Dăruind, simultan primeşti.

Îţi dai tu ţie stare de bine prin secreţia de endorfine. 

Nu este nici o lege karmică aici şi nici bumerangul Universului pe care trebuie să le aştepţi, se întâmplă pur şi simplu simultan! 

Şi nu este vorba despre a dărui nu-ştiu-ce cadouri scumpe, ci şi atunci când dăruieşti o vorbă bună, un zâmbet, o îmbrăţişare, o mângâiere!

Iar în privinţa mângâierii, am mai aflat ceva fascinant: atunci când mângâiem pe cineva, de fapt, ne mângâiem pe noi înşine. 

Mângâierea are un efect dublu pozitiv pentru că atunci când o facem, dăruim şi celuilalt, dar ne dăruim mai ales nouă înşine, iar prin acest dar pe care ni-l facem, ne şi vindecăm din exterior spre interior. 

Toate traumele, bolile şi afecţiunile noastre din prezent au ca sursă ceea ce s-a întâmplat în viaţa noastră până la vârsta de 7 ani. 

Acolo am învăţat şi iubirea şi frica, dar şi lipsa lor. 

Prin mângâierea pe care o oferim cuiva, creăm legătura cu copilul din noi care a suferit că nu a primit suficientă iubire.

Un alt mod de a ne stimula creierul să secrete neurotransmiţători benefici este să ne simţim bine cu noi înşine fără a fi dependenţi de ceilalţi, făcând lucruri care ne fac plăcere constant, adică în fiecare zi, ori de câte ori putem. 

Iar atunci când facem lucruri care nu ne plac, dar pe care trebuie să le facem (că asta este!), măcar să ne amintim să ne apreciem pe noi înşine.

Majoritatea dintre noi am fost educaţi să primim aprecierea din afară, adică de la ceilalţi. Ori, atunci când facem ceva, numai noi ştim cât efort real, câtă muncă a fost necesară pentru a reuşi acel lucru. 

Aşa că este necesar să ne recunoaştem mai întâi noi înşine succesul, să ne aplaudăm şi să ne spunem “Bravo!”. 

Că va veni şi de la ceilalţi, este doar un bonus. Dar, atunci când faci lucrurile doar pentru aprecierea celorlalţi, nu faci decât să îţi aduci tu ţie însăţi motive de dezămagire.

Deci, avem tot ce ne trebuie ca în fiecare clipă să trăim frumos şi să ne simţim bine. Noi, cu noi înşine. Şi noi cu ceilalţi. Şi tot timpul avem puterea de a alege. Iar creierul şi chimia corpului nostru va reacţiona ca atare.

Mecanismele sunt automate şi se întâmplă. Fie că vorbim de mecanismul stresului, fie de cel al stării de bine.

Este demonstrat de zeci de ani că nu putem trăi simultan două stări emoţionale opuse. Nu putem fi şi furioşi şi veseli. Nu există “zâmbet trist”. Este doar o expresie. Zâmbetul trist este doar tristeţe şi atât. Sau regret. Oricum, nu este nimic pozitiv într-un zâmbet trist.

Şi dacă ţi-ai conştientizat zâmbetul trist sau furia, regretul, nevozitatea, iritarea, îndoiala şi orice altă emoţie negativă… vino în prezent şi spune “Stop. Eu aleg. Eu sunt dintotdeauna stăpân pe viaţa mea. Eu sunt dintotdeauna echilibru mental şi emoţional. Eu sunt dintotdeauna bucurie. Eu aleg dintotdeauna să fiu în pace.” sau orice altă afirmaţie. 

Nu se vor schimba lucrurile instantaneu. Dar chimia din corpul tău se va schimba uşor-uşor. Spunându-ţi aceste afirmaţii, vei stopa secreţia de neurotransmiţători care îţi fac rău şi vei da şansa celor care îţi fac bine. E ca şi cum te opreşti din mâncat fast food sau băut cola şi alegi să mănânci o salată şi să bei apă. Şi este la fel de simplu să o faci. E doar o alegere şi atât.

Stai în starea de prezenţă! Dăruieşte!

Râzi!

Fă măcar de câteva ori pe zi lucruri care îţi plac! Zâmbeşte! 

Îmbrăţişează!

Plimbă-te într-un parc!

Uită-te la un copil care se joacă!

Mănâncă ceva delicios! Pune-ţi pe tine culori vesele! Dă cuiva un mesaj de drag şi dor!

Respiră, pur şi simplu, respiră şi fii atent doar la propria ta respiraţie, la cum se umflă cavitatea toracică şi abdominală şi chiar imaginează-ţi organele interne cum primesc aerul!

Acesta este un moment de prezenţă simplă care îţi schimbă chimia corpului şi te umple de starea de bine.