Gelozia vine dintr-o lipsă de iubire suferită într-un moment când aveam cel mai mult nevoie de ea, şi nu se vindecă decât cu multă iubire, față de sine şi celălalt.

 Oamenii cred că gelozia este ceva normal, şi parțial au dreptate: vrei să îți marchezi teritoriul, să aperi ce este al tău. Ba chiar, oamenii au mers mai departe: au inventat căsnicia, inelele, jurămintele, casele, datoriile comune. La final, sufletul a avut ultimul cuvânt: aparținem cui vrem noi, cum şi cât simțim, când suntem iubiţi în libertatea ființei noastre, nu în prizonieratul proprietății emoţionale decise de celălalt.
Când decizi tu că cineva îți aparține, dar decizia ta nu este şi a persoanei respective, deja ții cu forța lângă tine pe cineva care a plecat deja.
Este un exerciţiu suprem de răbdare, inteligență emoțională, muncă perseverentă cu emoțiile distructive, să iubeşti fără să pui presiune, fără să îl controlezi pe celălalt, să primeşti fiecare clipă a prezenței persoanei iubite ca pe un dar divin, pentru simplul fapt că ați apucat să păşiți pe acelaşi pământ, sub acelaşi cer, într-o viață de om.
Totuşi, natura umană are în ea multă cârcoteală, egoism şi traumă generațională purtată precum un ecuson, mereu în fața relaţiei în sine.
De aceea, gelozia poate fi controlată, ajustată, şi mai apoi vindecată, prin alegerea persoanelor care ne cunosc, ne simt şi ne cred, prin stabilirea unor conexiuni profunde şi sănătoase.
Gelozia vine dintr-o lipsă de iubire suferită într-un moment când aveam cel mai mult nevoie de ea, şi nu se vindecă decât cu multă iubire, față de sine şi celălalt.
Suntem geloşi când nu mai ştim cum să iubim, nu mai ştim cum să iubim când am uitat cine suntem. Uităm cine suntem când trăim fără iubire, oferită şi primită, deopotrivă.
În iubirea autentică, nu există gelozie pentru că tot ce este limitare, piedică, orgoliu, a fost integrat şi vindecat în marea temă de viață a reîntregirii emoționale perpetuate de comportamente emoționale sănătoase, comunicare, stabilitate.
Suntem geloşi pe neiubire, necuvinte, absență, a noastră din propria viață şi a celuilalt din relație.
Starea de dincolo de gelozie, este o apartenență eliberată de orice condiționare, în iubirea care se întâmplă firesc, constant şi copleşitor, ca eveniment distinct al ființei tale, punct de referință pentru viața în sine.