Însăși rânduiala Sfintei Împărtășiri
[…] Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, foarte înțelept arată cât de trebuitoare este creștinilor Sfânta
«Sfânta Împărtășanie lucrează mare sporire a vieții cei întru Hristos, celor ce se împărtășesc. Fiindcă ceea ce lucrează
în trup elementele cele din afară ale pâinii și vinului, aceeași lucrează în chip tainic și nevăzut Trupul Domnului la
sufletul nematerial. Căci precum pâinea susține și hrănește trupul, tot așa Trupul lui Hristos hrănește sufletul nostru. Și
precum prin sfântul Botez luăm viața Harului în loc de viața păcatului pe care am avut-o, tot așa hrănindu-ne cu Sfânta
Împărtășanie creștem și sporim în Harul lui Dumnezeu».
[…] Zice și Sfântul Ioan Gură de Aur: «De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire și cinste de la Hristos, ca să ne
împărtășim cu Trupul și cu Sângele Lui, să nu ne lenevim a face acest lucru. Nu vedeți pe copiii cei mici cu câtă grabă
apucă sânul mamei lor? Cu câtă repezeală pun buzele la sân? Cu așa grabă ar trebui ca și noi să ne apropiem de
această Sfântă Masă și de acest sân al duhovnicescului Potir, ca să ne împărtășim. Sau mai bine zis, cu mai mare
graba să ne alăptăm din Sfânta Împărtășanie, ca niște prunci care se alăptează cu Harul Sfântului Duh, și singura
noastră mâhnire să fie neîmpărtășirea cu această hrană de Viață făcătoare» (Omil. 82, la cap. 26 de la Matei).”
În Capitolul II al aceleași cărți, la pagina 45 zice:
„Iar dumnezeescul Chiril al Alexandriei zice că prin Dumnezeeasca Împărtășanie, nu pot furii de gând, diavolii,
să intre prin simțuri în inima noastră.
«Uși ale casei, să înțelegi simțurile, prin care intră în inimile noastre închipuirile tuturor lucrurilor și se varsă întrînsa mulțimea nenumărată a poftelor. Pe aceste simțuri, proorocul Ioil le numește ferestre zicând: ‘Au vrut să intre
tâlharii prin ferestrele voastre pentru că nu erau unse cu Preacinstitul Sânge a lui Hristos’. Și iarăși: ‘Poruncește
Legea evreilor ca după ce vor junghia mielul să ungă cu sângele lui ușorii ușilor și pragurile de sus și de jos’ arătând
prin aceasta că prin Preacinstitul Sânge a lui Hristos păzim cortul nostru cel pământesc, adică trupul nostru, iar prin
primirea împărtășirii celei de viață făcătoare, izgonim de la noi omorârea neascultării celei vechi și astfel izgonim de la
noi și pe pierzătorul, prin folosirea Sângelui lui Hristos».
[…] Sfântul Teodor Studitul, în chip minunat, descrie folosul pe care îl câștigă omul prin deasa împărtășire: «Mult
pot lacrimile și umilința, ci mult mai mult decât toate și împreună cu toate, Sfânta Împărtășanie are mare putere și
folos». De aceea nu mă pricep și mă minunez văzându-vă așa de lenevoși să vă grăbiți spre dânsa, ci numai Duminica
vă împărtășiti, iar în altă zi deși este Liturghie nu vă cuminecați.
[…] Ne încredințează de aceasta și Sfântul Kiril al Alexandriei: «Împărtășește-te cu Sfânta Cuminecătură crezând
ca ne eliberează nu numai de moarte, ci și de toată boala pe care o avem. Fiindcă atunci când Hristos locuiește în noi,
prin deasa împărtășanie, adoarme și veștejește războiul cel sălbatic al trupului și aprinde evlavia cea către Dumnezeu,
iar patimile le omoară. Așadar fără deasa împărtășire nu ne putem elibera de patimi și să ne suim la înălțimea
nepătimirii».
[…] precum zice Apostolul și dumnezeiescul Hrisostom: «Sfânta și marea Patruzecime (Postul mare) este o singură
dată pe an. Dar Paștile le facem, adică ne împărtășim de trei și de patru ori pe săptămână; și ca să zic mai bine, ori de
câte ori vrem. Fiindcă nu postul face Paștile, ci comuniunea și împărtășirea care se face la fiecare Liturghie. Și că
lucrul acesta este adevărat, auzi pe Sfântul Pavel, care zice: ‘Că Hristos este Paștile nostru, care s-a jertfit din dragoste
pentru noi’ (I Cor. 5, 7). Deci ori de câte ori te împărtășești cu curată conștiință, faci Paștile cele luminate. Nu pentru că
ai postit Patruzecimea, ci pentru că te-ai împărtășit cu Dumnezeeștile Taine.»”
În Capitolul III - „Că amânarea Sfintei Împărtășanii pricinuiește mare vătămare” la pagina 61, găsim:
„Iar cuviosul Paladie povestește despre Avva Macarie Egipteanul că, vindecând pe femeia aceea, care din lucrarea diavolului apărea oamenilor ca o iapă, i-a dat acest sfat și i-a zis: «Femeie, niciodată să nu te lipsești de împărtășirea
cu Sfintele Taine ale lui Hristos, ci să te împărtășești adeseori, deoarece această lucrare diavolească te-a ajuns,
pentru că nu te-ai împărtășit de cinci săptămâni și de aceea a putut diavolul să te ispitească».
De asemenea și dumnezeescul Gură de Aur, în ziua în care a fost hirotonit, vindecând un îndrăcit, l-a sfătuit să
meargă adeseori la Biserică și la Sfintele Taine, cu post și cu rugăciune ca să nu-l mai ispitească diavolul.
Din cartea Ieromonahului Macarie Banu „Trezvie si Iubire” , pagina 199 .
Hristos a Inviat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.