Să știi când să vorbești dar și când să taci este o artă.
Vorbitul, este considerat o artă a comunicării.
A vorbi la momentul potrivit, se numește meșteșug, pricepere.
A vorbi de dragul de a vorbi, se numește nătângie.
A vorbi in fața unei nedreptăți, înseamnă curaj.
A vorbi pentru a corecta, este o datorie.
A vorbi pentru a apăra, se numește compasiune.
A vorbi în fața unei dureri, se numește consolare.
A vorbi pentru a îi ajuta pe alții se numește caritate.
A vorbi cu sinceritate se numește corectitudine.
A vorbi despre tine, este vanitate.
A vorbi pentru a clarifica o situație este obligatoriu.
A vorbi mințind vine de la conștiință.
A vorbi despre defectele altora înseamnă să bârfești.
A vorbi când trebuie să taci, înseamnă lipsă de respect, prostie.
Pentru a vorbi cu iscusință și dibăcie este important mai întâi să învățăm arta tăcerii.
A tăcea când este necesar să vorbești, înseamnă lașitate.
A tăcea pentru a apăra, înseamnă noblețe.
A tăcea la timp înseamnă prudență, înțelepciune.
A tăcea când suntem criticați, înseamnă stăpânire de sine.
A tăcea când suntem răniți înseamnă putere interioară și respect de sine.
A nu vorbi cuvinte inutile înseamnă virtute.
A nu vorbi când suferim se numește pedeapsă.
A nu vorbi despre tine se numește intelepciune, modestie.
A nu vorbi despre defectele altora este un lucru mare, se numește acceptare, apreciere si congruență.
A nu vorbi dar a îți demonstra prin fapte iubirea, se numește integritate, dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.