Pravila călugărească (din îndreptarul de spovedanie pentru monahi al P. Cleopa)

 

METANIILE ȘI SEMNIFICAȚIA LOR

1. Metania este o formă de jertfire trupească, fiind singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic din partea credinciosului. Metania este în același timp un mod de înfrângere a comodității și a lenei. După cum ne învață Sfinții Părinți, nici o rugăciune nu este primită de Dumnezeu dacă nu este făcută cu osteneală.

Metania simbolizează căderea lui Adam și a neamului omenesc în robia păcatului și căderea Domnului sub povara crucii, urmate de Învierea Mântuitorului și izbăvirea noastră din păcat.

2. Felurile metaniilor și despre cum se fac acestea:

În tradiția Bisericii avem două feluri de metanii: așa numitele metanii mari și metaniile mici, care se mai numesc și închinăciuni.

Pentru o metanie mare credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și, rostind rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie atingând cu genunchii, palmele și fruntea pământul. Apoi se ridică și se însemnează din nou cu semnul Sfintei Cruci.

Pentru o metanie mică sau închinăciune, credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și, rostind rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie, atingând cu mâna dreaptă pământul, fără a îndoi genunchii. Apoi, îndreptându-se, se însemnează iarăși cu semnul Sfintei Cruci.

Când nu se fac metanii mari, ele se pot înlocui cu închinăciuni, câte 2 închinăciuni pentru o metanie mare sau 3 închinăciuni pentru o metanie mare, după tradiția adusă de ucenicii Starețului Paisie Velicikovski.

Sfinții Părinți ne învață că metaniile cele mai primite la Dumnezeu sunt cele făcute de creștini în casele lor în cursul privegherilor de noapte (după miezul nopții). Sfântul Ioan Postitorul recomandă ca, după săvârșirea unui păcat mic, până la spovedanie, să ne autocanonisim cu 12 metanii mari.

3. Când nu se fac metanii:

Metanii mici sau închinăciuni se pot face oricând, fără nici o restricție:

Metanii mari nu se fac:

- după ce am primit Sfânta Împărtășanie (în acea zi);

- la sfârșitul săptămânii, de la rugăciunea „Învrednicește-ne, Doamne…“ - de la vecernia de vineri și până duminică la aceeași rugăciune de la vecernie, cu excepția praznicelor închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paști, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12 Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) și în Vinerea Mare la scoaterea Sfântului Epitaf;

- în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, iar în particular (la chilie, acasă), de la vecernia din Vinerea Mare până la Înălțare;

- de la Nașterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie);

4. Ce nu este permis când facem metanii:

- nu se sărută pământul;

- nu se face semnul Sfintei Cruci pe pământ;

- metaniile mari nu se fac începând din poziția îngenunchiat sau aplecat;

- la metaniile mari nu se pun palmele una peste cealaltă și fruntea peste ele;

- întotdeauna se va atinge pământul cu genunchii, fruntea sau mâna dreaptă;

- la închinăciuni atingerea pământului se face cu mâna deschisă normal;

- metaniile, mai ales cele mari, nu se fac în număr mare în biserică sau în public;

metaniile nu se însoțesc de alte rugăciuni decât de „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul“;

- metaniile nu se fac foarte repede (ca un exercițiu fizic);

Sfântul Isaac Sirul recomandă ca metaniile să nu se facă mai multe de 33 o dată.

1. Rasoforii sau fraţii, în 24 de ore, fac 50 - 100 de metanii şi 100 - 300 de închinăciuni, zicînd la fiecare închinăciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Şi face cruce, plecîndu-se cu mîna pînă la pămînt. Dimineaţa îşi citesc Rugăciunile dimineţii şi Canonul de umilinţă către Mîntuitorul, iar seara Rugăciunile de seară, Paraclisul sau Canonul îngerului.
2. Monahii stavrofori sau mantifori, fac 100 - 200 de metanii şi 300 - 500 de închinăciuni, citindu-şi dimineaţa Acatistul zilei şi Rugăciunile dimineţii sau Canonul de umilinţă către Mîntuitorul; iar seara Paraclisul, Rugăciunile de seară sau alte rugăciuni pe care le va rîndui duhovnicul după puterea fiecăruia. Cei ce nu ştiu carte sau nu pot merge la slujbele celor şapte Laude, îşi fac pravila cu metaniile, astfel:
a) Pentru Utrenie să petreacă stînd în picioare şi 30 de aţe de închinăciuni, zicînd la fiecare boabă rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.
Pentru Ceasuri 10 aţe, pentru Vecernie 10, pentru Pavecerniţă 10, după rînduiala Sfîntului Munte.


b) Altă rînduială:
Pentru Vecernie 100 de rugăciuni, adică: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi metanii 25, pentru Pavecerniţă rugăciuni 8 şi metanii 12, pentru Paraclis rugăciunea Precistei, adică: Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, de 70 de ori şi metanii 12; pentru Acatist rugăciuni 200 şi metanii 12, pentru Canonul îngerului rugăciuni 8 şi metanii 7, pentru Canonul de pocăinţă rugăciuni 30 şi metanii 5, pentru Miezonoptică rugăciuni 100 şi metanii 25, pentru Utrenie rugăciuni 300 şi metanii 8, pentru toate patru Ceasurile, rugăciuni 200 şi metanii 30, pentru Obedniţă rugăciuni 100 şi metanii 10.


c) Altă rînduială:
O Psaltire în 24 de ore şi metanii după putere.
Se cade a şti că după ieşirea din biserică nu este bine să stăm de vorbă unii cu alţii, după cum au rînduit Sfinţii Părinţi, ci să mergem imediat la chilie.
3. Pravila călugărului neştiutor de carte:
Pentru: Ceasul 9, două aţe; Vecernie, 4 aţe; Pavecerniţa mică, 3 aţe; Pavecerniţa mare 6 aţe; Miezonoptică, 6 aţe; Utrenie, 12 aţe; Ceasurile 3 şi 6, patru aţe; Obedniţă, 6 aţe.
Pravila de chilie: 6 aţe şi metanii 300. Pentru o Psaltire 60 de aţe, pentru Acatist 12 aţe, pentru Paraclis 6 aţe - PBG, p. 130.
4. Monahul schimnic este dator să facă 300 de metanii mari în 24 de ore, iar precum au zis, cei cu socoteală din Sfîntul Munte, să facă 150 de metanii mari şi închinăciuni 12 aţe.

Aceste rînduieli canonice au fost extrase din Pravila Bisericească a lui Nicodim Sachelarie

 O "aţă" are 100 de boabe, după putinţă. Adică lucrurile stau în
blagoslovenia duhovnicului, care poate rîndui ca aţa / mătăniile să
aibă 150, 200 sau 300 de boabe. Exprimarea aparţine Pravilei
Bisericeşti de la Govora (PBG).