Mulți oameni se grăbesc să-și spună părerea despre orice

 

Mulți oameni se grăbesc să-și spună părerea despre orice, se grăbesc să-i contrazică pe alții, se grăbesc să le dea replica altora, dar nu sunt dispuși să le permită altora să spună până la capăt ce au de spus. Suntem o lume în care toată lumea vorbește cu toată lumea și nimeni nu ascultă și tocmai de aceea nu ne înțelegem unii cu alții.

Se vede în lumea reală și se vede și în mediul online, pe rețelele de socializare: oamenii sunt tot mai intoleranți, nu acceptă ca alții să aibă o părere diferită de a lor, iar dacă ei exprimă o părere diferită de a altora, nu pot să facă asta fără să-i contrazică/ jignească/ atace pe ceilalți, nu pot să o facă la modul echilibrat, cu respect față de celălalt.

Oamenii nu mai sunt dispuși nici măcar să te asculte/ citească până la capăt, ca să înțeleagă ce spui, înainte de a te contrazice/ jigni/ ataca.

Atunci când cineva are altă părere decât mine, primul meu impuls este să tac și să îl ascult, să-l las să îmi explice de ce are acea părere, ca să înțeleg poziția sa. Eu am mereu astfel de discuții cu copiii mei, care acum sunt adulți și care au alte păreri decât mine în unele chestiuni ce țin de viața lor; când vorbim și ei au opinii diferite de ale mele, le expun părerea mea și apoi tac și ascult, le permit să-mi explice cum văd ei lucrurile, ca să înțeleg.

Dacă nu sunt dispus să îi ascult cu adevărat, nu mă pot conecta cu inima lor și nu putem avea o conexiune profundă unul cu celălalt. Și uneori, după ce îi ascult îmi dau seama că ei au dreptate, că eu greșeam, fiindcă opinia mea era bazată pe niște credințe depășite, pe niște lucruri care am fost învățat că sunt „adevărate”, dar care pentru copiii mei nu sunt „adevărate”. Uneori noi, părinții, facem niște lucruri pentru că am fost învățați de părinții noștri că „așa se face asta” și nu ne-am întrebat niciodată de ce se face așa, cine spune că trebuie să se facă așa; am făcut-o și gata.

Copiii noștri ne spun însă „Nu vreau să fac așa, eu vreau să fac altfel” și când îi asculți, îți dai seama: „Știi ceva, mi se pare că ceea ce spui are sens”. Și poate uneori o să le spui „Am înțeles ce mi-ai spus, îmi dau seama de ce vrei să faci așa. În opinia mea, nu e spre binele tău ce faci, dar îți respect dreptul de a-ți face propriile alegeri, așa că te susțin, indiferent ce decizi în chestiunea asta”. Așa creezi o atmosferă sănătoasă, în care copiii tăi știu că pot discuta cu tine orice, că ești întotdeauna dispus să îi asculți, că le vei spune sincer părerea ta, dar o vei face la modul echilibrat, cu iubire și le vei respecta dreptul de a-și face alegerile așa cum consideră ei de cuviință. (RC Blakes)