Roagă-te. Roagă-te mereu!

 

Mergi pe stradă și roagă-te. Gătește și roagă-te! Calcă rufe și roagă-te! Spală rufe și roagă-te! Întinde rufe și roagă-te! Muncește la serviciu și roagă-te.

Unde e gândul tău și unde e energia ta, acolo ești tu! Dacă gândul tău este la Lumină, Vindecare și Dumnezeu, acolo ești și tu.

Vorbirea ta din gând să fie mereu cu Dumnezeu, nu vorbire goală, aiurea, gânduri aruncate în eter fără rost. Spune-i numele mereu, cheamă-l să fie cu tine mereu, vorbește-i în permanență, cere-i sfatul, cere-i îndrumare, cere-i ghidare, cere-i inspirație sau putere sau curaj sau claritate sau orice ai nevoie. Rămâi în Dumnezeu și în rugăciune.

Să spui mereu: "Doamne, cum fac aici?

Doamne, cum e cel mai bine în situația asta?

Doamne, arată-mi care e cea mai bună decizie!

Doamne, am nevoie de inspirație! Sau de lumină! Sau de resurse! De liniște! De șanse. De ce ai nevoie, spune-i!

Vorbește-i tot timpul, gândurile tale să fie îndreptate către Dumnezeu și lumină!

Când spui "Doamne" te conectezi la Dumnezeu, creezi canal

continuu de comunicare cu divinitatea. Cu cât vorbești mai des și mai mult, cu atât vei fi mai ajutat, inspirat și ghidat. Povestește-i toate grijile tale, tot ce îți stă pe Suflet și cere-i ghidare și ajutor.

Vorbește cu propriul Suflet. Întreabă-l ce face, cum este, ce are nevoie. Ce vrea, ce își dorește. Care e calea lui? Să îți arate Calea, să te îndrume, să te ajute.

Vorbește cu mintea ta. Vezi ce spune, ce îți arată, ce vrea.

Spune-le în gând celor pe care îi întâlnești, cunoscuți sau necunoscuți, că îi binecuvântezi. Binecuvântează totul și orice ori de câte ori îți amintești. Dar roagă-te. Intră cât mai des în starea aceea de rugăciune. E cea care te deschide, deschide porțile Sufletului și te duce la Dumnezeu.

Meditează. Cât poți de des. 5 minute, 10 minute? Nu contează timpul. Dar meditează. Stai în liniște cu tine și corpul tău. Simte-te pe tine în corp.

Adu lumină. Și când aduci lumină, menționeaza fiecare organ (creier, inimă, ficat, rinichi etc). Menționează ochi, urechi, gura, limbă, nas etc. Caută anatomia corpului uman pe net pentru inspirație; du-ti atenția și ghidează lumina din creștetul capului (creier care are emisferă dreapta și stânga, ochi, nas, gură, cavitate bucală cu limbă, dinți, urechi, craniu, piele, păr, vase de sânge etc) către gât, coloană, oase, mușchi, vase de sânge, sânge, celule - spune-le pe nume: "Lumină în toate vasele mele de sânge, în sânge, celule, oase, mușchi etc". Și vizualizează ceea ce numești cum se umple de lumină. Fii conștient de cât mai mult din corpul tău. Te ajută să fii în corp, să fii conectat cu tine, să fii în prezent, să te simți pe tine.

Împrietenește-te cu propriul corp. Oferă atenție fiecărei zone din corp, devino conștient de tine și de tot ce ai în tine.

Vorbește cu organele tale, cu propriul corp. Ia-le la

discuții. Vorbește cu ceea ce te doare. Ceea ce te doare o să îți spună multe povești.

Tot ce doare, eliberat în lumină. Vezi cerurile deschise deasupra ta și o lumină mare în ceruri. Trimite acolo valuri, valuri fricile, angoasele, spaimele, groaza, supărările, durerea, suferința. Dă la Dumnezeu tot ce doare, nu mai sta cu ele la purtător!

Aprinde lumânări în casă - cu atenție unde le pui. În acea lumânare spui să vină Dumnezeu și să curețe, lumineze și binecuvânteze casa ta! Să fie cu daruri divine și tot ce este spre Binele tău cel mai înalt și al casei tale.

Ia un bețișor parfumat: ia la curățat fiecare colț al casei, apoi tavanul, mijlocul camerei și podeaua - cât de des poți (eu fac asta cel puțin o dată pe zi). Omul binecuvântează locul. Omul este extensie divină. Prin mâna ta, lucrează mâna lui Dumnezeu! Astfel, prin tine, Dumnezeu să curețe toată casa ta de ceea ce nu îți mai este de folos, stătut, energii joase și nebenefice.

Roagă-te pentru tine, pentru ai tăi. Pentru cunoscuți și necunoscuți. Pentru toți, "buni" sau "răi" din lumea asta. Pentru orașul tău. Pentru România (și inclusiv țara unde locuiești). Pentru Europa, toate continentele. Pentru planeta asta superbă, pentru ape, munți, dealuri, ceruri și pământ. Pentru toate viețuitoarele. Pentru tot ce se află la suprafață, dar și în interiorul planetei. Pentru ce zboară, merge, se târăște sau înoată.

Pentru soare, lună, sistemul solar, Calea Lactee și acest Univers. Pentru toate universurile și Mega Creația lui Dumnezeu.

Roagă-te. Adu Lumină din ceruri în tot ceea ce există. În tine, în familie și relațiile tale, în casă, oraș - până la Creație.

Să fie rugăciunea ta, să fie din Suflet, așa cum simți tu să curgă cuvintele! Să fie în legea ta, tu cu tine și Dumnezeu.

Ascultă-ti Inima! Mergi pe ce îți spune Sufletul tău! Chiar dacă toată lumea îți stă împotrivă, dar Sufletul tău te cheamă pe calea lui, mergi pe calea care ți se arată și pe care Sufletul tău ți-o deschide! Mergi tot înainte! Mergi! Ai curaj și tot mergi! Mergi cu credință! Ai încredere că Dumnezeu este mereu lângă tine și în tine, indiferent de cât de greu pare să fie drumul! Mergi Înainte pentru că ești etern și Sufletul tău este etern!

Ține-ți Sufletul la loc de cinste, în lumină, și pe tine, în lumină! Sufletul tău este un dar de la Dumnezeu.

Ține flacăra credinței vie în tine, chiar dacă totul se prăbușește în jurul tău! Pentru că Dumnezeu există! Pentru că nu ai fi aici dacă nu te-ai putea descurca în lumea asta. Pentru că ți s-a dat totul! Pentru că poți! Mergi pe Sufletul tău! Pe ceea ce îți șoptește Inima ta!

Și roagă-te! Roagă-te să fii mereu purtat pe palme de divinitate și să ți se arate calea cea bună! Roagă-te să fii protejat, ajutat, vindecat. Roagă-te să înțelegi, să vezi, să asculți, să simți, să trăiești în adevăr divin. Roagă-te să primești darurile și resursele divine benefice ție, de care ai nevoie, roagă-te să fii deschis să primești ajutorul. Roagă-te să ai putere și curaj să mergi pe calea pe care Sufletul tău ți-o deschide!

Roagă-te, pentru că cine cere, i se va da! Și cine bate, i se va deschide!

Munca este rugăciunea mâinilor

La mine vin oameni la spovedit și îi întreb dacă se roagă dimineața și seara, și-mi zic: „Părinte, dimineața-s grăbit și seara-s ostenit”. Și așa este, e o realitate. De ce? Pentru că omul nu găsește timp, nu își proporționează lucrurile în așa fel încât să aibă timp și pentru Dumnezeu.

Am găsit undeva o expresie care mi-a plăcut foarte mult, într-o carte de predici a Părintelui Episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu să-l odihnească. El zicea că: „Munca e rugăciunea mâinilor”. E foarte, foarte frumos: „munca este rugăciunea mâinilor”.

Sfântul Antonie cel Mare a primit îndrumarea aceasta: să împletească rugăciunea cu munca. Nu i s-a spus câtă rugăciune să facă, nu i s-a spus câtă muncă să presteze, dar i s-a spus să nu se bazeze numai pe rugăciune și să nu se bazeze numai pe muncă, ci să împletească munca cu rugăciunea. Aceasta este, de fapt, directiva esențială din Pateric. Să nu te ții numai de muncă, ci este cel mai bine să faci și din muncă o rugăciune. Am zis că munca este rugăciunea mâinilor. Să îi dai valoare de mântuire, valoare aducătoare de mântuire muncii pe care o prestezi, pe care și prin care te disciplinezi lăuntric.

La mine vin oameni la spovedit și îi întreb dacă se roagă dimineața și seara, și-mi zic: „Părinte, dimineața-s grăbit și seara-s ostenit”. Și așa este, e o realitate. De ce? Pentru că omul nu găsește timp, nu iși proporționează lucrurile în așa fel încât să aibă timp și pentru Dumnezeu. E adevărat că sunt oameni care nu pot să-și găsească timp, de exemplu oamenii de la țară, care lucrează toată ziua, de dimineața până seara, cum se zice „zi-lumină”. Sigur că nu se mai pot angaja la rugăciune cu un program mai întins și cu citiri din cărțile de rugăciuni și nu putem avea pretenția să-și facă un program asemănător cu al călugărilor. Însă altceva putem să facem, și anume, să-i îndemnăm ca lucrul pe care-l fac, munca pe care o prestează, să o facă cu gândul la Dumnezeu și să le fie ca un fel de rugăciune.

În Filocalie, în volumul I, este o scriere a Sfântului Ioan Casian intitulată Despre cele opt gânduri ale răutății, și acolo, în al șaselea cuvânt, „Despre trândăvie”, se spune că cineva care muncește, de obicei e luptat de un singur drac, pe când cei care nu muncesc, sunt luptați de o mulțime nenumărată de draci și că e mai ușor să te lupți cu unul decât cu mulți.

Mi-e cam rușine când dau mâna cu un om cu mâinile bătătorite, că n-am și eu mâinile bătătorite, că tare mi-aș dori așa ceva. Adică mi-aș dori să fiu, să mă pot încadra într-o muncă din aceasta, care face bătături. Mai glumesc eu câteodată și zic că bătăturile mele sunt la minte.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 92-93)

•