Asa se traia odata!

 "Străbunicii mei nu stăteau la cozi pentru hrană, chiar dacă și-au trăit mare parte din viață în comunism. În grădina de lângă casă cultivau morcovi, cartofi, dovleci, roșii, castraveți, pătrunjel, țelină, mărar, vinete, cucurbete, salată, spanac, varză, ardei, câteva fire de porumb pentru fiert. Au scăpat de colectivizare o bucată de pământ, care se întindea lacomă pe un deal, iar străbunicul cultiva acolo grâu, porumb, floarea soarelui, viță de vie și câțiva pruni. Era averea lui. Mergea zilnic să muncească acolo, de când dădea muguri primăvara până-n toamna vineție. Țineau mereu o vacă, măcar un porc și curtea plină de păsări. Făina o aduceau în saci din pânză de la moară și o păstrau în lădoi. Uleiul venea în sticle din sticlă de la oloire. Laptele care prisosea era pus la prins în borcane, străbunica culegea smântâna și rămânea groșciorul. Porcul era sacrificat înainte de Crăciun. Străbunicii mei nu aveau televizor, radio, frigider, nu era tras curent electric și nici apă. Aveau fântână. Nu erau asaltați de facturi de plătit furnizorilor. Carnea porcului sacrificat era păstrată în borcane cu untură, la garniță. Cârnații erau afumați și atârnați pe ruda din lemn din cămară, la uscat. Când mergeam verile la ei, mâncarea era natural de simplă. Străbunica ne spărgea ouă dimineața într-o tigaie pe sobă, nu au avut niciodată aragaz, ouă pe care le căutam noi în cotețul găinilor. În cuptor se coceau pâinea, moșocoarnele cu varză sau cu magiun. De multe ori ne făcea pe sobă plăcinte mari, subțiri, cu cartofi, cu varză, unse cu pana de gâscă. Sâmbăta tăia un pui, o găină și ne pregătea leveșă (supă), cu tăiței făcuți de ea. Morcovii, pătrunjelul, țelina scoase din supă se părgăleau într-o cratiță cu puțin ulei, împreună cu cartofii fierți, apoi presăra fire de sare și de boia. Nici nu știu ce cumpărau, probabil doar sare și petrol pentru lampă. Zahăr nu cred să fi văzut la ei, dulcele era în fructe și-n magiun. Gardul casei era din rugi de mure negre, dulci, sălbatice. Aveau o casă mică din voioagă, cu podea din pământ bătut, saltele din strujac de paie, cearceafuri aspre, țesute în război. N-au avut niciodată yală la ușa de intrare. Când plecam toți  la biserică, străbunica punea mătura în ușă. Semn că nu e nimeni acasă. Doi oameni care memoraseră Biblia doar din predicile pastorului, pentru că ei nu știau să citească, cu pensii minuscule de CAP,  pe care le strângeau în colț de batistă, dar care știau atât de bine, în vreme de pace, să-și asigure hrana și nu orice hrană, una curată."