În vârtejul în care trăim noi, ne mântuim altfel
decât sfinții de altădată. În prima perioadă a lumii au fost mântuiți
oamenii prin vrednicia lor, prin străduința lor, prin nevoința lor, prin
dragostea lor față de Dumnezeu. A doua perioadă a venit nevoința
omului, dar tot mai slabă și cu mila Domnului. Acuma e perioada a treia a
creștinismului, în care ne mântuim numai prin credință, prin răbdarea
ispitelor prin care trecem și aceste ispite sunt mari într-adevăr și
foarte prețioase pentru creștinul nostru ortodox.
Apoi în
vremurile anterioare nu era nici calculatorul, nu era nici internetul,
nici televizorul, nici cipurile, nici avioanele, era omul în liniștea
lui. Tehnica are importanța ei. O carte, de pildă, pe care trebuia s-o
lucrezi un an de zile să iasă din tipar, acuma în 24 de ore e cartonată
și se oferă la citit. Este un lucru important să vorbești două cuvinte
aici și să aibă ecou îndată în lumea întreagă, dar folosită la adevărata
ei valoare, însă nu fără măsură și nu să umple toate aceste mijloace cu
cele mai oribile imagini și să stea tineretul, copiii și oameni de
toate vârstele să urmărească atâta decadență și imoralitate care aduc
cele mai mari nenorociri în lumea noastră.
Să rostim mai des
rugăciunea Tatăl nostru, ca Dumnezeu să ne păzească de cel viclean. Să
ne luptăm neîncetat împotriva acestor tentații. Să revenim la
simplitate! Să revenim în starea aceasta de puritate a omului, a lui
Adam cel pedepsit de Dumnezeu, aruncat din rai, dar care se ostenește în
sudoarea feței sale, să își câștige pâinea și Domnul îl restaurează
prin Harul Său. Ei bine, noi suntem, în sfârșit, oamenii care încă
suntem aruncați din rai și nu ne găsim făgașurile noastre.
(Fragment dintr-un interviu publicat în Revista Atitudini Nr. 81)
AVEREA STRAINA
- Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi
ca un om ce are o avere straina, pe care-o tine la el, nu se mândreste
cu aceasta, nu se numeste bogat pe sine si nu se lauda cu ea. Asemenea
se cuvine sa facem si noi cu darurile Domnului pe care le avem: sa nu le
socotim ca fiind ale noastre, ci ca si cum ar fi straine; sa nu ne
preamarim prin ele, ci sa ne slujim de ele spre slava lui Dumnezeu si
spre folosul nostru si al aproapelui, caci toate de la El ne vin si
tocmai pentru aceasta ne sunt încredintate. Sa ne fie bogatia, mintea,
întelepciunea si toate celelalte daruri spre ajutorare noua si
aproapelui si nu spre magulirea noastra, ci spre slava si lauda Unuia
Aceluia de la Care purced acestea, caci asa cum El din mila Sa ni le-a
dat noua, asemenea poate si sa le ia de la noi, de vreme ce sunt ale
Lui. Abia atunci vom cunoaste cu adevarat cât suntem de saraci, milogi,
schilozi, goi si neavând nimic al nostru, afara numai de pacat.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi,
traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 116
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.