In data de 26 iulie, Biserica Vladiceasca, comuna Snagov, praznuieste unul dintre cele trei hramuri. Din anul 2013, parohia Vladiceasca il are ocrotitor pe Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel, cel binecunoscut ca tamaduitor de boli si grabnic ajutator celor ce nu pot avea prunci. Este un bun prilej de sarbatoare la care localnicii, si nu numai, sunt asteptati sa participe imbracati in costume populare. Din initiativa preotului paroh Constantin Lupu si cu aprobarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, parohia se va impodobi in curand cu odoare de mare pret. Un vesmant al Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou-Basarabov de la Catedrala Patriarhala si un vesmant al Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel sunt daruri care vor sosi nu peste mult timp la Vladiceasca.
Aducerea vesmintelor in parohie este un eveniment duhovnicesc extrem
de important pentru credinciosi, fiind o reala binecuvantare si un dar
imens randuit de Bunul Dumnezeu. Acestea vor fi depuse in racla si
asezate la loc de cinste intr-un baldachin special confectionat, astfel
incat cei ce cinstesc sfintii cu multa evlavie sa se poata inchina ori
de cate ori au nevoie de mijlocirile lor. Sfintii prin moastele lor ne
arata ca legatura dintre trup si suflet continua si dupa trecerea din
viata pamanteasca, iar prin marturia lor innobileaza podoaba spirituala a
Bisericii Ortodoxe. Sunt dovada clara ca cei care au adormit in dreapta
credinta nu au disparut in neant, nu s-au risipit. Prin puterea Duhului
Sfant, acestia lucreaza prin binecuvantatele lor moaste, prin lucrurile
pe care le-au folosit atat in viata lor, cat si dupa trecerea la cele
vesnice, prin vesmintele cu care au fost imbracate sfintele lor moaste.
Cand
inaltam rugaciuni catre moastele, obiectele sau vesmintele unui sfant,
ne adresam de fapt sfantului care mijloceste pentru noi. Dovada sunt
raspunsurile imediate in rezolvarea diverselor probleme pe care le
primesc cei ce se roaga cu credinta, tamaduirile trupesti si sufletesti,
potolirile ispitelor, multele minuni care se petrec langa raclele
sfintilor. Sfintii raman pentru noi pilde de vietuire si credinta
curata, care s-au invrednicit de Imparatia cerurilor si revarsa
nenumarate daruri celor care se roaga lor, implinind cererile cele de
folos. Au urmat calea lui Dumnezeu si prin dragoste, bunatate, blandete
si smerenie au biruit ispitele acestei vieti, primind binecuvantarile
harului. Pentru credinciosi, sfintii sunt garantia ca urmand calea,
adevarul si viata, adica urmand lui Hristos si implinind poruncile, se
poate dobandi Imparatia cerurilor si sunt acel semnal de alarma care
suna la poarta constiintei noastre spre trezire.
Sfintii
au biruit lumea. Avem vietile lor ca exemplu si avem ajutorul lor si
mijlocirea lor inaintea lui Dumnezeu, pentru ca si vietile noastre sa se
ridice din pacat tinzand spre sfintenie. Avem incredintarea ca nu
suntem singuri in lupta cu ispitele. Este o permanenta chemare spre
ridicare catre o viata curata, care nu este altceva decat arvuna vietii
vesnice. Pe meleagurile tarii noastre, viata pusniceasca a fost si inca
este imbratisata de oameni cu credinta puternica. In adancurile
padurilor, in crapaturile pamantului, pe cele mai inalte varfuri de
munte, departe de lume si de ispite, au trait multi cu mintea indreptata
catre inalt spre a dobandi curatia inimii, care este salasul Duhului
Sfant. Lepadarea de lume, detasarea completa de lucrurile acesteia,
stapanirea de sine si a patimilor presupun multa truda si rugaciune
staruitoare. Mare nevoitor si mare rugator a fost Cuviosul Ioanichie cel
Nou de la Muscel, sfantul din Valea Chiliilor, Muntii Fagaras, care a
pusnicit vreme de 30 de ani intr-o pestera pe care a sapat-o in munte.
Nu la baza muntelui, nici in varful acestuia, nici in loc usor
accesibil, ci in locul cel mai inaccesibil, in peretele cel mai abrupt
al muntelui, asigurandu-si astfel izolarea completa de lume. A petrecut
astfel in rugaciuni, privegheri si osteneli duhovnicesti, primind o
singura data pe saptamana paine si apa de la un ucenic care le cobora cu
o franghie pana la gura grotei suspendate in munte. Tot in acest mod
primea si Sfintele Taine, pe care i le trimitea egumenul Manastirii
Negru Voda. Retras din zarva lumii si ascuns de ispitele ei, a biruit
pacatul cu postul si cu rugaciunea, traind doar cantand lui Dumnezeu.
Dupa ani lungi de nevointe aspre, ajungand la masura sfinteniei, s-a
invrednicit sa-si cunoasca timpul mutarii din viata aceasta vremelnica,
sapandu-si mormantul in fundul pesterii si scriind in piatra de deasupra
Ioanichie Schimonah, 1638. Uitat de lume si de timp, sfantul nu a
fost insa uitat de Dumnezeu, astfel ca moastele sale au stat sute de
ani in pestera ascunsa si inaccesibila, pana cand din randuiala Celui
Preainalt au fost descoperite de staretul Pimen. Acoperite de panza
groasa de paianjen, s-au pastrat binemirositoare departe de lume, dar
gata pentru a veni in intampinarea lumii cu daruri binecuvantate. Au
fost scoase si asezate spre inchinarea credinciosilor, multi
vindecandu-se de boli si neputinte, dand lauda lui Dumnezeu pentru acest
margaritar de mare pret al Manastirii Cetatuia, Negru Voda.
Credinciosii il cinstesc cu multa evlavie, aratand dragoste si
recunostinta pentru binefacerile primite.
In data de 26 iulie, credinciosii sunt invitati sa participe la Sfanta Liturghie si la agapa frateasca organizata cu prilejul hramului. Deschiderea sarbatorii va avea loc in data de 25 iulie, incepand cu orele 16.30, cand se vor oficia Vecernia, Litia si Acatistul Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel.
Sa multumim impreuna Bunului Dumnezeu pentru ocrotirea si binefacerile revarsate asupra noastra, sa-L rugam sa binecuvanteze aducerea vesmintelor si, de ce nu, sa-L rugam ca parohia Vladiceasca sa se infrumuseteze cat mai curand si cu un fragment din cinstitele moaste ale Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.