Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon

 

Icoana Sfantului Mare Mucenic Pantelimon

Anual, pe 27 iulie, Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, doctor fara de arginti, asemenea Sfintilor Mucenici Cosma si Damian. Considerat patronul spiritual al medicilor, Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti sfinti ai Bisericii. Sfantul Pantelimon s-a nascut in jurul anului 284, la Nicomidia (oras din Asia Mica, aproape de Constantinopol si de Niceea), intr-o familie instarita. La nastere, a primit numele Pantoleon, adica cel in toate puternic ca un leu.
Tatal sau, Eustorgios, era pagan, in timp ce mama sa, Euvula, era crestina. Pana la moartea mamei, viitorul martir a crescut in spiritul crestin, insa dupa aceea, tatal sau l-a trimis la o scoala pagana, iar Pantoleon a inceput sa fie atras mai mult de filosofie. A studiat apoi medicina cu Eufrosinos, un doctor reputat in epoca, intrecandu-i repede pe ceilalti studenti. Era bun orator, modest, frumos la chip si era indragit de toti cei care il cunosteau. Datorita calitatilor sale, faima i s-a raspandit in cetatea Nicomidiei, ajungand pana la urechile Imparatului Maximian, care dorea sa-l numeasca pe Pantoleon medic la curte.

In acea perioada, Sfantul Ermolae, supravietuitor al masacrului celor 20.000 de crestini, din anul 303, locuia in ascuns, in cetate. Din casa de unde statea, Sfantul Ermolae il vedea zilnic pe Pantoleon ducandu-se la scoala, iar intr-una din zile l-a intrebat despre religia sa. Tanarul i-a povestit ca pe cand mama lui traia el urmase invataturile crestine, dar ca dupa moartea ei devenise pagan. Sfantul i-a spus ca daca avea sa creada din toata inima in adevaratul Dumnezeu va putea sa vindece pe oricine cu ajutorul Lui, pentru ca Hristos este singurul doctor adevarat al sufletelor si al trupurilor. Cuvintele Sfantului Ermolae l-au impresionat pe Pantoleon, care, din acel moment, a reinceput sa creada in Hristos, urmand sfaturile intelepte ale Sfantului.
Intr-o zi, Pantoleon a gasit pe strada un copil mort: fusese muscat de o vipera, iar sarpele era inca langa corpul neinsufletit. Pantoleon s-a rugat lui Dumnezeu sa-l invieze pe copil si sa distruga sarpele, gandindu-se ca, daca rugaciunea avea sa-i fie ascultata, se va boteza crestin. Indata copilul s-a trezit, iar vipera a murit la picioarele lui Pantoleon. Dupa acest miracol, tanarul medic a primit Botezul din partea Sfantului Ermolae, care i-a schimbat numele in Pantelimon, adica cel intru totul milostiv. Cand Eustorgios si-a vazut apoi fiul redand vederea unui orb a crezut in Dumnezeu si a fost si el botezat de Sfantul Ermolae.
Sfantul Pantelimon si-a impartit averea saracilor, vindecandu-i pe toti cei ce veneau la el. Nu cerea alta plata decat ca cel vindecat sa creada ca Iisus Hristos este adevaratul lui tamaduitor. Ii vizita pe crestinii din inchisori si le aducea alinare. Foarte repede, in cetate s-a raspandit vorba despre Sfantul Pantelimon, doctorul fara de arginti, la care alergau toti locuitorii Nicomidiei. Invidiosi, ceilalti doctori i-au spus Imparatului Maximian ca Sfantul Pantelimon vindeca prizonieri crestini si ca pe cei pagani ii convertea la crestinism. Maximian a insistat ca Sfantul Pantelimon sa respinga acuzatiile si sa aduca sacrificii idolilor. Insa Sfantul a marturisit ca este crestin si a cerut sa fie adus in fata Imparatului un om grav bolnav: doctorii de la curte aveau sa invoce puterea idolilor lor, in timp ce el avea sa se roage lui Dumnezeu pentru vindecarea celui bolnav. A fost adus un paralitic, iar doctorii pagani nu au putut face nimic pentru el cu invocarile lor catre idoli. Apoi, in fata lui Maximian, Sfantul Pantelimon l-a vindecat pe paralitic invocand numele lui Iisus Hristos. Furios, Imparatul a ordonat ca cel vindecat sa fie executat, iar Sfantul sa fie torturat.
Mai intai, l-au legat de un stalp si i-au sfasiat trupul cu gheare de fier, iar ranile i-au fost arse cu faclii aprinse. In aceste chinuri groaznice, Sfantul Pantelimon se ruga lui Dumnezeu sa-l intareasca si sa poata suporta tortura. A fost apoi scufundat in plumb topit, insa plumbul s-a racit in jurul lui. Necrezand acestor miracole, Maximian a poruncit ca Sfantul sa fie aruncat in mare, legat de un pietroi. Insa pietroiul s-a facut usor, iar Sfantul Pantelimon a iesit la suprafata apei. Imparatul refuza in continuare sa recunoasca puterea lui Dumnezeu, asa ca a ordonat ca tanarul sa fie aruncat prada fiarelor salbatice, care au devenit insa blande in prezenta Sfantului. A fost apoi legat de o roata si lasat sa se rostogoleasca de la inaltime, in fata intregului oras. Hristos l-a eliberat pe Sfantul Mucenic, in rostogolirea rotii, roata strivind multi necredinciosi.
Sfantul Pantelimon a hotarat sa-l aduca pe Sfantul Ermolae sa vorbeasca poporului si Imparatului. Sfantul Ermolae a venit insotit de preotii Ermip si Ermocrat. Maximian le-a cerut sa renunte la credinta lor, dar vazand ca cei trei se impotrivesc, a poruncit sa fie torturati si apoi decapitati. Trupurile lor au fost luate in ascuns de cativa crestini si ingropate asa cum se cuvine. Pomenirea Sfintilor Ermolae, Ermip si Ermocrat se face pe 26 iulie.
In cele din urma, Maximian a ordonat ca si Sfantul Pantelimon sa fie decapitat, trupul urmand sa-i fie aruncat in foc. Sfantul a fost legat de un maslin. Pe cand se ruga, unul dintre soldati a ridicat sabia sa-l loveasca, dar aceasta s-a topit precum ceara. Dupa ce Sfantul si-a sfarsit rugaciunea, din cer s-a auzit o voce, chemandu-l pe noul sau nume, Pantelimon. Auzind glasul divin, soldatii au cazut in genunchi in fata Sfantului Mucenic, cerandu-i iertare. Au refuzat sa continue executia, insa Sfantul le-a spus sa indeplineasca porunca lui Maximian, pentru ca doar asa putea sa primeasca rasplata vesnica pentru martiriul sau. Indurerati, soldatii si-au luat ramas-bun de la el, apoi i-au taiat capul. Sfantul Pantelimon si-a dat viata pentru Hristos pe 27 iulie anul 305. Imediat dupa decapitarea lui, maslinul de care a fost legat s-a acoperit de rod si multi dintre cei prezenti au crezut in Hristos. Trupul Sfantului a fost aruncat in foc, dar a ramas nevatamat. Soldatii nu s-au intors la palat. Impreuna cu alti crestini, au luat trupul, l-au uns cu mir si l-au ingropat in afara cetatii.
De la Sfantul Ioan Damaschin aflam ca moastele Sfantului Pantelimon au fost duse la Constantinopol. In secolul al XII-lea, se pare ca ar fi fost luate de acolo de cruciati. Astazi, particele din moastele Sfantului Pantelimon sunt raspandite in toata lumea crestina. Capul sau se afla la manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon de pe Muntele Athos. Multe lacase de cult, biserici si manastiri, cabinete si asociatii medicale il au ca ocrotitor pe Sfantul Pantelimon. Atat in Romania, cat si in afara tarii, moastele Sfantului Pantelimon aduc neincetate bucurii si tamaduiri.
Cate o particica din moastele Sfantului Pantelimon se pastreaza la Catedrala Episcopala din Galati si la Catedrala Mitropolitana din Iasi, dar si in multe biserici din Bucuresti: Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitanu, nr. 24, sector 2), Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste, nr. 6, sector 3), Biserica Sfantul Dumitru - Posta (str. Franceza, nr. 3, sector 3, in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58, sector 2), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupetii Noi (str. General Brosteanu, nr. 12, sector 1), Biserica Sfantul Antonie cel Mare (Aleea Valea Boteni, nr. 7, sector 6), Biserica Stavropoleos (str. Stavropoleos, nr. 4, sector 3), Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123, sector 4).

http://www.daciccool.ro/traditii/romania-crestina/5017-sfantul-mare-mucenic-si-tamaduitor-pantelimon?fbclid=IwAR0ON8x3xOhnziofjOCsa-uFNS5sR9ojK6mMIcbGGOfY0OXhq6TTmX38vyg