos, mucenicilor, patruzeci la număr.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stând acum înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala cea plină de cuviinţă şi străluciţi fiind de la El cu Lumina Dumnezeirii, măriţilor, rugaţi-vă cu dinadinsul să se lumineze cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare cei ce vă laudăpe voi, muceni­cilor, patruzeci la număr.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sufletul meu cel întunecat, cu arătarea Luminii tale Celei Nematerialnice, luminează-l, Fecioară, Ceea ce eşti Uşa Dum­nezeieştii Lumini şi din focul cel veşnic învredniceşte-mă a mă mântui, pe mine, cel ce cu credinţă, cu dragoste şi cu cân­tări te măresc pe tine, Curată.

Catavasie

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Muceniceşte luptându-vă voi ca nişte ostaşi ai lui Hristos şi vitejeşte biruind pe vrăjmaşul, prin fapte aţi împlinit cuvintele proorocului: că, prin foc şi prin apă, vitejeşte aţi trecut, odihnă aflând şi viaţa cea veşnică. Pentru aceasta şi cununi din cer luând, fericiţilor, vă bucuraţi laolaltă cu Cetele celor fără de trup. Purtătorilor de biruinţă prealăudaţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Gândesc la judecată şi mă tem, de cercetarea cea înfrico­şătoare mă cutremur, de hotă­rârea Judecătorului mă înspăimântez şi mă îngrozesc de pe­deapsă, de durerea focului, de întunericul iadului, de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor aşeza Scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi şi cele ascunse se vor da pe faţă? Atunci, Stă­până, Ajutătoare să-mi fii mie şi Ocrotitoare Fierbinte. Că pe tine te am Nădejde, eu, netrebnicul robul tău.

Rugăciune către Sfinții 40 Mucenici din Sevasta

Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase și nestricăcioase. O, voi, care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii noștri, ai celor ce vă cinstim pomenirea. Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului.

O, preacinstit Sobor, tămăduiește neputințele noastre, ale credincioșilor slăbiți pe cale, ca să nu ne biruiască și să nu ne batjocorească necuratul vrăjmaș, care încearcă în tot chipul să ne abată de la lupta cea mântuitoare. Voi, Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu îmbărbătarea Duhului Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, cei ce ne minunăm de tăria sufletelor voastre strigând Domnului: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Cel ce Te proslăvești în sfinții Tăi, slavă Ție!