Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat 8 Februarie

 

În această lună, ziua a opta, pomenirea sfântului măritului marelui mucenic Teodor Stratilat.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Se trăgea după neam din Evhaita şi locuia în Iracleea, care se află lângă marea Neagră. El întrecea pe mulţi cu podoaba sufletului, cu frumuseţea trupului şi cu puterea cuvintelor; şi toţi căutau să-i câştige prietenia. Chiar şi Liciniu s-a găsit multă vreme în legătură cu el, cu toate că auzise că este creştin şi că defăimase pe idoli. Odată Liciniu a trimis pe câţiva bărbaţi din Nicomidia, care erau de acelaşi rang cu Teodor, şi le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pe mucenic. Când aceştia s-au întors şi i-au spus lui Liciniu răspunsul fericitului Teodor (cum că se cădea mai degrabă ca împăratul să se ducă acolo, cu cei mai mari dintre zeii lui) atunci împăratul a pornit îndată la Iracleea. Iar sfântul Teodor, pregătit de mai înainte fiind prin vedenii ce i-au fost trimise în vis de Dumnezeu, când a auzit că Liciniu se apropie, a încălecat pe cal şi i-a ieşit înainte, cinstindu-l precum se cuvine. Şi Liciniu întinzându-i mâna dreaptă, şi întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate, şi şezând într-un loc înalt, îndemna pe fericitul Teodor, să aducă jertfă zeilor săi. Iar sfântul, cerând lui Liciniu pe zeii cei mai de seamă, ca şi cum ar fi voit să-i cinstească mai întâi acasă, şi numai după aceasta să le aducă şi jertfe de obşte, împăratul dându-i voie, el a luat pe zeii cei de aur şi de argint, şi la miezul nopţii i-a sfărâmat, şi făcându-i pe toţi mici bucăţi, i-a împărţit celor săraci şi celor lipsiţi. Şi când s-a făcut ziuă Maxenţiu Comentarisie a spus împăratului, că a văzut capul zeiţei celei mari, Artemida, în mâinile unui sărac. De aceea, din porunca lui Liciniu, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, unde a fost supus la nenumărate chinuri şi apoi a fost aruncat în temniţă cu picioarele în butuci, unde a petrecut acolo nemâncat şapte zile. După aceea iarăşi a fost scos şi supus la şi mai grele chinuri în timp ce era pironit pe cruce, în văzul mulţimii din care mulţi luau parte la chinuirea sfântului, care răbda chinurile cu ajutorul lui Dumnezeu. Văzând aceasta, au crezut în Hristos optzeci şi cinci de oameni şi după dânşii alţi trei sute de slujitori, a căror căpetenie era antipatrul Chestiu, care fiind trimişi să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos. Şi dacă Liciniu, a văzut că se face zgomot mult în cetate, a poruncit să se taie capul sfântului. Dar mulţime multă de creştini s-a ridicat să-i oprească şi abia potolindu-i sfântul, şi făcând rugăciuni către Hristos, i-au tăiat capul, săvârşindu-şi astfel calea muceniciei sale. Iar sfintele lui moaşte au fost mutate din Iracleea la Evhaita, şi puse în locaşul părinţilor săi, precum a poruncit mucenicul, lui Avgar, tahigrafului său, să facă. Acesta, fiind de faţă la mucenicia lui, a scris mai pe larg toată istoria muceniciei sale, întrebările pe care le-a primit şi răspunsurile pe care le-a dat şi a mai descris şi vremea şi chipurile chinurilor sale de multe feluri, precum şi ajutorul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului prooroc Zaharia.

Numele Zaharia se tâlcuieşte: pomenirea lui Dumnezeu. El era din neamul lui Israel din seminţia lui Levi, şi s-a născut în Galaad. A venit apoi în Ierusalim din ţara caldeilor, bătrân foarte; şi aflându-se acolo, a proorocit multă vreme poporului şi a dat multe semne pentru dovedirea celor grăite de el. A spus lui Iosedec, că va naşte fecior şi se va face preot al Domnului în Ierusalim. A binecuvântat pe Salatiil pentru fiul său, zicându-i: tu vei naşte fiu şi vei pune numele lui Zorobabel. Şi în vremea lui Cirus, împăratul perşilor, a dat semn, despre Cresus împăratul Lidiei. Şi a mai înfăţişat cele cu privire la prădarea Ierusalimului, la sfârşitul lui Israel, la începutul şi sfârşitul limbilor şi la dărâmarea templului; şi cu privire la încetarea proorocilor, a preoţilor şi a sâmbetelor, şi cu privire la judecata a doua. Şi proorocind şi alte multe, a răposat în bătrâneţi bune; şi a fost îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Nichifor şi Ştefan, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor surori Marta şi Maria, şi a cuviosului Licarion mucenicul, care de sabie s-au săvârşit.

Sfintele Marta şi Maria, fiind surori, vieţuiau în singurătate, păzindu-şi fecioria. Trecând pe acolo pe unde petreceau ele ighemonul locului, ele scoţând capul pe fereastră au strigat că sunt creştine. Şi ighemonul înduioşându-se de moartea lor cea în floarea vârstei, ele au grăit împotrivă arătând cã moartea cea pentru Hristos nu este moarte, ci viaţă fără de sfârşit. Tot asemenea şi Licarion care era un copil, ce trăia laolaltă cu ele, spunând că este creştin, din porunca ighemonului a fost răstignit împreună cu ele pe cruce. Şi fiind împunşi cu sabia de călăi, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filadelf şi Policarp.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Macarie, episcopul Pafosului.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Perghet.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Luna ianuarie în 8 zile: Preacuviosul Pãrintele nostru Gheorghe Hozevitul (sec.VII).

        Acest fericit Parinte se tragea din oameni de bun neam, dar, parasindu-si averile si tara si toata desfatarea lumeasca, a venit la Ierusalim ca sa se inchine Sfantului Mormant al Mantuitorului si tuturor Locurilor Sfinte si de minuni pline, ce se afla acolo. Si, inchinandu-se si castigand darul cel dintru acestea, s-a dus si a ramas la manastirea ce se zice Hozeva, de unde si numele Hozevitul, si, facandu-se monah, s-a numarat impreuna cu fratii. Si atat de nebiruit s-a aratat, inca de la inceput, la toata osteneala si la viata aspra, voind a urma lui Hristos, Celui ce pentru noi a murit cu trupul, omorandu-se impreuna cu El si impreuna rastignindu-se, incat se parea ca este fara de trup si-i uimea pe toti prin puterea rabdarii sale, celei peste fire. Deci, ajungand la varful nepatimirii si umplandu-se de darul Sfantului Duh si ca un stalp insufletit si chip al bunatatilor facandu-se, la cei impreuna vietuitori si la toti ceilalti, si neslabind, pana la sfarsit, din pustnicie si duhovniceasca lucrare, si-a aflat odihna ostenelilor si durerilor sale, mutandu-se in aceasta zi, catre Domnul sau cel dorit.

 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Domnica (+474).

        Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Teodosie cel Mare (379-395), pana in zilele imparatilor Leon si Zenon (457-474). Era din cetatea Cartagina si se tragea din parinti de bun neam si in mare cinste in tara lor. Si inca pagana fiind, a mers la Constantinopol, impreuna cu alte patru fecioare, si s-a infatisat inaintea preafericitului arhiepiscop Nectarie patriarhul, care, primind-o pe ea si vazand dragostea ei cea pentru Hristos, a invrednicit-o Sfantului Botez. Si a luat Sfanta Domnica asupra sa viata si chipul cel monahicesc si intru mari nevointe si osteneli duhovnicesti se lupta, incat s-a invrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a face minuni si a prooroci. Si, la adanci batraneti ajungand, stiindu-si mai inainte ducerea ei la Dumnezeu, s-a odihnit cu pace la 8 ianuarie.

 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt despre un episcop, clevetit cãtre papa de la Roma.

        Nc spunea noua ava Teodor romanul, zicand ca, la treizeci de stadii de la cetatea Romei, este o cetate mica, ce se numeste Romul. In aceasta cetate mica a fost un episcop foarte inalt in bunatati. Insa, odata, a mers oarecine din cetatea Romul la fericitul Agapit, papa Romei, si a parat pe episcopul lor, zicand ca din vase sfintite mananca. Iar papa, auzind, s-a mirat si a trimis doi clerici de au adus pe episcop legat si l-au pus in temnita si a sezut episcopul trei zile in temnita. Si sosind Sfanta Duminica, cand se odihnea papa si se lumina de ziua spre Duminica, a vazut in somn pe un oarecine, care i-a zis Lui: "Intru aceasta Duminica sa nu slujesti tu, nici altul din clerici, nici episcopii cei din cetate, ci episcopul pe care il ai in temnita inchis, aceluia sa-i zici sa mearga sa slujeasca." Iara desteptandu-se papa, nu se dumirea de visul ce visase si zise intru sine: "Eu am o anume invinuire despre dansul, apoi unul ca acesta sa slujeasca?" Si a venit, iarasi, al doilea glas catre dansul, zicandu-i in somn: "Ti-am spus tie, episcopul cel din temnita, acela sa slujeasca." Tot asa, si a treia oara i s-a aratat lui. Insa tot nedumirindu-se papa de aceasta si desteptandu-se, a trimis la temnita si, chemand pe episcop, l-a intrebat pe el, zicand: "Episcope, ce fel este necazul tau?" Iar episcopul nu-i raspundea nimic, fara numai: "Pacatos sunt." Apoi, dupa ce alta nimic n-a spus episcopul, atunci i-a zis lui papa: "Astazi, tu vei sluji."
        Si, iata, stand el inaintea Sfantului altar, dupa porunca papei, iar papa stand aproape de dansul si diaconii stand imprejur si incepand episcopul Sfanta Liturghie, cand a rostit el rugaciunea Sfintei Prefaceri, inainte de sfarsitul ei, a inceput si a doua oara tot rugaciunea aceea, inca iarasi si a treia oara si a patra oara, zicand aceeasi rugaciune; si toti se minunau pentru acea zabava. Si atunci a zis papa: "Ce este aceasta? Ca de patru ori aceeasi rugaciune zici si nu sfarsesti?" Si a raspuns episcopul: "Iarta-ma stapane sfinte, pentru ca n-am vazut dupa obicei venirea Sfantului Duh, si pentru aceasta nu sfarsesc rugaciunile. Ci, preasfinte stapane, pe diaconul ce sta aproape si tine rapida, departeaza-l pe el din Sfantul altar ca eu nu indraznesc sa-i zic lui." Deci, a poruncit fericitul Agapit, de s-a departat. Si a vazut episcopul si papa venirea Sfantului Duh, acoperind pe papa si pe episcop, pe toti diaconii care stateau inainte si Sfanta masa, vreme indelungata. Atunci a vazut Agapit, ca mare om este episcopul, si ca numai clevetire a fost si l-a slobozit pe el, cu pace, la episcopia sa. Si s-a hotarat sa nu mai osandeasca, asa, dintr-o data si degraba, ci cu multa luare aminte, cu rabdare si asteptare.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, învãtãturã a Sfântului Vasilie, despre lãcomie.

        Pazeste-te, dar, ca sa nu te insele pe tine vrajmasul cu stramosescul pacat si sa te lipsesti de imparatia Raiului. Ca cela ce pe Adam, prin mancare furandu-l, l-a scos din viata, cu mult mai vartos nu se va rusina a te insela si pe tine. Ca, prin lacomie, pe Adam l-a dat la moarte si lumii a adus sfarsit. Pe Noe de ras l-a facut, ca imbatandu-se, s-a dezgolit, si Ham a fost blestemat. Deci, daca dreptul acela, o data imbatandu-se a fost batjocorit de al sau fiu, apoi, de cata rusine si batjocura nu sunt vrednici cei ce nu inceteaza a se imbata, care singuri, din voia lor cea fara de minte, isi bat joc de ei si se duc, prin lacomie, in voia diavolului. Isav iarasi, la indemnul diavolului, tot pentru mancare a cazut din cinstea de intai nascut. Si tot lacomia l-a facut pe Israel a se inchina la idoli si trupurile lor au fost osandite a cadea in pustie. Drept aceea, sa nu ne inselam, nici sa ne dam batuti in fata vrajmasului, si, mai vartos, la betie si la imbuibare, ca incepatura a toata rautatea este lacomia hranei iar betias este nascatoare a tot lucrul spurcat. Iar pe noi sa ne izbaveasca Domnul Dumnezeu din toata aceasta. Dumnezeului nostru, slava!

 
 

Întru aceastã zi, povestire din Limonar, despre doi sihastri.

        Doi sihastri, un batran si ucenicul lui, au fost in varful Rocului, in muntele ce se cheama Cliro, aproape de manastirea avei Teodosie, cea din Scupel. Si, murind batranul, ucenicul lui a facut rugaciune si l-a ingropat pe el in munte. Si a venit ucenicul aproape de lume si a aflat pe un oarecare om lucrand pamantul si i-a grait lui: "Te rog, frate, ia sapa si vino cu mine." Iar lucratorul, ascultand pe sihastru, a mers cu dansul in munte. Si i-a aratat lui mormantul staretului sau si i-a grait: "Sapa aici alaturea." Si sapand el mormant, sihastrul stand, s-a rugat si, savarsind rugaciunea, a sarutat pe mirean graind: "Roaga-te pentru mine, frate." Si, mergand, s-a asezat pe sine aproape de staretul sau si, culcandu-se, si-a dat duhul Domnului. Iar mireanul a acoperit cu pamant mormantul, multumind lui Dumnezeu. Si indepartandu-se el de la mormant, ca la o aruncatura de piatra, a zis intru sine: "Pentru ce n-am luat eu o blagoslovenie de la Sfinti?" Si, indata, intorcandu-se inapoi, n-a mai aflat mormantul Sfintilor. Dumnezeului nostru marire!
 

Văzând locuitorii Evhaitei balaurul omorât de Sfântul Teodor s-au mirat și au strigat cu toții: „Mare este Dumnezeul lui Teodor”. Atunci au crezut în Hristos o mulțime de popor și ostași și s-au botezat cu toții, preamărind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh.

Precum lumina soarelui veselește ochii celor ce-l privesc, tot astfel cuvântul despre mucenici strălucește în mințile celor ce-l ascultă. Precum cerul se împodobește cu stelele, tot astfel și Biserica lui Dumnezeu, cu sfinții mucenici. Precum florile împodobesc câmpul, tot astfel și mucenicii Biserica. Pomenirea mucenicilor este iertare de datorii, doctorie pentru boli, mângâiere celor necăjiți, izbăvire celor ce pătimesc de duhuri necurate și sănătate iubitorilor de mucenici. Nevoințele cele mari ale mucenicilor sunt cununi strălucite ale sfinților, pentru că ei și-au dat trupurile lor la bătăi, toate cele frumoase ale lumii acesteia le-au socotit că gunoiul, numai de Hristos să nu se lepede. De aceea și Domnul le-a răsplătit a fi ca îngerii cei fără de trupuri. Vechiul vrăjmaș al neamului omenesc, sârguindu-se să-i biruiască, li s-a făcut pricinuitor de locuința Raiului; și tot el n-a încetat a porni fiarele cele cumplite asupra celor dreptcredincioși.

Acela și în vremurile noastre, zice Uar, sluga Sfântului Teodor, scriitorul pătimirii lui, a ridicat fiara cea cumplită asupra turmei lui Hristos, adică pe Liciniu, căruia, dreptcredinciosul împărat Constantin îi dăduse ca femeie pe sora sa. Acest Liciniu luând sceptrul de la păgânul Maximian și urmând aceluia în toate, a ridicat prigonire asupra celor ce erau însemnați prin dreapta credință și a trimis poruncă în toate cetățile și țările sale păgânești, prin care a ucis ostași viteji fără de număr. El a ucis pe cei 40 de mucenici în Sevastia și 45 de ostași în Nicopolia Armeniei, cum și pe Sfântul Andrian, fiul împăratului Prov. Asemenea și pe cei 70 de aleși ostași și boieri din palatul său și pe cei 300 de bărbați din Macedonia. Apoi, văzând preanelegiuitul că o mulțime fără de număr defăima poruncile sale păgânești și se ofereau bucuroși morții pentru dreapta credință, a poruncit să caute pe cei mai însemnați și mai cinstiți dintre creștini, citi erau prin cetăți și prin cetele ostașilor. Numai pe aceia îi silea la închinarea la idoli, nebăgând în seamă mulțimea cea de obște a credincioșilor, dar nădăjduind ca, prin frică, să silească pe toți cei ce erau sub stăpânirea lui.

Pretutindeni fiind cercetați cu mare sârguința cei mai însemnați creștini, s-a făcut înștiințare lui Liciniu, care pe atunci era în Nicomidia, și despre Sfântul Teodor Stratilatul, care se afla atunci în cetatea Iracliei, aproape de Marea Neagră, și a dovedit că este creștin și pe mulți îi întorcea la Hristos.

Sfântul Teodor era de neam din Evhaita, ce nu este departe de cetatea Iracliei, om viteaz și îmbărbătat, foarte frumos la față, înțelept și ales orator. Pentru aceea îl numeau Vrioritor, care se tâlcuiește "izvor de oratorie", și era pus de împărați ca stratilat, adică voievod, iar cetatea Iracliei era dată în stăpânirea lui, ca unui vrednic pentru vitejia sa, ce era vestită în acel timp, când a ucis un balaur în Evhaita. Nu departe de cetatea Evhaitei era un câmp pustiu. În partea dinspre miazănoapte și într-însul era o prăpastie mare și, în prăpastie un balaur mare care se încuibase acolo, care-i cutremura pe toți, când ieșea din acel loc; și orice îi ieșea înainte, om sau animal, îl mânca. Auzind de aceasta, Sfântul Teodor, vrednicul ostaș al lui Hristos, fiind cu ceata sa pe acolo, a plecat singur, nespunând nimănui despre gândul său, înarmat cu obișnuitele arme și având la piept o cruce de mare preț, căci și-a zis în sine: "Voi merge și voi izbăvi moștenirea mea de acel cumplit balaur, cu puterea lui Hristos". Când a sosit în câmpul acela, văzând iarba verde, a descălecat și s-a culcat să se odihnească.

În partea de miazăzi a cetății Evhaita locuia o femeie drept-credincioasă, anume Eusebia, bătrâna, care cu câțiva ani mai înainte cerând cinstitul corp al Sfântului Teodor Tiron, care a pătimit pe timpul împărăției lui Maximian și Maximin, l-a îngropat cu aromate în casa sa din Evhaita și în toți anii săvârșea pomenirea aceluia. Aceasta, văzând pe al doilea Teodor, ostașul lui Hristos, numit stratilat, dormind în câmpul acela, a mers la dânsul cu mare frică și, luându-l de mână, l-a deșteptat zicându-i: "Scoală-te, frate, și du-te degrab din locul acesta, fiindcă nu știi ce este aici; iată, multora li s-a întâmplat moarte cumplită în locul acesta". Cinstitul mucenic Teodor al lui Hristos, sculându-se, a zis către dânsa: "Ce groază mare este aici, măicuță?" Roaba lui Dumnezeu Eusebia a zis: "Fiule, aici este un balaur mare și de frica lui nimeni nu poate să treacă, pentru că în toate zilele, balaurul, ieșind din cuibul său, pe oricine află, om sau dobitoc, îl ucide și-l mănâncă". Ostașul lui Hristos, Teodor, i-a zis: "Du-te maică și stai departe de locul acesta și vei vedea puterea lui Hristos".

Acea cinstită femeie plecând din locul acela, s-a aruncat la pământ plângând și zicând: "Dumnezeule al creștinilor, ajută-l în ceasul acesta". Sfântul mucenic al lui Hristos, Teodor, făcându-și semnul crucii s-a lovit în piept și, uitându-se la cer, a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, numele cel frumos, Cel ce ai răsărit din ființa Tatălui, să nu treci rugăciunea mea Tu, Care m-ai ajutat în războaie și mi-ai dat biruință asupra potrivnicului; Tu ești același, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule. Trimite-mi biruință din înălțimea Ta cea sfântă, ca să biruiesc pe vrăjmașul balaur". Apoi către calul său, vorbindu-i ca unui om, a zis: "Știm dumnezeiasca putere, tărie întru toți, în oameni și în dobitoace; deci, să mă ajuți pe mine, Hristoase, întărindu-te pe tine, ca să biruiesc pe cel potrivnic". Calul, ascultând cuvintele stăpânului său, aștepta ieșirea balaurului. Atunci mucenicul lui Hristos, apropiindu-se de prăpastie, a strigat cu glas mare către balaur: "Ție îți poruncesc în numele Domnului meu Iisus Hristos, Cel ce S-a răstignit de voie pentru neamul omenesc, să ieși din locul tău și să vii la mine". Balaurul, auzind glasul sfântului, a ieșit și se cutremura pământul în acel loc. Calul Sfântului Teodor s-a așezat cu picioarele pe balaurul cel înfricoșat care ieșise. Apoi, ostașul lui Hristos, Teodor, a lovit cu sabia pe balaur și, omorându-l, a zis: "Mulțumesc Ție, Iisuse Hristoase, că m-ai auzit în ceasul acesta și mi-ai dat biruință asupra balaurului". Apoi s-a întors în pace, în calea sa, la cetele sale, bucurându-se și slăvind pe Dumnezeu.

Auzind de aceasta, toată cetatea Evhaitei și popoarele cele din jur, au ieșit cu toții în câmpul acela și, văzând balaurul omorât de Sfântul Teodor, s-au mirat și strigau cu toții: "Mare este Dumnezeul lui Teodor". Atunci au crezut în Hristos o mulțime de popor și ostași și s-au botezat cu toții, preamărind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh. Sfântul Teodor, viețuind în cetatea Iracliei, propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu și mulți dintre elini se întorceau și se făceau creștini. Apoi, în toate zilele, popoarele veneau la Sfântul Botez și toată Iraclia a primit sfânta credință.

Acestea toate auzindu-le păgânul împărat Liciniu, s-a mâhnit foarte mult și a trimis din Nicomidia, unde era atunci, în cetatea Iracliei, niște protectori, cu ostașii lor, ca, luând pe Teodor Stratilat, cu cinste să-l aducă la dânsul. Ajungând la Iraclia, Sfântul Teodor i-a primit cu cinste, făcându-le ospăț mare și dându-le daruri ca unor oameni împărătești. Aceia au chemat la Liciniu pe sfântul, zicând: "Vino în Nicomidia, la împăratul care te iubește pentru că, auzind de vitejia, frumusețea și înțelepciunea ta, dorește foarte mult să te vadă, vrând cu laudă vrednică și cu daruri să te cinstească". Sfântul Teodor le-a zis: "Voia împărătească și a voastră să fie, dar astăzi și mâine bucurați-vă și vă veseliți. Apoi vom merge și vom face ceea ce se cade a face".

A treia zi, trimișii silind pe sfântul să meargă cu dânșii la împărat, el n-a mers, ci și pe unii din oamenii trimiși la dânsul i-a oprit, iar pe alții i-a trimis cu o scrisoare la împărat. În scrisoare i-a spus că nu-i este cu putință a lăsa cetatea în acel timp, când se face tulburare în popor, pentru că mulți, lăsând pe părinteștii zei se închină lui Hristos și acum aproape toată cetatea, întorcându-se de la zei, slăvește pe Hristos și așa se silește că cetatea Iraclia să se depărteze de la împărăția ta. De aceea rog, împărăția ta, să te ostenești și să vii aici, luând cu tine pe zeii cei mari și aceasta pentru două pricini: pe de o parte, ca să împaci pe poporul cel tulburat, iar pe de alta, ca să întărești dreapta credință către zei, aducându-le jertfă cu noi, înaintea a tot poporul. Pentru că, văzându-ne poporul că ne închinăm zeilor celor mari, toți ne vor urma și se vor întări în părinteasca credință. O scrisoare ca aceasta Sfântul Teodor a scris împăratului Liciniu, îndemnându-l să vină în Iraclia, pentru că sfântul voia să pătimească în cetatea sa, adică s-o sfințească cu sângele său vărsat pentru Hristos și să întărească și pe alții în sfânta credință, prin mucenicească și bărbăteasca sa nevoință. Liciniu, împăratul, luând scrisoarea aceea a stratilatului și, citind-o, s-a înveselit. Apoi, nezăbovind, a luat din oastea sa și din cetățenii care aveau dregătorie în Nicomidia ca la 8 000 și, bucurându-se, s-a dus în Iraclia cu boierii și voievozii săi, ducând cu ei și idolii cei mai mari, de aur și de argint.

În noaptea aceea, sfântul, rugându-se după obiceiul său, a avut vedenia aceasta: se vedea deschis acoperișul casei în care locuia și lumină cerească, ca un foc mare, l-a strălucit, pogorându-se pe capul lui și un glas s-a auzit de sus, zicându-i: "Îndrăznește, Teodore, că sunt cu tine". După acel glas, s-a sfârșit vedenia, iar sfântul a cunoscut că a venit vremea pătimirii lui pentru Hristos și se bucură cu duhul.

Auzind că împăratul se apropie de cetate, a intrat în camera sa de rugăciune, cea mai din lăuntru și s-a rugat cu plângere, zicând: "Doamne Dumnezeule atotputernic, Care nu părăsești pe toți cei ce nădăjduiesc în Tine și îi aperi, fii milostiv și mă păzește de înșelăciunea vrăjmașului, prin a Ta apărare, ca să nu cad înaintea potrivnicilor mei și să nu se bucure vrăjmașul meu de mine. Fii cu mine, Mântuitorule, în nevoința mea în care doresc să intru, pentru numele Tău cel sfânt. Tu mă întărește, ca să rabd pentru Tine cu bărbăție, până la sânge și să-mi pun sufletul pentru dragostea Ta, precum și Tu, iubindu-ne, Ți-ai dat pe cruce sufletul pentru noi". Așa rugându-se Sfântul Teodor cu lacrimi și-a spălat fața, apoi, îmbrăcându-se luminos, a încălecat pe calul său frumos, pe care odinioară a ucis balaurul din Evhaita și astfel a ieșit cu oastea sa și cu cetățenii în întâmpinarea împăratului. Apoi i s-a închinat precum se cădea, făcându-i urare și zicându-i: "Bucură-te, împărate prea-puternic și atotstăpânitor".

Împăratul, primind cu mare dragoste pe Sfântul Teodor, l-a sărutat și i-a zis: "Bucură-te și tu, preafrumosule tânăr, viteazule ostaș, slăvitule stratilat, luminatule ca soarele, păzitorule înțelept al legilor părintești, vrednicule de diademă, pentru că ți se cade să fii împărat după mine". Și, vorbind amândoi multe lucruri vesele, au intrat în cetate cu timpane și trâmbițe, dănțuind și veselindu-se.

A doua zi, fiind pregătit împărătescul scaun, în mijlocul cetății, la un loc înalt de priveliște, a venit Liciniu, împăratul, cu toată slava sa și cu Teodor stratilatul. Apoi a început a lăuda cetatea, poporul și pe stratilat, zicând: "Cu adevărat locul acesta este vrednic a se numi scaun dumnezeiesc. Se cuvine ca astfel să se cheme locul acesta, deoarece cetatea este mare și oamenii drept-credincioși către zei. Cu adevărat într-alt loc nu se cinstesc zeii astfel ca aici și nici nu este alt loc mai cuviincios și mai potrivit pentru slujba marilor zei decât acesta. De aceea și Iraclie, minunatul și prea viteazul zeu, fiul marelui zeu Dia și al zeiței Alimina, au iubit locul acesta și, în numele lor, s-a numit cetatea aceasta Iraclia. Cu adevărat vrednic este locul acesta de stăpânirea ta, domnule Teodor, ție ți se cade a stăpâni o cetate minunată ca aceasta, tu ești vrednic a cârmui atâta popor, deoarece ești drept-credincios către zei și toată dragostea ta este către dânșii, iar ziua și noaptea nu te îndeletnicești cu altceva decât numai cu aceasta, ca să placi zeilor elinești. Deci, acum arată înaintea noastră dragostea ta ce o ai către dânșii și adu-le jertfă cu închinăciune, ca tot poporul să vadă osârdia ta către zei și să știe că ești prieten zeilor celor mari și iubit de împăratul".

Acestea le zicea împăratul, momind și amăgind pe sfântul. Iar Sfântul Teodor i-a răspuns: "Împărate, fie voia ta. Însă să-mi dai în casa mea zeii elinești de aur și de argint pe care i-ai adus cu tine, ca mai întâi să-i cinstesc cu jertfe, cu cădiri, cu aromate și cu închinăciune, în noaptea aceasta și în noaptea cealaltă. Apoi, la arătare, când vei porunci, le voi jertfi înaintea a tot poporul". Împăratul, auzind aceasta, s-a bucurat și îndată a poruncit să se aducă zeii cei mari de aur și de argint, pe care, luându-i, Sfântul Teodor, i-a dus în casa sa. În noaptea aceea a sfărâmat și a zdrobit în bucăți mici pe toți idolii și i-a împărțit la săraci. După două zile, împăratul a trimis la sfânt, poruncindu-i să-și împlinească făgăduința la arătare, adică în acea zi să aducă jertfă zeilor, înaintea poporului.

Sfântul a făgăduit să împlinească aceea și, sculându-se, s-a dus la împărat cu sârguință, iar împăratul a ieșit la locul de priveliște în mijlocul cetății și, așezându-se pe scaun, a zis către dânsul: "Prea înțeleptule Teodor, alesule stratilat, cinstitule de împărații cei mai înainte de noi, iată a sosit ziua jertfei și a prăznuirii. Deci, adu jertfă zeilor la arătare, ca să vadă și ceilalți oameni osârdia ta către zei și să se învețe a fi mai sârguitori și mai calzi către dânșii". Împăratul zicând acestea, un sutaș, anume Maxentie, fiind de față, a zis către împărat: "Mă jur pe marii zei că astăzi a fost amăgită împărăția ta de necuratul acesta de Teodor, căci eu am văzut ieri capul de aur al zeiței Artemida în mâinile unui sărac care se veselea și, întrebându-l unde l-a găsit, mi-a spus că i l-a dat Teodor stratilat". Auzind aceasta, împăratul s-a cutremurat cu totul și, îndoindu-se, a tăcut multă vreme. Sfântul i-a răspuns: "Așa este, împărate, mă jur pe puterea Hristosului meu că cele ce-ți spune Maxentie, sutașul, sunt adevărate și bine am făcut că am sfărâmat zeii tăi, căci dacă nu au putut să-și ajute lor, fiind sfărâmați, apoi cum pot să-ți dea ajutor ție?"

Iar Liciniu auzind un răspuns că acesta al Sfântului Teodor, a rămas fără de glas ca un mut și ieșit din minte. Apoi, de multă mâhnire, punându-și dreapta pe obraz, se întrista, zicând: "Vai mie, vai mie, cum sunt de batjocorit. Ce să zic și ce să fac, nu știu. Fiind împărat atotputernic, am venit la omul acesta pierzător, adunând atâta mulțime de oameni și acum sunt batjocorit de toate taberele vrăjmașilor. Dar mai ales mă jelesc pentru că, pe zeii mei, purtătorii de biruință, ticălosul acesta i-a sfărâmat și i-a împărțit la săraci".

Apoi a zis către Sfântul Teodor: "Teodore, acestea sunt răsplătirile tale către zei pentru darurile ce ai luat de la dânșii? Acestea nădăjduiam eu când te cinsteam pe tine? Pentru aceasta am plecat din Nicomidia și am venit aici la tine? O! răule și necuviosule! Cu adevărat fiu al vicleșugului și locaș al vicleniei, care cu înșelăciune m-ai făcut să viu aici. Mă jur pe puterea marilor mei zei că nu-ți voi răbda aceasta, nici spre bine nu-ți va fi scornirea aceasta, o! prea nerușinatule".

Sfântul i-a răspuns : "Împărate fără de minte, de ce te mânii, vezi singur și înțelege bine puterea zeilor tăi. Căci de ar fi fost aceia cu adevărat dumnezei, apoi de ce n-au putut să-și ajute? De ce nu s-au miniat asupra mea când îi tăiam, nici n-au trimis foc să mă ardă? Ci, fiind neînsuflețită și nelucrătoare materie, se tăiau de mâini omenești ca aurul și ca argintul. Tu, împărate, te mânii și te superi, iar eu mă îmbărbătez și nu bag în seamă minia ta. Tu te mâhnești, iar eu mă bucur de pierderea zeilor tăi. Tu te lupți cu Dumnezeu, iar eu binecuvântez pe Dumnezeu. Tu hulești pe ade-văratul Dumnezeu, iar eu Îl laud cu cântări. Tu te închini zeilor celor morți, iar eu mă închin Dumnezeului celui viu. Tu slujești necuratului Serapid, iar eu slujesc preacuratului meu Stăpân, Hristos, cel ce șade pe serafimii cei curați. Tu cinstești pe urâtul Apollon, iar eu cinstesc pe Dumneze Cel ce trăiește în veci. Tu ești din Tracia, iar eu sunt boier al Romei. Tu ești Liciniu, vânturătorul, iar eu, Teodor, darul lui Dumnezeu. Nu te mânia, o, împărate, nici nu te iuți, pentru că acestea făcându-le, arăți tirania ta cea dinăuntru și te asemeni măgarului și catârului".

Atunci, Liciniu, împăratul, mâniindu-se și mai mult, a poruncit să-l întindă gol pe sfânt, în patru părți și să-l bată cu vâna de bou. Și băteau ostașii pe mucenic fără cruțare, schimbându-se de câte trei și patru ori. Apoi au dat sfântului șase sute de lovituri pe spate și cinci sute pe pântece și-l batjocorea împăratul zicându-i: "Teodore, așteaptă până ce va veni la ține Hristos Dumnezeul tău, Care te va scoate din mâinile celor ce te bat". Sfântul a răspuns: "Fă ceea ce vrei și nu înceta, căci nici necazul, nici strâmtoarea, nici bătăile, nici sabia, nici oricare muncă nu mă va despărți de dragostea lui Hristos".

Împăratul, mâniindu-se mai tare, iarăși i-a zis: "Oare mărtu-risești încă pe Hristos?" Și a poruncit ca să-l bată cu vergi de plumb, pe spate, fără milă, apoi cu unghii de fier să-i strujească trupul și cu făclii aprinse să-l ardă și cu hârburi ascuțite să-i frece rănile. Sfântul, răbdând toate acestea cu bărbăție, nimic nu zicea decât numai: "Slavă Ție Dumnezeul nostru". După toate acestea împăratul a poruncit să-l închidă pe sfânt în temniță și să-i lege picioarele în obezi și să nu-i dea nimic să mănânce timp de cinci zile. După cinci zile, a poruncit să se pregătească o cruce și l-a scos pe mucenic să-l răstignească. Deci Sfântul Teodor a fost răstignit precum Hristos, Domnul nostru, de către Pilat. Așa și Liciniu i-a pironit mâinile și picioarele. Apoi, nemilostivii chinuitori au mai adăugat sfântului răni și dureri, căci au bătut un piron ascuțit și lung în părțile ascunse ale lui și cu briciul l-au tăiat. Alți tineri și copii, încordându-și arcurile cu săgeți, săgetau fața lui, încât i-au scos cu săgeți și luminile ochilor.

Eu - zice scriitorul pătimirilor lui -, Uar, notarul, văzând chinurile lui cele grele și auzind suspinele lui cele dureroase, aruncând cărticica pe care o scriam, am început să plâng înaintea picioarelor lui, zicând: "Binecuvântează-mă. Dă cuvântul tău cel mai de pe urmă robului tău". Iar stăpânul meu, ostașul lui Hristos - Teodor - a zis către mine cu glas blând: "Uare, nu lăsa slujba ta și nu înceta privind la chinurile mele, ci scrie toate pătimirile mele și ziua sfârșitului meu". Apoi, strigând către Domnul, el a zis: "Doamne, ai zis mai înainte: Eu sunt cu tine, iar acum pentru ce m-ai lăsat? Vezi Doamne, că fiarele cele sălbatice m-au chinuit pentru Tine. Luminile ochilor mei sunt scoase, mi se rănește fața, mi se sfărâma dinții iar oasele pe cruce mi se frâng. Pomenește-mă, Doamne, pe mine, cela ce rabd cruce pentru Tine, fier, foc și piroane; de acum, primește duhul meu, ca să mă duc din viața aceasta".

Acestea zicându-le, mucenicul a tăcut și n-a mai grăit nimic, pentru că tot trupul lui era sfărâmat. Iar Liciniu, socotind că acum mucenicul era mort, l-a lăsat pe cruce spânzurat. Atunci, înaintea schimbării străjii pentru noapte, îngerul Domnului l-a pogorât de pe cruce și l-a făcut cu totul întreg și sănătos, precum era mai întâi și, sărutându-l, i-a zis: "Bucură-te și te întărește cu darul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, că iată cu tine este Domnul Dumnezeu. Dar pentru ce ai zis că te-a lăsat? Săvârșește-ți alergarea nevoinții tale, că vei veni către Domnul, ca să iei cununa nemuririi, cea pregătită ție". Îngerul, zicând acestea mucenicului, s-a făcut nevăzut, iar Sfântul mucenic Teodor, mulțumind lui Dumnezeu, a început a cânta: Înălța-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu și voi binecuvânta numele Tău, în veac și în veacul veacului.

Liciniu, nesosind încă ziua, a trimis doi sutași ai săi, pe Antioh și Patricie, zicând către dânșii: "Mergeți și aduceți trupul lui Teodor cel ce rău a murit, ca în raclă de plumb să se așeze și să-l arunc în adâncul mării, că nu cumva creștinii cei nebuni să-l ia". Sutașii, apropiindu-se de locul crucii, au văzut crucea, iar pe mucenicul cel răstignit pe dânsa nu l-au văzut. Atunci a zis Antioh lui Patricie: "Cu adevărat grăiesc galileenii, că Hristos al lor S-a sculat din morți; precum mi se pare și pe Teodor, robul Său, l-a înviat". Patricie, venind mai aproape de cruce, a văzut pe Sfântul Teodor șezând și lăudând pe Dumnezeu. Apoi, Patricie a strigat cu glas mare, zicând: "Mare este Dumnezeul creștinilor și nu este alt Dumnezeu afară de El".

Apropiindu-se amândoi sutașii de sfânt, au zis: "Rogu-te, mucenice al lui Hristos, primește-ne pe noi. Din ceasul acesta suntem și noi creștini". Acei doi sutași crezură în Hristos în acea zi, iar cu dânșii încă 70 de ostași. Înștiințându-se de aceasta, Liciniu a trimis pe Sixt, slujitorul său, și împreună cu dânsul 300 de ostași, ca să ucidă pe toți cei ce crezuseră în Hristos. Ei, mergând și văzând minunile ce le făcea Sfântul Teodor cu puterea lui Hristos, au crezut și aceia în Domnul nostru Iisus Hristos. Și s-a adunat mulțime nenumărată de popor în locul acela, strigând: "Unul este Dumnezeu, adică Dumnezeul creștinilor, și nu este alt Dumnezeu afară de El". Apoi iarăși strigau: "Unde este Liciniu, tiranul, să-l ucidem? Pentru că noi avem ca Dumnezeu și Împărat pe Hristos, Cel propovăduit de Teodor".

Atunci s-a făcut mare gâlceava și tulburare în popor, precum și vărsare de sânge, pentru că a venit un ostaș cu sabia, anume Leandru, care s-a repezit asupra Sfântului Teodor, vrând să-l lovească, iar Sixt, slujitorul împăratului, l-a oprit, i-a smuls sabia din mâinile lui și l-a străpuns prin mijloc. Alt ostaș, pe nume Mirpos, repezindu-se, a ucis pe slujitor. Sfântul Teodor, potolind tulburarea poporului, a strigat: "Încetați, iubiților! Domnul meu Iisus Hristos S-a răstignit, oprind pe îngeri ca să nu se facă izbândire neamului omenesc".

Sfântul Teodor multe grăind, rugându-i și sfătuindu-i, a potolit gâlceava și tulburarea poporului și mergea pe lângă închisoare. Dar în urma sa era toată mulțimea poporului și a ostașilor, iar cei ce erau în închisori, legați, strigau cu glas mare către sfânt: "Miluiește-ne, robul lui Dumnezeu, Celui de sus". Sfântul, dezlegându-i din legături, cu cuvântul și ușile temniței deschizând, le-a grăit: "Mergeți în pace și mă pomeniți, o! bărbaților". Apoi s-a adunat la dânsul toată cetatea și toți, lepădându-se de închinarea la idoli, prea-măreau pe Hristos, unul Dumnezeu, iar cei neputincioși se tămăduiau și diavolii din oameni se izgoneau, căci, de care se atingea sfântul numai cu mâna sau numai cu hainele, îndată acela câștiga tămăduirea.

Un ostaș oarecare, din cei mai de aproape ai lui Liciniu, văzând cele ce se făceau, a alergat la Liciniu, spunându-i: "Toată cetatea, lăsând pe zei, crede în Hristos, prin învățătura și vrăjile lui Teodor". Împăratul, umplându-se de mânie, îndată a trimis un speculator, ca să taie capul lui Teodor. Dar poporul, văzând pe speculator, a ridicat iarăși gâlceava și tulburare, sculându-se asupra lui Liciniu, voind să ucidă pe speculator. Sfântul i-a sfătuit cu blânde cuvinte să înceteze o scornire ca aceea, zicându-le: "Fraților și părinților, nu ridicați război asupra lui Liciniu, pentru că este slugă a diavolului; căci mie, de acum mi se cade să mă duc la Domnul meu, Iisus Hristos!"

Acestea zicând, a început a se ruga lui Dumnezeu, apoi a binecuvântat pe frați și s-a însemnat cu semnul crucii. Apoi a zis sluga sa: "Fiul meu, Uare, să te îngrijești a scrie ziua săvârșirii mele, iar trupul meu să-l duci în Evhaita, spre stăpânirea strămoșilor mei, iar când și tu te vei sfârși, să poruncești să te îngroape de-a stânga mea". Și, rugându-se din nou, a zis: "amin". După aceasta și-a plecat sub sabie cinstitul și sfântul său cap și astfel s-a săvârșit, mucenicește, în opt zile ale lunii Februarie, sâmbăta, la trei ceasuri din zi. După tăierea lui, tot poporul a făcut cinste mare sfântului, întâmpinându-l cu lumânări și tămâie. Apoi, la loc cinstit a pus trupul lui, care, a fost dus apoi în Evhaita cu slavă, în opt zile ale lunii Iunie. Și se făceau acolo minuni mari și nenumărate, întru slava lui Hristos Dumnezeu, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și închinăciune, în veci. Amin.

*

* *

Se cuvine a ști că sunt doi sfinți Teodori mari mucenici în Evhaita. Cel dintâi, Tiron, și al doilea este acesta, Stratilat. Sfântul Teodor Tiron a pătimit mai înainte în împărăția lui Maximian și Maximin, nepotul său, în anul de la facerea lumii 5797, iar de la nașterea lui Hristos, 289. Și s-a așezat în Evhaita, precum se scrie despre el, în 17 zile ale acestei luni. După dânsul, mai pe urmă, a pătimit acest Sfânt Teodor Stratilat, la 22 sau 23 de ani, în zilele lui Liciniu. Pe vremea împărăției lui Constantin, în anul de la zidirea lumii 5820, iar de la nașterea lui Hristos 312, l-a mutat asemenea în Evhaita. Amândoi acești sfinții sunt evhaiteni.

Acatistul Sfinților Mari Mucenici Teodor Stratilat și Teodor Tiron

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 2-lea

Putere de sus ai luat prin chinurile tale cinstite de noi, nevoitorule al Domnului, și prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care, Stratilate, ți-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei, ai rușinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele mucenicești și pentru dragostea lui Hristos, cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioșii strigă ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, crin și floare din Evhaita;
Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmașilor;
Bucură-te, că prin chinuri ai câștigat cereasca Împărăție;
Bucură-te, și noi strigăm ție;
Bucură-te, că armă ai avut Crucea Domnului;
Bucură-te, că pe tirani cu puterea ei ai surpat;
Bucură-te, că și pe idoli ai batjocorit;
Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie la săraci i-ai împărțit;
Bucură-te, că prin aceasta Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, că prin răbdare cununi ai câștigat;
Bucură-te, că spre cele cerești pe toți ne-ai îndemnat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 3-lea

Luminându-ți ochiul minții, către cer ai privit și, de frumusețea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci și trupul tău, Tiroane, l-ai dat muncilor celor de multe feluri, pentru care ai primit coroană neveștejită și gherdanul biruinței, pentru care cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lumină de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăție te-ai dat credincioșilor, Tiroane, că înfierbântându-te cu râvna bunei credințe, ai scăpat pe credincioși de spurcăciunile cele idolești, pentru care cântăm ție:
Bucură-te, ajutorul cel grabnic;
Bucură-te, strălucirea bunei credințe;
Bucură-te, ocrotitorul ortodocșilor;
Bucură-te, înfrânătorul păgânătății;
Bucură-te, că prin colivă pe credincioși ai scăpat;
Bucură-te, lauda și bucuria episcopului Ioan;
Bucură-te, că el cântare vrednică ți-a dat;
Bucură-te, biruitorule al tiranilor împărați;
Bucură-te, că și pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, a Bisericii înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin jertfă cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslăvit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 4-lea

Puterea credinței înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ți-ai dat trupul muncilor celor înfricoșătoare, Sfinte Stratilat; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Putere luând asupra păgânătății, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, Căruia sufletul ți-ai dat cu mulțumire și te-ai făcut apărător credincioșilor, mucenice Stratilat, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că prin suferință cununa muceniciei ai luat;
Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos întărire;
Bucură-te, că pe idoli cu puterea Lui, ai surpat;
Bucură-te, strălucirea Iracliei și a Evhaitei;
Bucură-te, că șapte zile nemâncat ai petrecut;
Bucură-te, că și alte chinuri cu răbdare ai suferit;
Bucură-te, că toți care te-au văzut pe Hristos au proslăvit;
Bucură-te, că prin bărbăția ta puterea credinței a înflorit;
Bucură-te, că mulți bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus;
Bucură-te, că Evhata ție a cântat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 5-lea

Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioșilor din toată lumea, lauda mucenicilor, Teodore Stratilat, că ai scăpat pe mulți de înșelăciunea idolească și pe Hristos ai mărturisit și ai luat cunună neveștejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Strălucind prin biruința mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Care a primit nevoințele tale cele mucenicești, arătându-te apărător fierbinte credincioșilor din toată lumea, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, mărturisitorule al credinței;
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, crinul înfrânării;
Bucură-te, balsamul vindecării;
Bucură-te, cedrul curăției;
Bucură-te, ajutătorul săracilor;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor;
Bucură-te, că ești tuturor folositor;
Bucură-te, că din orice nevoi izbăvești;
Bucură-te, că sănătoși ne păzești;
Bucură-te, că și locașul tău îl proslăvești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 6-lea

Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu sulița răbdării tale pe Faraon cel gândit și închinăciunile elinilor le-ai surpat, rușinând în priveliște pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Mărturisitor fierbinte te-ai arătat, Mucenice Teodor Tiron, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai rușinat a mărturisi pe Hristos, ci ai rușinat închinăciunile cele idolești, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost;
Bucură-te, că pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat;
Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut;
Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te mărește;
Bucură-te, că Humialon, orașul tău, te proslăvește;
Bucură-te, că acum creștinii serbează al tău nume;
Bucură-te, că-n nevoi și-n izbânzi strigăm ție;
Bucură-te, făcător de minuni alese;
Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăvește;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 7-lea

Vrând tu, Mare Mucenic Stratilat, a-ți mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni și cu milostenii, te-ai gătit spre lupte mucenicești, pe care le-ai primit cu bucurie, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străină minune a fost în toată Evhaita și Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând și pe împărați mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, minunea Evhaitelor;
Bucură-te, înfrumusețarea Iracliei;
Bucură-te, podoaba mucenicilor;
Bucură-te, mustrătorul tiranilor;
Bucură-te, jertfă însuflețită;
Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat;
Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit;
Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănțuit;
Bucură-te, că și noi bun apărător te-am dobândit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 8-lea

Toată ceata îngerilor, cu mucenicii și cu stăpânul lor, întru cântări a întâmpinat sufletul tău, Mare Mucenice Teodor Tiron, încoronând creștetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor, și toți au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată făptura s-a alăturat lângă lauda pe care ți-a făcut-o Hristos, Mirele tău, îngerii priveau așteptând venirea ta, mucenicii cântau biruința ta, iar pământul s-a sfințit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:
Bucură-te, că ele au încoronat creștetul tău;
Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta;
Bucură-te, că neveștejită cunună ai primit;
Bucură-te, că pentru credincioși rugăciune ai făcut;
Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit;
Bucură-te, că El prin tine S-a proslăvit;
Bucură-te, că Biserica apărător te-a câștigat;
Bucură-te, al locașului tău grabnic apărător;
Bucură-te, că de ispite, de furturi și de judecăți ești risipitor;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 9-lea

Privind la frumusețea cerului, ți-ai luminat privirile minții, cunoscând pe Ziditorul cerului și al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-ai lăudat, Mucenice Teodor Stratilat, și cântare ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori au amuțit ca niște pești fără de glas, cum tu, un tânăr ostaș, ai defăimat frumusețile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântăm ție acestea:
Bucură-te, ritor între mucenici;
Bucură-te, trâmbiță propovăduitoare;
Bucură-te, luptător nebiruit;
Bucură-te, răbdătorule de patimi;
Bucură-te, gherdane al răbdării;
Bucură-te, căci cu bărbăție ai mărturisit;
Bucură-te, că credința nevinovată ai păzit;
Bucură-te, că la aceasta și pe noi ne-ai sfătuit;
Bucură-te, căci cu îngerii te-ai unit;
Bucură-te, căci cu ucenicii locuiești;
Bucură-te, că prin chinurile tale pe toți îi veselești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ți mântuiești sufletul și să câștigi viața nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul și cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Care este marginea doririlor, pentru Care și ultima picătură de sânge cu mulțumire ți-ai dat cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Vrând noi, nevrednicii, a-ți lăuda mucenicia și nevoințele tale, Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ți cu dragoste acestea:
Bucură-te, că sufletul tău curat tot pământul a sfințit;
Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toți diavolii s-au îngrozit;
Bucură-te, că și văduva ajutorul tău a primit;
Bucură-te, apărătorule de cetate;
Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate;
Bucură-te, al păcătoșilor lesne iertătorule;
Bucură-te, al tuturor împlinitor de cereri;
Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule;
Bucură-te, al preoților cucernici de mari daruri dătătorule;
Bucură-te, al monahilor bun ajutătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 11-lea

Împăratul împăraților și Domnul domnilor, întru ospățul cel duhovnicesc, a adăpat sufletul tău din pomul vieții, unde ai auzit glasul puterilor cerești și dansurile mucenicilor, și de bucuria aceea îmbălsămat fiind, ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Împăratul Maximian cu toți muncitorii lui n-a putut birui sufletul cel de diamant, Mucenice Teodor Tiron, nici nu te-a putut despărți de doritul tău Hristos, Căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ție:
Bucură-te, binecinstitorule al Sfintei Cruci;
Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, râvnitorule al Împărăției cerurilor;
Bucură-te, bine primitule în locașurile ei;
Bucură-te, diamantul și steaua credinței;
Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte;
Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre;
Bucură-te, veșmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre;
Bucură-te, împlinitorul cererilor noastre;
Bucură-te, al locașului tău înfrumusețare;
Bucură-te, al robilor casei tale cucernică și sfântă mângâiere;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 12-lea

Haruri mucenicești împarți tuturor credincioșilor, Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, preoților ești podoabă și lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta și te cheamă cu credință, le împlinești cererile; mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătoșii, dăruiește-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vrând, Sfinte Mare Mucenice Teodor, a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârșita dorire, unde privești frumusețea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău și n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile și minunile tale, pentru aceasta primește prinos de mulțumire acestea:
Bucură-te, steaua harului ceresc;
Bucură-te, podoaba cinului preoțesc;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și lumină;
Bucură-te, lauda celor ce-ți cântă ție;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii;
Bucură-te, că și rugăciunile noastre le primești;
Bucură-te, dătătorule de sfaturi dumnezeiești;
Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele;
Bucură-te, diamant care tai neputințele;
Bucură-te, al sufletului meu mântuire;
Bucură-te, al locașului tău apărătorule;
Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 13-lea

De trei ori fericiților, podoaba Ortodoxiei și lauda Evhaitelor, mucenicii Domnului Teodor Tiron slăvite și Stratilat nebiruite, rugați-vă Domnului pentru mântuirea noastră, ca izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul I: Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită…, Condacul 1: Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor…, și se face otpustul.

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Cu vitejie și încredere tare în ajutorul cel de sus, Sfinte Teodor Stratilat, ai nimicit oarecând balaurul ce pustia cetatea ta, apoi, cu mare îndrăzneală, ai înfruntat și pe Liciniu, tiranul cel păgân, întărind întru mărturisire pe creștini și aducând pe mulți la dreapta credință. Pentru aceasta, noi după vrednicie îți cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Icosul 1

Precum cerul este împodobit cu mulțimea stelelor, așa și marea ceată a Mucenicilor luminează tăria Bisericii lui Hristos. Stea luminoasă fiind și tu, Mare Mucenice Teodor, către tine ne îndreptăm privirile, minunându-ne de vitejia ta, prin care ai înfruntat moartea pentru Domnul și ai primit cununa cea neveștejită din dreapta Stăpânului, pentru care îți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, viteaz ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, neînfricat comandant de oști;
Bucură-te, neînfrânt mărturisitor;
Bucură-te, luptător pentru credință;
Bucură-te, nimicitor al zeilor mincinoși;
Bucură-te, răbdător de chinuri;
Bucură-te, pildă pentru cei prigoniți;
Bucură-te, nimicitor al balaurului cumplit;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe cei din primejdii;
Bucură-te, următor al Pătimirilor Domnului;
Bucură-te, cel împreună-răstignit prin suferințe;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 2

Mare și viteaz ostaș te-ai dovedit în oastea împărătească, dar și mai înțelept te-ai arătat în oastea credinței celei adevărate, pentru care ai fost încununat de Hristos, Împăratul împăraților, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 2

Trăind pe vremea cumplitelor prigoane împotriva creștinilor, Sfinte, ai strălucit în dreapta credință și ai stăruit în ea, urând idolii cei mincinoși și punându-ți toată nădejdea în cerescul Împărat, fără frică de răzbunarea împăratului păgân. Deci, văzând noi credința și statornicia ta, îți cântăm:
Bucură-te, vlăstar al Pontului;
Bucură-te, fiu al Bisericii;
Bucură-te, neînfricat ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, următor statornic al dreptei credințe;
Bucură-te, biruitor al ispitelor celui viclean;
Bucură-te, cel ce ai rușinat pe păgâni;
Bucură-te, nimicitor al idolilor;
Bucură-te, propovăduitor al adevărului;
Bucură-te, îmbărbătare pentru cei slabi;
Bucură-te, ocrotitor al celor prigoniți;
Bucură-te, cuceritor al cununii neveștejite;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 3

Luptând vitejește în oastea împăratului și dobândind dregătoria de cârmuitor al cetății Heracleea, mai mult te-ai supus cerescului Împărat, propovăduind credința creștină în cetatea ta și aducând la Hristos pe mulți dintre închinătorii la idoli, pentru care și noi Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul 3

Văzând prigoana cea crudă ridicată împotriva creștinilor din nelegiuită poruncă, tu nicidecum nu te-ai înspăimântat, ci cu mare îndrăzneală ai propovăduit pe Iisus, pentru aceasta și noi, minunându-ne de îndrăzneala ta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, purtător de chinuri;
Bucură-te, podoabă a Bisericii;
Bucură-te, surpător al idolilor;
Bucură-te, luminător al oamenilor;
Bucură-te, dar făcut nouă de Dumnezeu;
Bucură-te, turn neclintit al credinței;
Bucură-te, omorâtor al balaurului pământesc;
Bucură-te, biruitor al șarpelui celui nevăzut;
Bucură-te, ostaș neîn­vins în războaie;
Bucură-te, luptător neînfricat;
Bucură-te, purtător al armei sfintei cruci;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 4

Nesocotit-ai ademenirile cele viclene ale prigonitorului Liciniu și ai rămas statornic în adevărata credință, încurajând pe creștini și sporind numărul celor luminați prin botezul în numele Sfintei Treimi. Pentru aceasta, cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Cu adevărat dar al lui Dumnezeu fiind, Teodor fericite, lupta cea bună ai luptat și credința cea dreaptă ai păzit, iar ca răsplată, cununa cea neveștejită ai dobândit și sălaș statornic în ceata Sfinților Mucenici ai primit, iar noi, prăznuind pomenirea ta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, îndrăzneț mustrător al tiranilor;
Bucură-te, viteaz răbdător de chinuri;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a te răstigni pe cruce;
Bucură-te, cel chinuit și batjocorit;
Bucură-te, cel ce ai câștigat cununa slavei;
Bucură-te, cel ce ca un înger ai viețuit pe pământ;
Bucură-te, înțelept învățător al evlaviei;
Bucură-te, chip desăvârșit al virtuților;
Bucură-te, sfeșnic ce răspândești lumina credinței;
Bucură-te, cel încununat cu veșnică mărire;
Bucură-te, ostaș plin de smerenie;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 5

Pur­tând arma dreptei credințe, te-ai luptat, înțelepte Teodor, și ai biruit cetele diavolești, viteaz purtător de biruință arătându-te; pentru aceasta, pe tine cu credință pururea te fericim, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Biserica lui Hristos se veselește la pomenirea ta, Mare Mucenice, că ai ascultat mai mult de poruncile dumnezeiești decât de cele omenești ale împăratului nelegiuit și crud, sporind astfel ceata celor care au luptat și au suferit pentru Hristos. De aceea și noi, minunându-ne de vitejia ta, îți aducem această cântare de laudă:
Bucură-te, luptător cu armele credinței;
Bucură-te, biruitor al uneltirilor celui viclean;
Bucură-te, cinstitor al adevăratului Dumnezeu;
Bucură-te, văditor al minciunii idolești;
Bucură-te, cel ocrotit de pavăza credinței;
Bucură-te, cel acoperit cu coiful mântuirii;
Bucură-te, cel păzit cu platoșa dreptății;
Bucură-te, cel încins cu brâul puterii;
Bucură-te, cel ce porți sabia Duhului;
Bucură-te, cel ce ai răsturnat idolii;
Bucură-te, cel ce ai doborât uneltirile diavolești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 6

Înfuriat de vitejeasca ta înfruntare, nelegiuitul Liciniu a poruncit să fii pus la cele mai grele chinuri, dar tu nu te-ai înspăimântat de uneltirile și amenințările lui, ci ai primit cu bucurie moartea mucenicească, privind spre răsplata veșnică, de aceea și noi, minunându-ne de vitejia ta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Nici bătaia, nici sfâșierea trupului tău, nici văpaia focului, nici pironirea pe cruce n-au fost în stare să micșoreze răbdarea și statornicia ta, Sfinte Teodor, ci ai suferit cu vitejie moartea pentru Hristos ca să dobândești viața veșnică. Pentru aceasta și noi, lăudându-te, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce, prin statornicie, ai uimit pe călăi;
Bucură-te, cel ce ai rușinat pe tiranul Liciniu;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat săgețile vicleanului;
Bucură-te, cel ce ai înlăturat sfaturile păgânilor;
Bucură-te, ajutor al celor lipsiți;
Bucură-te, tămăduitor al bolnavilor;
Bucură-te, mângâietor al celor neputincioși;
Bucură-te, alinător al durerilor;
Bucură-te, întărire a celor deznădăjduiți;
Bucură-te, cel ce ne ajuți să ne purtăm crucea;
Bucură-te, cel ce ne dai putere în suferințe;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 7

Che­mat fiind în Nicomidia de păgânul Liciniu și nevrând să te duci și să lași cetatea pe care ai scos-o din mâinile diavolului, crudul împărat a venit cu mare oaste și cu alai la Heracleea să te atragă din nou la închinarea idolilor; dar toată truda lui a fost zadarnică, iar noi, pentru aceasta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Nici făgăduințele, nici amenințările crudului tiran n-au avut putere asupra ta, pentru că erai înflăcărat de credința în Hristos și de fierbinte dragoste pentru El. Drept aceea, uimiți de puterea răbdării tale, îți cântăm și noi unele ca acestea:
Bucură-te, cel înzestrat cu har dumnezeiesc;
Bucură-te, cel întărit în credință de pronia cerească;
Bucură-te, cel luminat de sfinții îngeri;
Bucură-te, ostaș bine întrarmat în lupta muceniciei;
Bucură-te, viteaz înflăcărat de focul dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce împarți dar de sus tuturor celor lipsiți;
Bucură-te, cel ce ai înfrânt nebunia lui Liciniu;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat cursele celui viclean;
Bucură-te, cel ce ai încurajat pe cei slabi în credință;
Bucură-te, tămâie a rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, grăitor al psalmilor Prorocului David;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 8

Liciniu tiranul, venind la Heracleea, a adus chipurile cele de aur și de argint ale zeilor mincinoși, crezând că te va îndupleca să te închini lor și să le aduci jertfă; tu, însă, cu multă înțelepciune, l-ai făcut să-ți încredințeze ție idolii, pe care sfărâmându-i, ai împărțit săracilor aurul și argintul, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Che­mat fiind de crudul tiran la Nicomidia, n-ai voit să te duci acolo, pentru ca pătimirea ta să fie în fața celor pe care tu i-ai adus la credință, ca astfel să se întărească prin mucenicia ta, ceea ce s-a întâmplat; iar noi, uimiți de înțelepciunea ta, îți cântăm:
Bucură-te, grabnic sprijinitor al celor din nevoi;
Bucură-te, izbăvitor al celor necăjiți;
Bucură-te, tămăduitor al celor suferinzi;
Bucură-te, cel ce potolești întristările;
Bucură-te, biruitor al diavolilor;
Bucură-te, luptător împotriva vicleniilor celui rău;
Bucură-te, sfărâmător al relei credințe;
Bucură-te, cel al cărui sânge a înroșit pământul;
Bucură-te, cel ce ai simțit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, cel mai puternic decât văpaia focului;
Bucură-te, câștigător al cununii celei neveștejite;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 9

În vremea chinurilor la care ai fost supus, un glas din cer ți-a strigat: „Îndrăznește, Teodor, că Eu sunt cu tine!” Aceasta te-a întărit, încât chinurile cele mai grozave ca pe niște nimicuri le-ai socotit, gândindu-te numai la viața cea fericită și fără de sfârșit, pentru care și noi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Must­rat de împăratul pentru sfărâmarea zeilor mincinoși, ai răspuns: „Ce fel de zei sunt aceștia care nu s-au putut apăra și s-au lăsat sfărâmați de un muritor?” De aceea, tiranul Liciniu a poruncit să fii supus la cele mai îngrozitoare chinuri, dar tu pe toate le-ai suferit cu dragoste, pentru care și noi îți cântăm acestea:
Bucură-te, surpător al mândriei celui potrivnic;
Bucură-te, vas de mult preț al Stăpânului;
Bucură-te, luminător în întunericul păgânătății;
Bucură-te, ocrotitor al săracilor și al văduvelor;
Bucură-te, întărire a credincioșilor;
Bucură-te, odihnă pentru cei osteniți;
Bucură-te, tămăduitor al bolnavilor;
Bucură-te, izbăvire a celor robiți;
Bucură-te, mângâiere a celor întristați;
Bucură-te, sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, toiag puternic al bătrâneților;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 10

Văzând tiranul Liciniu că rabzi vitejește toate chinurile, a poruncit călăilor să te răstignească pe cruce, iar tu, auzind această poruncă, te-ai bucurat că te învrednicești a suferi aceleași chinuri ca și Mântuitorul tău, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul 10

Fiind pironit pe cruce, ca și Fiul lui Dumnezeu, un înger trimis din cer a venit și te-a întărit. Apoi te-a luat de pe cruce și ți-a tămăduit toate rănile, pentru care tu ai dat laudă lui Dumnezeu, iar noi cântăm ție:
Bucură-te, împreună-vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, visterie a milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, îndreptare a celor rătăciți;
Bucură-te, cel ce ai astupat gurile hulitorilor;
Bucură-te, cârmaci bun al corăbiei duhovnicești;
Bucură-te, cel ce locuiești în locașurile Raiului;
Bucură-te, cel ce te-ai lepădat de bunurile pământești;
Bucură-te, cel ce ai câștigat comoara veșnicelor bunătăți;
Bucură-te, cel nebirit de chinurile îngrozitoare;
Bucură-te, cel împodobit cu rănile Domnului;
Bucură-te, cel de a cărui răbdare s-au mirat călăii;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 11

Poruncind tiranul cel păgân să ți se taie capul, iar trupul să fie închis într-o raclă de plumb și aruncat în mare, ca să nu fie păstrat de creștini, pentru aceasta toată cetatea s-a îndurerat, iar mulți din ostașii păgâni au mărturisit pe Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Văzând, Sfinte, răscoala care s-a iscat în cetate pentru a-ți scăpa viața, tu ai potolit-o zicând: „Încetați! Că și Hristos a fost răstignit și a oprit pe îngeri a-I face răzbunare. De ce vă tulburați? Lăudată să fie voia lui Dumnezeu.” Atunci poporul s-a liniștit și mulți au venit la dreapta credință. Pentru aceasta noi aducem ție cântare de laudă:
Bucură-te, temelie neclintită a Ortodoxiei;
Bucură-te, pavăză a biruinței;
Bucură-te, folositor al suferinzilor;
Bucură-te, nesecată comoară de binefaceri;
Bucură-te, călăuză spre mântuire;
Bucură-te, săturare a celor flămânzi;
Bucură-te, îmbrăcăminte a celor goi;
Bucură-te, rușinător al diavolilor;
Bucură-te, candelă luminoasă;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei;
Bucură-te, ocrotitor al celor evlavioși;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 12

Toată truda păgânului Liciniu de a te abate de la mărturisirea lui Hristos a rămas deșartă, pentru că tu, înfruntându-l cu îndrăznire, l-ai rușinat. Iar creștinii, prinzând putere, s-au întărit în credință, lăudând cu mare glas pe Dumnezeu Cel în Treime și cântându-I: Aliluia!

Icosul 12

În timpul chinurilor pe care le-ai suferit, orice bolnav se apropia de tine se vindeca de neputința sa, iar după ce trupul tău a fost înmormântat la locul nașterii tale, la mormântul tău se făceau nenumărate minuni. Pentru aceea și noi îți aducem cântări de laudă:
Bucură-te, podoabă veșnică a Raiului;
Bucură-te, stâlp puternic al credinței;
Bucură-te, nimicitor al rătăcirilor;
Bucură-te, cel ce ai semănat sămânța bună în țarina sufletelor;
Bucură-te, cel ce ai tăiat rădăcinile păgânătății;
Bucură-te, foc nestins al dragostei dumnezeiești;
Bucură-te, cel prin care adevărul s-a vădit;
Bucură-te, cel prin care credința s-a răspândit;
Bucură-te, cel prin care este propovăduită Treimea;
Bucură-te, frumusețe a Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 13

O, Sfinte Mare Mucenice Teodor, primește cu bunăvoință această laudă, pe care ți-o aducem din toată inima, și mijlocește pentru noi către Preasfânta Treime, să ne ferească de tot răul și necazul, să ne dăruiască iertare de păcate și să ne învrednicească Împărăției Sale, ca în veci să-I cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Precum cerul este împodobit cu mulțimea stelelor, așa și marea ceată a Mucenicilor luminează tăria Bisericii lui Hristos. Stea luminoasă fiind și tu, Mare Mucenice Teodor, către tine ne îndreptăm privirile, minunându-ne de vitejia ta, prin care ai înfruntat moartea pentru Domnul și ai primit cununa cea neveștejită din dreapta Stăpânului, pentru care îți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, viteaz ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, neînfricat comandant de oști;
Bucură-te, neînfrânt mărturisitor;
Bucură-te, luptător pentru credință;
Bucură-te, nimicitor al zeilor mincinoși;
Bucură-te, răbdător de chinuri;
Bucură-te, pildă pentru cei prigoniți;
Bucură-te, nimicitor al balaurului cumplit;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe cei din primejdii;
Bucură-te, următor al Pătimirilor Domnului;
Bucură-te, cel împreună-răstignit prin suferințe;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Condacul 1

Cu vitejie și încredere tare în ajutorul cel de sus, Sfinte Teodor Stratilat, ai nimicit oarecând balaurul ce pustia cetatea ta, apoi, cu mare îndrăzneală, ai înfruntat și pe Liciniu, tiranul cel păgân, întărind întru mărturisire pe creștini și aducând pe mulți la dreapta credință. Pentru aceasta, noi după vrednicie îți cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice Teodor, viteaz ostaș al lui Hristos!

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat

Troparul Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

Glasul al 4-lea

Strălucit voievod al adevăratei Oşti a Împăratului Ceresc ai ajuns, Fericite Teodor, purtătorule de biruinţă; că înţelepţeşte te-ai luptat cu armele credinţei şi mulţimile demonilor le-ai biruit şi adevărat biruitor te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Pe Faraon cel ce se purta pe car l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut oarecând minuni, lovind în chipul crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţat fiind cu nume care arată că eşti un dar al lui Dumnezeu şi visterie de daruri dumnezeieşti arătându-te, cel ce ai fost împodobit cu har mucenicesc, umple de har, Fericite Teodor, pe cei ce te laudă pe tine, cinstindu-te cu cântări.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fapta şi cu cuvântul încredinţând numirea ta de dar al lui Dumnezeu, în dar împărţeşti daruri celor ce au nevoie; că tot darul desăvârşit care se pogoară de sus, de la Tatăl primindu-l, îmbogăţeşti pe toţi cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînţeleptule, primind din copilărie putere şi înţelepciune de la Dumnezeu, cu vitejie ai răpus mai întâi toată pofta trupului şi pe demoni; iar mai apoi ai ruşinat, cu ajutorul Duhului, trufia vrăjmaşilor tirani, fericite.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un îndemânatic, cu judecată şi cu chibzuinţă ai biruit înţelepţeşte, fericite, pe ritorul cel cu graiuri înşelătoare; şi cu faptele ai prins ca într-o undiţă pe Liciniu, dovedindu-l că se închină chipurilor cioplite, celor moarte şi se hrăneşte cu deşarte nădejdi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă Curată, biruinţă dă-mi mie, celui ce alerg sub Acoperământul tău, scoţându-mă pururea din nevoi cu rugăciunile tale; că ai născut pe Cuvântul Cel împreună veşnic şi împreună stătător pe scaun, cu Tatăl şi cu Duhul.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai ca un tânăr frumos şi preacuviincios, strălucind în chip potrivit cu frumuseţea sufletului şi a trupului; fiind înfrumuseţat cu podoaba faptelor bune şi împodobit cu rănile mucenicilor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povăţuit fiind de dumnezeiasca Pronie, mărite, ai urmat pe cărările muceniciei Stăpânului, Celui Ce a desfătat inima ta cu darurile harurilor şi te-a îndreptat către chemarea cerească.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Defăimând preaînţeleptule, cugetul cel trufaş şi socotind drept nimic toate desfătările lumii şi toate plăcerile vieţii, faţă de dragostea Mântuitorului, L-ai dorit pe El cu toată cinstea sufletului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te rog, Ceea ce Singură ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce a prefăcut blestemul de mai înainte în binecuvântare şi S-a făcut blestem pentru oameni, Fecioară binecuvântată şi a mântuit lumea.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea. Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă, Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorirea ta cea pentru Dumnezeu, preafericite, ţi-a întunecat toată înclinarea spre materie, mărire, plăcere, bogăţie şi desfătare şi spre înălţarea cea plină de faimă. Pentru aceasta te-ai ridicat la vestita înălţime, la mărirea cea neveştejită a muceniciei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjurat fiind de Legea cea Nouă a Duhului Celui Făcător de viaţă, cu vitejie ai nimicit, fericite, legea cea plină de fărădelegi a călcătorilor de Lege. Pentru aceasta te-ai luptat după Lege şi te-ai încununat cu cununa dreptăţii, din mâna Stăpânului, Fericite Teodor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar de la Dumnezeu ai fost dăruit lumii, cel ce porţi numele de dar; dar minunat, dar vrednic de iubire; dar care îmbogăţeşte pe tot credinciosul; dar care este lucru şi nume plăcut celor ce-l primesc, care trimite tuturor în chip potrivit împărtăşirile sale şi plineşte cererile robilor lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un următor a lui Hristos, Cel spânzurat pe Lemn, după toată chinuirea trupului, după multe pătimiri rele din partea ucigaşilor, ai fost întins pe cruce ca şi Hristos şi te-au rănit cu săgeţi şi cumplit ai fost ciopârţit; dar ai scăpat din acestea toate, cu Puterea lui Hristos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toţi credincioşii te numim după datorie cu o gură şi cu o inimă, Împărăteasa Lumii, Stăpână; că ai născut cu naştere de nespus pe Făcătorul Cel Preafrumos şi Stăpânul pământului. Pentru aceasta te lăudăm pe tine noi, cei care ne-am eliberat din obişnuinţa cea rea a tiranului.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pentru ce m-ai lepădat de la Faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine păcătosul? Ci, Te rog mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale şi îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preamărite Teodor, cu multă îndrăzneală ai arătat în faţa mulţimii slava Celui Ce a pătimit cu trupul şi a zdrobit cu moartea pe moarte; şi primind multe lovituri de bici din porunca turbatului tiran, ai suferit osânda pe cruce.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toată râvna urmând de bunăvoie Răstignirii lui Hristos, ai suferit aceeaşi pătimire, fiind pironit pe cruce; iar în locul lăncii, mulţime de răni de săgeţi ai primit, scoţându-ţi-se globii ochilor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzutu-te-ai purtător de biruinţă, întreg şi deplin sănătos după răstignire şi după toată cealaltă tăiere a mădularelor şi omorâre; că Hristos, Cel Ce a biruit lumea, ca Unul ce este Începător al vieţii, te-a adus iarăşi la viaţă, prin mâna Îngerului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Hristos, Lumina Cea veşnică, întreg L-ai născut întrupat fără de sămânţă, pentru cei ce te laudă pe tine; pe Acela îmblânzeşte-L să mântuiască de ispitele vrăjmaşului pe toţi, Preasfântă Fecioară, dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Milostiveşte-Te de mine...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai prin fapte bune şi prin învăţături, în viaţa ta, Fericite Teodor; şi cu strălucitele tale nevoinţe te-ai arătat ca un fulger de lumină. Şi acum prin facere de minuni strălucit te arăţi şi cald apărător.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mult milostive Teodor, dat ai fost de Dumnezeu doctor celor bolnavi, izbăvitor celor robiţi, păcătoşilor mijlocitor, celor datornici iertător şi celor îndureraţi mângâietor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu este capăt nesfârşitelor tale bunătăţi, Fericite Teodor, nici balanţă pe potriva frumuseţii tale. Pentru aceasta primeşte dragostea mea, cea înflăcărată, dându-mi dar din belşug.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să lumineze acum asupra mea, Fecioară, nespusa ta milostivire, izbăvindu-mă din adâncul păcatelor şi al deznădăjduirii şi aducându-mă la limanul pocăinţei.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Căutând la cele de sus...

Cu bărbăţia sufletului, îmbrăcându-te în credinţă ca într-o platoşă şi în mâini luând cuvântul lui Dumnezeu, ca pe o lance, pe vrăjmaşul l-ai rănit, Fericite Teodor, mare între mucenici; cu care împreună nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu picioare vesele ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelegând că Domnul S-a Înălţat pe Cruce şi a coborât la pământ trufia şarpelui, urmând lui Hristos, te-ai înălţat cu Dânsul pe cruce şi moarte pătimind, mucenice, te-ai ridicat împreună cu El.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscându-te pe tine, Fericite Mare Mucenice Teodor, ca pe un îndrăgostit plin de căldură de Slava Cea Negrăită a lui Dumnezeu, de dragostea ta din toată inima mi-am legat sufletul meu, punându-mi întru tine toată aşteptarea nădejdii mele; nu mă trece cu vederea.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăvit-ai pe Domnul, Care S-a Preaslăvit întru mădularele tale, în sfaturile Sfinţilor; pe Cel Ce te-a preamărit pe tine, în chip măreţ cu tot felul de semne şi minuni, care au străbătut pământul şi după sfârşitul tău, Înţeleptule Teodor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născut-ai cu naştere de nespus pe Sfântul Sfinţilor, Ceea ce Singură eşti de Dumnezeu cu har dăruită; că ai rămas Fecioară Preacurată, ca şi mai înainte de naştere. Pentru aceasta strigăm cu glasul Îngerului: Binecuvântată eşti, Preacurată!

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

De şapte ori nebuneşte a ars cuptorul chinuitorul haldeilor, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nimicitorul Liciniu, cel turbat şi nelegiuit, dându-se pe sine cu desăvârşire în mâna demonilor, te-a supus pe tine la tot felul de pedepse şi bătându-te pe piept şi pe spate cu vine de bou, cu ciomege de plumb ţi-a sfărâmat grumazul, scrijelindu-ţi coastele cu ghiare de fier şi arzându-ţi-le cu făclii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând răbdare statornică, tărie nebiruită şi bărbăţie mai presus de fire, ai întrecut cu nevoinţele, cu feluritele chinuri şi cu dureroasele scrijelări, pe toţi mucenicii; şi părtaş făcându-te Patimilor Crucii Stăpânului, ai pătimit şi mai vârtos, dar ai fost mărit şi mai mult.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind pe cruce, Fericite Teodor, durerile cele din urmă a lui Hristos le împlineşti în trupul tău. Că nu ai răbdat numai ca mâinile şi picioarele să-ţi fie pironite, ci şi prin trupul tău au bătut un piron de fier, străbătându-ţi părţile dinăuntru şi ţi s-a ciopârţit trupul şi globii ochilor cu săgeţile ţi s-au scos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scară Înţelegătoare, care duce la cer te cunoaştem pe tine, Fecioară, pe Care Cel Preaînalt S-a pogorât în Trup, cu oamenii a vorbit şi pe cei smeriţi i-a suit la trăirea cea înaltă din ceruri. Pentru aceasta pe tine te cinstim, cea mai presus de ceruri şi de îngeri şi de toate făpturile.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spăimântatu-s-a adunarea îngerilor văzând vitejia ta,Sfinte Mare Mucenice Teodor Stratilat. Şi toată mulţimea ce era de faţă a fost cuprinsă de frică atunci, în faţa faptelor tale de vitejie, mărite.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oastea demonilor s-a îngrozit de biruinţele tale, iar lumea acum se bucură de răsplătirile tale şi toţi credincioşii laudă minunile tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multele şi marile tale biruinţe sunt preamărite de aproape toată suflarea; minunile cele arătate asupra ta şi prin tine; scularea din morţi, însănătoşirea de pe urma zdrobirii, împuternicirea celor bolnavi, dezlegarea celor legaţi şi mângâierea celor în necazuri.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos, pentru Care ai îndurat toate pătimirile până la tăiere, răbdând şi arsura morţii şi crucea, Preafericite şi Mare Mucenice Teodor Stratilat, roagă-te pentru iertarea greşelilor noastre, pentru pacea lumii, pentru biruinţa binecredincioşilor şi pentru mântuirea tuturor celor ce te cinstesc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Neamul muritorilor s-a înălţat şi s-a preamărit şi de cinstea cea mai aleasă s-a învrednicit, prin rudenia cu tine, Fecioară; iar cu mijlocirea ta a primit înfiere şi îndumnezeire; că Dumnezeu S-a arătat purtător de Trup din tine, în chip de nespus, rămânând neschimbat cu dumnezeirea.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Toată dumnezeiasca armă luând şi înşelăciunea surpând, pe îngeri i-ai îndemnat să laude nevoințele tale. Că aprinzându-ţi mintea de dumnezeiasca dragoste, moartea cea prin foc bărbăteşte ai înfruntat-o. Drept aceea potrivit cu numele tău, dăruieşti dumnezeieşti daruri celor ce cer de la tine, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mucenice Teodor. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se, Te-a primit în braţe Dreptul Simeon, strigând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Iar Sfânta Ana cea nevinovată, Proorociţa şi Preamărita, mărturisire şi laudă Ţi-a adus Ţie. Şi noi, Dătătorule de viaţă, strigăm către Tine: Slavă Ţie, Celui Ce ai binevoit aşa.