luni, 22 aprilie 2024

Sinaxar 24 Aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea sfântului mucenic Sava Stratilatul.

Acest sfânt mucenic Sava a trăit în zilele împăratului Aurelian la Roma, având dregătoria de şef de armată, şi era de neam got. Şi având credinţa în Hristos, avea grija sfinţilor ce erau prin temniţe închişi. Pentru curăţia vieţii sale, şi pentru nevoinţa virtuţilor, alunga duhurile cele viclene de la oameni. Fiind pârât apoi că este creştin a mers la împăratul şi lepădându-şi centura a mărturisit pe Hristos. Pentru aceasta a fost chinuit în multe feluri, pe care le-a îndurat cu tărie. În acest fel a atras la credinţa lui Hristos şaptezeci de păgâni, cărora li s-au tăiat capetele pentru Hristos şi s-au încununat. Şi iarăşi şi a doua oară stând sfântul la cercetare, întărit fiind de Hristos mai înainte în temniţă şi dându-i îndrăznire, a fost aruncat într-o apă şi aşa a luat cununa muceniciei. Se vădeau la el floarea vârstei şi albeaţa trupului şi rumeneala obrazului, şi era părul capului şi barba ca de aur lucind, şi căutătura ochilor săi poruncitoare şi netemătoare, ceea ce îl arăta ostaş desăvârşit şi viteaz.

Tot în această zi, sfinţii şaptezeci de mucenici care au crezut prin sfântul Sava, şi care s-au săvârşit prin sabie.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Elisabeta făcătoare de minuni.

Această cuvioasă Elisabeta din fragedă vârstă petrecând cu osteneli sihăstreşti, a luat de la Hristos har de tămăduiri, şi tămăduia tot felul de boli. Naşterea ei s-a arătat prin dumnezeiască descoperire, şi mai înainte s-a însemnat pentru dânsa că va să fie vas ales. Fericita purta numai o îmbrăcăminte pe dânsa şi îngheţa de frig şi de ger. A petrecut patruzeci de zile nemâncând; trei ani a avut gândul numai la Dumnezeu, iar cu ochii cei trupeşti nicidecum n-a văzut frumuseţea şi întinderea cerului. N-a gustat untdelemn mulţi ani, şi n-a pus încălţăminte în picioarele ei. Strălucind drept aceea într-aceste fapte bune, cu plăcere dumnezeiască, a adormit în Domnul, dând har de multe minuni până în ziua de astăzi, celor ce năzuiesc către dânsa cu credinţă.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Pasicrat si Valentin.

Pasicrat şi Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Durostor cetatea Moesiei, ostaşi creştini pe lângă prefectul locului aceluia Avsolan. Şi văzând pe oameni cuprinşi de înşelăciunea idolească şi închinându-se demonilor după porunca stăpânitorilor, iar pe mulţi din credincioşi că, temându-se de chinuri, fugeau şi se ascundeau, atunci ei cu îndrăznire au mărturisit că sunt creştini, şi pe unul adevăratul Dumnezeu preaslăvindu-L, au blestemat pe idolii cei fără de suflet. Atunci i-au prins pe ei închinătorii la idoli şi, la judecată dându-i, i-au silit ca să tămâieze idolilor. Şi era acolo idolul lui Apolon, la care sfântul Pasicrat alergând, l-a scuipat în faţă şi i-a zis: "Astfel de cinste se cuvine zeului acestuia. Pentru aceasta cu grele lanţuri de fier l-au legat şi l-au aruncat în temniţă. Cu acele lanţuri ostaşul lui Hristos ca şi cu nişte podoabe de aur împărăteşti se împodobea, bucurându-se că s-a învrednicit a le purta pentru Hristos. Şi a fost pus cu dânsul şi Valentin. Şi iarăşi la judecată înaintea guvernatorului pe amândoi i-au pus. Şi a mers acolo fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era creştin, dar temându-se de chinuri, a jertfit idolilor, rugând cu lacrimi pe Pasicrat fratele său, ca să aducă tămâie idolului cioplit, precum făcuse el şi să se facă o vreme ca şi cum ar fi închinător de idoli, ca aşa să poată scăpa de chinurile cele cumplite. Însă sfântul mucenic Pasicrat l-a îndepărtat şi i-a zis că este nevrednic de neamul său, de vreme ce s-a depărtat de la credinţa lui Hristos. Şi el singur alergând la capişte, şi-a băgat mâna sa în foc şi către guvernator a zis: "Acest trup muritor, precum vezi, cu foc se arde, dar sufletul, fără moarte fiind, nu are grijă de aceste chinuri văzute. Şi întrebat fiind de guvernator şi sfântul Valentin, iarăşi unele ca acestea a zis, că este gata, pentru Hristos, la toate chinurile. Atunci amândoi la tăiere au fost condamnaţi. Şi când slujitorii prigonitorului duceau pe sfinţi afară din cetate la moarte, maica lui Pasicrat mergea după dânşii şi sfătuia ca o maică pe fiul său ca fără de frică să se apropie de moarte; că se temea pentru el, ca să nu se înfricoşeze, fiindcă era încă tânăr. Şi aşa le-au tăiat capetele sfinţilor. Şi era sfântul Pasicrat de douăzeci şi doi de ani, iar Valentin de treizeci. Iar maica cu bucurie şi cu veselie luând trupurile amândurora, le-a îngropat cu cinste, slăvind pe Hristos Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor opt mucenici: Eusebie, Neon, Leontie, Longhin şi alţi patruzeci.

După sfârşitul sfântului măritului mare mucenic Gheorghe, a poruncit Diocleţian împăratul ca pretutindenea pe creştinii ce se aflau, mai ales pe cei ţinuţi în lanţuri, cu felurite chinuri să-i silească la închinarea la idoli şi pe cei ce se vor supune să-i lase slobozi, iar pe cei ce nu se vor supune să fie daţi morţii. În acea vreme aceşti mucenici, Eusebie, Neon, Leontie, Longhin, şi ceilalţi împreună cu dânşii, ca la patruzeci, erau în temniţă. Pentru că văzând minunile ce se făceau de sfântul Gheorghe, au crezut în Hristos, şi cu îndrăznire înaintea tuturor L-au mărturisit şi pentru aceasta i-au prins şi i-au legat şi în temniţă i-au închis. Şi scoţându-i la încercare înaintea tiranului, nu s-au lepădat de Hristos, şi pe zeii păgânilor i-au ocărât. Drept aceea i-au dezbrăcat, i-au întins, i-au bătut, i-au spânzurat şi i-au strujit, până ce a căzut la pământ trupul lor, şi cele dinăuntrul lor se vedeau. La sfârşit le-au tăiat capetele, şi prin asemenea sfârşit, au primit împărăţia cerească.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Duca croitorul mitilenean, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1564 şi care s-a săvârşit fiind despuiat de piele, de viu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Iorest, mitropolitul Ardealului.

Acest sfânt ierarh, mărturisitor al dreptei credinţe pe pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi 1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Aci a deprins meşteşugul scrierii frumoase şi al zugrăvirii de icoane.

Primind apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă, legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovărarea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace.

Tot în această zi săvârşim şi pomenirea fericitului ierarh Sava din neamul Brancovici, mitropolitul Ardealului.

Fericitul părintele nostru Sava s-a născut în întâiul pătrar al veacului al XVII-lea, în Inăul Ardealului, din părinţi de neam bun şi creştini evlavioşi, Ioan şi Maria.

Din botez a primit numele Simeon. Mai multe din rudele sale, după tată, au fost episcopi sau protopopi ai cetăţii Inăului. Mai bine cunoscut este episcopul Longhin, fratele lui Ioan Brancovici. Tânărul Simeon a început învăţătura de carte în casa părintească, iar adâncirea în Sfintele Scripturi şi pravila vieţii mănăstireşti le-a deprins în Mănăstirea Comana din Ţara Românească, de la unchiul său, arhiereul Longhin, care se aşezase în această mănăstire. Murind tatăl său de năpraznica molimă a ciumei, Simeon a fost chemat acasă şi rugat să se căsătorească. El a împlinit dorinţa mamei sale şi după puţin timp a fost ales protopop al Inăului, primind darul preoţiei. Rămas însă văduv după scurtă vreme, frumoasele sale însuşiri sufleteşti, dovedite în vrednicia de protopop, precum şi viaţa sa pilduitoare l-au înălţat pe scaunul Mitropoliei Ardealului, văduvit prin adormirea întru Domnul a mitropolitului Simeon Ştefan, în anul 1656. Măritul Sava a păstorit Biserica Ortodoxă din Ardeal cu neînfricată bărbăţie şi cu mare vrednicie timp de 24 de ani, în împrejurări grele.

În tot timpul păstoriei sale, sfântul s-a străduit necontenit să ridice Biserica şi să o ţină în albia dreptei credinţe a Răsăritului, ferind-o de toate uneltirile eresului calvinesc. Râvna cea mare a sfântului Sava pentru Ortodoxie i-a adus duşmănia şi prigoana căpeteniilor calvineşti şi a craiului de atunci al Ardealului. Aceştia voiau să strecoare cu vicleşug, în cărţile bisericeşti ale românilor, învăţături rătăcite şi pierzătoare de suflet.

Iubirea fierbinte şi grija pentru Biserică, precum şi durerea pentru suferinţele credincioşilor l-au călăuzit pe osârduitorul vlădică să călătorească în anul 1668 până la Moscova pravoslavnică. La curtea ţarului, sfântul Sava a stăruit pentru mântuirea creştinilor asupriţi de turci. De la Moscova, sfântul s-a întors cu multă cinstire. Câţiva ani mai târziu s-a pornit asupra sa cumplită prigoană din partea căpeteniilor calvine şi a craiului. El a fost trimis în judecată, osândit împotriva canoanelor, pentru nişte vini născocite. Cu silnicie şi mărturii mincinoase soborul nelegiuit l-a osândit pe nedrept, scoţându-l din scaunul vlădicesc. A fost aruncat apoi în temniţa craiului şi a suferit batjocuri, biciuiri şi loviri de toiege.

Neclintit a rămas sfântul în credinţa sa, ca o stâncă bătută de valurile mării. A suferit şi a pătimit pentru Ortodoxie. După cumplite chinuri, sfântul a fost slobozit din temniţă, dar aşa de slăbit, că s-a mutat curând către Domnul, în luna aprilie 1683.

Sfântul s-a săvârşit, având cugetul împăcat că el s-a luptat lupta cea bună, a păzit credinţa şi a apărat turma. Pentru jertfa lui curată, Domnul l-a învrednicit de cununa neveştejită a sfinţeniei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sava Stratilat

Troparul Sfântului Mucenic Sava Stratilat, glasul al 5-lea

Lepădând dregătoria şi cinstea cea pământească, înaintea chinuitorului, împăratului celui viclean ai mărturisitpe Hristos Dumnezeu şi pentru El multe patimi ai suferit, mărite. Pentru aceasta te-ai încununat cu cununa preafrumoasă a biruinţei, de la Împăratul Cel Ce peste toţi împărăţeşte, luminat împodobindu-te. Şi cu Oştile cele cereşti stând înaintea lui Hristos, Sfinte Mucenice Sava, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoare...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu firea noastră mântuind din porţile iadului, Doamne, l-ai închis pe acesta întru întunericurile cele veşnice şi omorând moartea ai izvorât viaţă.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăsând ostăşia cea de pe pământ, prin nevoinţele cele Dumnezeieşti, mărite, murind, te-ai numărat cu cetele şi cu Oastea cerească, Mărite Sava.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Putere de sus îmbrăcându-te, înţelepte, neclintit şi nebiruit te-ai arătat împotriva vrăjmaşilor, cu vitejie biruind lupta lor, preamărite.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te pururea, ai strălucit ca un luminător în noaptea înşelăciunii, drept propovăduind tuturor pe Soarele Hristos şi alungând întunericul necredinţei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pământul cel mai dedesubt ne-a scos pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine. Şi prin Învierea Sa, ca un Milosârd, a adus către viaţa cea veşnică, pe cei ce pururea te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Puterea luptătorului şi stăpânirea morţii surpând Hristos, a înviat cu Învierea Sa firea noastră şi a întărit-o.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea lui Hristos cea plină de căldură Dumnezeieşte aprinzându-te, preaînţelepte şi îndepărtându-te de toate cele pământeşti şi stricăcioase, ţi-a arătat înşelăciunile vrăjmaşului.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând pe Unul Ziditorul Domnul, Cel Ce S-a dat pe Sine spre mântuirea oamenilor, pentru Elai dat sângele tău Sfinte Sava, pentru răsplătirea cea care va să fie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tirania morţii a încetat şi s-au stricat vistieriile iadului prin Învierea Celui Ce S-a născut din tine, Preacurată şi s-au umplut vistieriile de viaţă.

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Dumnezeule...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia cuvintelor tale celor adevărate, cu vitejie ai tăiat alcătuirile înşelăciunii, Mărite Mucenice Sava.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea cea înflorită a trupului adevărata arătat întru tine buna podoabă cea Dumnezeiască a sufletului tău, rabdătorule de chinuri.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bărbăţia sufletului ce a crescut întru tine, mărite, ai biruit prin patimă pe luptătorul cel vechi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiul tău Fecioară scoţând pe om de la fiara cea ucigătoare, către viaţă l-a mutat pe el.

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu cu îngroparea trupului ai biruit pe potrivnicul nostru şi ca un Dumnezeu sfărâmând iadul prin Învierea Ta, ai înviat pe morţii cei ce Te-au preaslăvit pe Tine.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin frumuseţea cea cu înţelepciune a făpturilor, ai cunoscut pe Stăpânul tuturor, pentru aceasta şi pătimind pentru Dânsul, te-ai învrednicit cununilor.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând darurile cele Tainice ale lui Hristos, mărite şi Dumnezeieşte luminându-te cu strălucirile cele fără de pizmă, te-ai arătat în lume luminător, mărite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvorul vieţii Întrupându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu şi înviind, a izvorât firea celor de pe pământ născuţi şi ca un Dumnezeu a adăpat-o cu apele nemuririi.

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu Hristoase, Cel Ce de bunăvoie ai socotit a muri pentru noi, prin moarte pierzând moartea ai înviat pe cei morţi şi i-ai slobozit din legăturile ei.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stropindu-te cu sângele cel Dumnezeiesc al lui Hristos de spurcăciunile capiştilor idoleşti te-ai îndepărtat, Mărite Sava şi cu lumina harului te-ai îmbrăcat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scăpând de gerul înşelăciunii, ai ajuns la primăvara cea lină şi te-ai luminat cu cunoştinţa lui Hristos, mărite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe noi cei stricaţi cu păcate, Fiul tău, Preacurată, prin Învierea Sa ne-a înnoit şi prin har ne-a făcut dumnezei.

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nebiruit voievod arătându-te, meşteşugirile barbarilor le-ai biruit şi pătimind prea tare, mărite, mulţimea vrăjmaşilor celor nevăzuţi ai înfrânt; pentru aceasta cunună de biruinţă ţi-ai împletit. Roagă-te lui Hristos, Preafericite Sava, pentru noi, ce cu credinţă te cinstim pe tine.

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipului de aur...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un mort de bunăvoie adormind cu trupul în mormânt Hristos, pe morţii cei din veac, cei ce dormeau în iad, i-a deşteptat. Şi prin Învierea cea purtătoare de viaţă a înviat pe cei ce strigau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arma cuvintelor celor Dumnezeieşti ca o sabie ţinând, ai înfipt-o în inimile necredincioşilor, înţelepte şi ai rănit fărădelegile cele înşelătoare ale potrivnicilor şi ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împiedicat fiind de vrăjmaşi, nu ţi-ai clătinat sufletul, nici ai rămas biruit, căci ai avut pe Hristos, Cel Ce privea şi te întărea pe tine neclintit, Sfinte Mucenice Sava, Căruia ai şi strigat şi cu mulţumire ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe vrăjmaşul l-ai supus mort sub picioarele tale, pătimitorule şi înşelăciunile ca o dobândă ai luat şi ai dat Stăpânului tuturor pe cei ce cu credinţă strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Firea omenească cea stricăcioasă îmbrăcându-se întru tăria stăpânirii, prin învierea naşterii tale, Fecioară Prealăudată, cu bărbăţie s-a întrarmat asupra morţii şi ca pe o Maică Curată a Nemuririi şi a Vieţii te laudă pe tine.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe aflătorul morţii, prin moartea ta cea trupească, Îndurate, omorând, pe acesta l-ai arătat tuturor oamenilor veşnică moarte. Pentru aceasta, Viaţă şi Nestricăciune, te înălţăm pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin baia botezului curătindu-te de toată întunecimea necredinţei şi de închinăciunea idolilor, curat te-ai apropiat către Ziditorul, vitejeşte răbdând în privelişte, Sfinte Mărite Sava.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin cuvântul tău cel de miere izvorâtor şi cu privirea cea blândă, minunând pe chinuitorul, ai pus împotriva lui fapte de biruinţă şi ai strigat: pe Tine, Doamne, Te înălţăm în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Începătorul vieţii mele cu trup apropiindu-se de moarte, a omorât-o şi a înviat pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine Fecioară şi-L preaînalţă pe Dânsul în veci.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu rupând cele dinăuntrul iadului, Îndurate, ca un Puternic iadul l-ai sfărâmat şi lumea cea lipsită ai umplut-o de Mărirea Cerească, ridicând şi înviind pe morţi şi prin socotinţa Ta ai înălţat pe toţi oamenii.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin cuget suindu-te la înălţimea cunoştinţei celei Dumnezeieşti, răbdătorule de chinuri, ai lăsat înşelăciunea care trăgea în jos; şi cu aripile chinurilor te-ai înălţat către Dânsul cu deadinsul, mărind şi lăudându-L pe El, ca pe un Bun.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săgeţile chinuitorilor socotindu-le ca nişte săgeţi de prunci, prin Puterea lui Hristos le-ai dat în lături, având pe Hristos împreună Luptător şi Ajutător ţie pururea; pe Care cu credinţă şi cu dragoste neîncetat L-ai slăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Strălucit-a Fiul şi Dumnezeul tău, Fecioară, înviind din mormânt şi a umplut lumea cu Dumnezeiască strălucire şi laudă. Şi cu Lumina Nestricăciunii a luminat pe cei ce cu credinţă, ca pe un Nor Luminos, te laudă pe tine.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Arătându-te nebiruit voievod ai biruit înşelăciunile barbarilor şi cu tărie pătimind, ai biruit taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi; roagă-te pentru noi cu deadinsul, Preafericite Mucenice Sava, cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine.