Boala care nu poate fi vindecată prin post nu poate fi vindecată prin nimic altceva.

 Dr. Nicolaev aminteşte adesea un vechi proverb german: “Boala care nu poate fi vindecată prin post nu poate fi vindecată prin nimic altceva.”

Postul permite considerabilelor forţe de vindecare ale corpului şi minţii să-şi facă lucrarea.

Dr. Nicolaev a descoperit că pacienţii săi au reacţionat pozitiv la tratamentul cu post, după ce toate celelalte forme de terapie au dat greş.

Pacienţii erau bolnavi cronici şi nu aveau nici o speranţă de viitor.

Mulţi din ei n-ar mai fi putut trăi, 70% din cei trataţi prin post şi-au îmbunătăţit atât de bine starea încât au putut să ducă în continuare o viaţă activă.
Postul este cea mai veche de tratament.

Postul este menţionat de 74 ori în Biblie.

Este tratamentul universal folosit de animalele libere din toată lumea.

Dacă ne întoarcem puţin în istorie descoperim că postul este în capul listei de mijloace prin care natura vindecă pe cei bolnavi şi răniţi.

Există o concepţie greşită despre post pe care trebuie să o clarificăm.

Trebuie să amintim că postul nu este o cură pentru o anumită boală.

Scopul postului este de a permite corpului de a-şi îndeplini nestingherit funcţiile sale de

- auto-vindecare,
- autoreparaţie,
- autoîntinerire.

Vindecare este o funcţie biologică internă.

Postul dă corpului o odihnă fiziologică şi face ca corpul să devină 100% eficient în autovindecarea sa.

Postul aşa cum trebuie, este probabil cel mai rapid şi mai sigur procedeu ca omul să-şi recapete sănătatea.

Vreau să repet încă o dată faptul că postul nu vindecă nimic.

Postul aduce corpul într-o stare în care forţa vitală este utilizată integral pentru eliminarea cauzelor bolii.

Postul ajută corpul să se ajute singur.

Noi, cei care am experimentat şi supravegheat mii de posturi, ştim ce minune poate face un corp pe durata unei totale abstinenţe faţă de mâncare : postul dă organelor interne suprasolicitate ocazia să se reabiliteze.

Postul permite forţei interne şi vitalităţii să elimine reziduurile acumulate de-a lungul anilor în corp.

Este vorba de acumulările chimice anorganice care nu pot fi eliminate pe alte căi din corp.

Profeţii din vechime au postit pentru iluminarea spirituală şi pentru o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu.

Noi ştim că postul ascute capacităţile mintale.

Postul îmbunătăţeşte organele de masticaţie, digestie, asimilare şi eliminare a hranei.

Ficatul, cunoscut ca fiind laboratorul chimic al corpului uman, dar şi organul de care se abuzează cel mai mult, are în timpul postului şansa de a-şi reveni.

Astfel, după un post ficatul funcţionează mult mai eficient.

De fapt după un post toate puterile senzoriale ale omului sunt aduse la o eficienţă cu mult deasupra stării dinaintea postului.

Nici un alt proces terapeutic nu contribuie într-o măsură atât de largă la refacerea sănătăţii ca postul.

Postul este cerinţa aproape universal impusă de natură în majoritatea cazurilor.

După un post, circulaţia sângelui este mai bună, hrana este asimilată mai uşor, vigoarea creşte, se măreşte rezistenţa şi puterea.

După un post mintea devine mult mai receptivă la un mod natural şi logic de vieţuire.

După post mintea devine atât de puternică încât poate prelua deplinul control asupra corpului.

Mintea devine stăpânul deplin şi dacă omul nu se întoarce la vechile obiceiuri, atunci mintea lui va stăpâni corpul său pentru tot restul vieţii.

Postul îi dă omului încredere.

Postul îi mai conferă omului şi o atitudine optimistă.

Postul aduce liniştea minţii şi o strălucire de bună stare pe care nu o poate da nici o altă terapie.

Postul renovează, revitalizează şi purifică fiecare din milioanele de celule care compun corpul.

Postul este Calea Regală spre Puritate Internă.

Postul a fost cunoscut ca mijloc de aprofundare în rugăciune!

Atât în Sfânta Scriptură, cât şi în istoria bisericească sunt menţionaţi mulţi din cei ce au căutat valorile spirituale prin post.

Printre cei ce au găsit valorile şi secretele postului ca o dimensiune vitală în Dumnezeu sunt : Iisus însuşi, apostolul Pavel, bătrânii conducători ai bisericii, Daniel, Ilie, Ezra, Estera, David, Ana, Isaia, Nemia, Zaharia şi alţii.

Prin abtinerea de la mâncare au devenit liberi ca să se îndrepte spre Dumnezeu cu o mai mare dăruire, să perceapă lucrurile spirituale pe care nu le puteau înţelege pe vremea vieţuirii obişnuite. Apropiindu-se de Dumnezeu, Dumnezeu s-a apropiat de ei.

Ei au putut avea o părtăşie mai profundă lăsând toate celelalte lucruri la o parte.

“Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit ; Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!” Ieremia 15:16. “…

Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.”

(Postul Un Miracol Paul C Bragg)