🌲🌲🌲LEGENDA BRADULUI DE CRĂCIUN

 🌲🌲🌲LEGENDA BRADULUI DE CRĂCIUN spune că, Însuși Domnul Iisus, în drumețiile Sale alături de Sfântul Petru, ar fi trecut printr-o pădure și în timp ce mergeau s-a pornit o mare furtună. Acesta a căutat un loc unde să se ascundă și singurul copac care și-a oferit protecția a fost bradul, acesta neavând fructe de protejat. Se spune că bradul și-ar fi cerut iertare de la Mântuitor că are țepi și că l-ar putea răni. Astfel, Domnul Iisus a binecuvântat pomul să nu-și piardă verdeața frunzelor niciodată, țepii săi să capete un parfum deosebit și proprietăți vindecătoare și în mijloc de iarnă, atunci când toți copacii sunt goi de frunze și fructe, bradul să fie împodobit cu roadele altor pomi fructiferi.
Iisus Hristos a adăugat la sfârșit: Atunci când te vor împodobi să se gândească la mine, căci tu ești pomul cel mai drag mie. 🌲🌲🌲

SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE!!!

Se spune că ”demult, tare demult, când picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai păşeau pe acest pămînt, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. Grindina era cât oul de porumbel, vântul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopţii, măcar că era miez de zi. Iisus Hristos şi Sfântul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri şi au cerut adăpost copacilor, care însă se ascundeau, care mai de care mai zgribuliţi şi mai înfricoşaţi.

Mândrii stejari şi fagi nu au vrut să-i primească la adăpostul lor, pentru că abia îşi puteau păzi frunzişul bogat de urgia cerurilor – unde să-i mai adăpostească şi pe cei doi călători? Merii şi perii au spus că trebuie să-şi apere fructele, sălciile şi plopii s-au făcut că nu-i bagă în seamă şi au tăcut. Dintre toţi, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: ”fructe mândre pe care să le apăr nu am, frunzişul meu e făcut din ace ascuţite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc şi mă socotesc nefolositor, dar dacă vreţi să-mi cinstiţi acoperămîntul cu prezenţa voastră, eu vă voi primi cum voi şti mai bine şi am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele des”.

Domnul Iisus şi Petru au fost păziţi cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a răsărit din nou, mândru pe cer. Atunci, ieşind din adăpostul cetinei, Iisus cuvântă astfel către brad: ”dintre toţi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatălui Meu, te voi răsplăti. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-ţi mai lepezi frunzişul ca ceilalţi copaci, ci să-l păstrezi veşnic. Apoi, fie ca acele tale înţepătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere şi să le vindece bolile, astfel încât ei să te preţuiască cum se cuvine. Cât despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnă, când toate fructele pământului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească şi să pună pe ramurile tale toate bunătăţile, iar atunci când se vor strânge în jurul tău, ei să se gândească la Mine, pentru că tu eşti copacul cel mai drag Mie”. Numai ce zise acestea şi Iisus dispăru, împreună cu Petre, într-o geană de lumină. A rămas în pădure, însă bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum şi această poveste murmurată de frunzişul copacilor, înfioraţi de minunea dumnezeiască”.

(…) După mulți ani, când Iisus luă înfățișare de om, născându-se din trupul Fecioarei Maria, împărații de la răsărit, care veniseră să aducă daruri copilului dumnezeiesc, voind să le împodobească și cu ramuri verzi, fiind iarnă, n-au găsit decât bradul, care își păstrase veșmântul verde. Ei aduseră atunci copilului Iisus un brăduleț verde, pe care au aninat darurile , aprinzând și lumânări în acesta.

De atunci ar fi și obiceiul pe care noi, românii, le-am luat de la alte popoare și care este plăcut copiilor, că vine Moș Ajun și le aduce bradul cu daruri de sfintele sărbători ale Crăciunului.

În fiecare an, în întreaga lume, milioane de arbori sunt tăiați pentru sărbătoarea Crăciunului. Bradul de Crăciun amintește de întâlnirea între solstițiul de iarnă și Saturnaliile romane. Acesta simboliza și atunci permanența vieții și speranța reîntoarcerii soarelui din lunga-i călătorie hibernală. Ca să atragă pe zei de partea lor, Asterix și tovarășii săi agățau în brad daruri, jucării pentru copii, dulciuri.

Tradiția becurilor care luminează bradul vine de la obiceiul ancenstral al arderii bradului care strălucea în nordul înghețat în cea mai lungă noapte a anului(25 decembrie) în nădejdea că lumina lui va aduce înapoi soarele.

 

Pomul de Crăciun este un simbol puternic al Nașterii Domnului, este încărcat de simbolistică și multe lucruri importante se întâmplă în jurul său cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

În jurul bradului se cântă colindă, se adună cei ai casei la povești, bradul se împodobește minunat de toată familia, cu prăjituri și ciocolată caldă aproape.

Copiii sunt fascinați de strălucirea bradului și adevărul este că splendoarea sa ne cucerește pe toți și ne face să fim copii.

Moșul așează sub brad cadourile de Crăciun și multe seri se consumă relaxant în jurul luminilor bradului frumos împodobit.

Cu toate acestea, puțini știu care este legenda bradului de Crăciun.

O să vă spunem în continuare legendă Micului străin, una din cele multe dedicate brăduțului.

Micul străin  - Legendă brad Crăciun

Într-o căsuța mică de la marginea pădurii trăia un muncitor sărac, care își câștiga traiul din tăierea lemnelor.

Avea o soție și doi copii care îl ajutau la muncă.

Băiatul se numea Valentin, iar fata, Maria. Cei doi erau copii buni și ascultători.

Erau o adevărată binecuvântare pentru părinții lor.

Într-o seară de iarnă, această familia mică și fericită stătea liniștită în jurul vetrei focului, în timp ce zăpada și vântul se dezlănțuiau afară. Mâncau la cină pâine uscată.

Deodată, la fereastră s-a auzit un geamăt blând și o voce de copil: "Vă rog! Lăsați-mă să întru! Vă rog! Sunt un copil sărac. Mi-e foame și nu am unde să mă duc.

Dacă nu mă primiți înăuntru o să îngheț de frig și o să mor."

Valentin și Maria au sărit de la masă și au alergat să deschidă ușa.

I-au spus copilului: "Intră, sărmane copil!

Nu avem multe să-ți oferim, dar orice avem, vom împărți cu tine."

Copilul necunoscut a intrat și și-a încălzit mâinile și picioarele înghețate la foc.

Copiii i-au dat tot ce aveau de mâncare și i-au spus "Probabil ești foarte obosit, dragul de tine!

Culcă-te în patul nostru și vom dormi noi pe bancă la noapte."

Copilul sărman le-a zis gazdelor: "Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care o arătați față de mine."

Prin urmare, l-au lăsat pe micul lor musafir să doarmă în patul lor, l-au învelit și și-au spus unul către celălalt: "Oh, cât de recunoscători ar trebui să fim!

Avem camere calde și un pat confortabil, în timp ce acest biet copil are doar cerul deasupra capului și pământul rece pe care să doarmă."

Când mama și tatăl lor s-au culcat, Maria și Valentin s-au întins mulțumiți pe banca din jurul focului. Au adormit câteva ore și apoi Maria s-a trezit.

"Valentin, dragă frate, trezește-te și ascultă muzica dulce de sub fereastră."

Apoi, Valentin s-a frecat la ochi și a ascultat. Era într-adevăr o muzică dulce de harpă, un colind minunat. Cei doi copii au ascultat în liniște și apoi s-au apropiat de fereastră.

La est au zărit o dungă roz și în lumina ei un grup de copii care stăteau în fața casei, îmbrăcați în haine de argint. Aveau în mâini harpe aurii.

După câteva clipe, copilul străin era în fața lor îmbrăcat în haine de aur, cu o strălucire în privire.

"Eu sunt Pruncul Iisus" a spus el "care rătăcește prin lume și aduce pace și fericire.

M-ați primit și ați avut grijă de mine, iar acum aveți binecuvântarea mea pentru tot ce ați făcut."

Un brad a crescut lângă casă. Din brad, Copilul Sfânt a rupt o crenguță pe care a plantat-o în pământ și a spus "Această crenguța va deveni un copac și va aduce roade an de an pentru voi."

Apoi a dispărut împreună cu corul de îngeri.

Dar bradul a crescut și a devenit un superb pom de crăciun, iar în ramurile sale atârnau mere aurii și nuci de argint la fiecare Crăciun.

Aceasta este una din cele mai frumoase legende ale Bradului de Crăciun. Când a apărut primul brad împodobit în România?

Cum pomul de Crăciun este iubit de atât de multe popoare, aproape în fiecare cultură importantă există o legendă sau o povestioară despre bradul de Crăciun.

Cert este că bradul ne luminează sărbătorile de iarnă și fără el Crăciunul nu ar fi la fel. Când apar brazii de Crăciun în piețe?

Acesti brazi de Craciun artificiali sau naturali simbolizează eternitatea, viața veșnică a sufletului care ne-a fost dăruită de Pruncul Hristos. Steluța din vârful bradului poate fi steaua de la răsărit.

Îngerașii agățați în pom pot fi îngerii care au vestit nașterea Domnului păstorilor. Frumusețea și bogăția bradului de Crăciun simbolizează speranță, belșug și bucurie.

 

Legenda pomului de Craciun

DECEMBRIE

Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 decembrie, adica in ajunul Craciunului.

Bradul de Craciun este un motiv de bucurie in fiecare casa si vesteste venirea Sarbatorilor de iarna.

Bradul este un simbol pentru Craciun de foarte mult timp. Se spune ca atunci cand S-a nascut Domnul nostru, ingerii si pastorii au venit in jurul sau. Dar drumul cel mai anevoios, l-au facut cei trei magi, care veneau de departe tocmai pantru a se inchina lui Iisus. Nu puteau sa se inchine Mantuitorului fara daruri. Asa ca au luat la ei aur, smirna si tamaie dar ajungand aproape de Bethleem, orasul unde S-a nascut Iisus. Magii au vrut sa puna alaturi de darurile lor si o floare sau macar o creanga de copac verde, ca intreaga natura sa se bucure de vestea cea mare. Fiindca era iarna, magii nu au gasit, insa, pe varful unui deal au vazut un brad micut si verde si l-au luat cu ei. Cand au ajuns la Fecioara Maria si la Mantuitor, acestia au asezat darurile pe crengile bradului. De atunci este numit pomul de Craciun. Asa ca in fiecare an, in preajma sarbatorilor de iarna, in casa fiecarui credincios miroase a cetina. Bradul simbolizeaza bucurie si speranta.

O alta legenda este aceea ca atunci cand Imparatul Irod a auzit ca s-a nascut Iisus, a ordonat omorarea tuturor pruncilor cu varsta sub doi ani. Fecioara Maria cand a auzit, l-a luat pe Mantuitor si a plecat alaturi de Iosif sa se ascunda sa-si salveze copilul.

Pe drum, de teama Maria a rugat un stejar sa-si aplece crengile sa se ascunda de garzile Imparatului, insa stejarului i s-a facut frica si a refuzat. Atunci, un brad i-a zis Fecioarei ca poate sa se adaposteasca sub el, ca nu ii este frica de garzi iar oamenii oricum fug de el ca in loc de frunze si fructe gustoase el are tepi. Maria s-a ascuns sub crengile bradului si a scapat de garzi.    

Inainte sa-si continue drumul, Maria ia zic ca el sa ranamana, sa capete o mireasma iubita de oameni si sa fie impodobit de daruri pentru ca a salvat viata Mantuitorului.
Si de atunci, Bradul de Craciun a devenit simbol al bucuriei si sperantei, fiind impodobit cu nerabdare si cu bucurie de copii, dar si de adulti, prezenta sa fiind corelata cu bucuria Nasterii Domnului.

 

POVESTEA bradului de Crăciun autor de Alina Guta Vineri, 21 decembrie 2012, 12:54 Adaugă comentariu DistribuieDistribuie Se spune că împăratul Irod, auzind că s-ar fi născut Mesia, a ordonat omorârea tuturor pruncilor cu vârsta sub doi ani. Sfântă Fecioară, auzind toate acestea, l-a înfăşurat pe micul Iisus în scutece şi a plecat alături de Iosif dorind să fugă nevăzută astfel încât să îşi poată salva copilul.
Citeşte întreaga ştire: POVESTEA bradului de Crăciun

Sfântul Bonifaciu a observat că bradul are formă de triunghi și l-a asemânat Sfintei Treimi, numindu-l de îndată un pom sfânt, un simbol al credinţei creştine şi al Crăciunului în Germania.
Citeşte întreaga ştire: Povestea bradului de Crăciun- cea mai emoționantă poveste a pomului sfânt

 

Sfântul Bonifaciu a observat că bradul are formă de triunghi și l-a asemânat Sfintei Treimi, numindu-l de îndată un pom sfânt, un simbol al credinţei creştine şi al Crăciunului în Germania.
Citeşte întreaga ştire: Povestea bradului de Crăciun- cea mai emoționantă poveste a pomului sfânt