Sinaxar 23 Februarie

 

În această lună, ziua a douăzeci şi treia pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Policarp, episcopul Smirnei.

Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, "roditor în toate cele bune" (Col. 1:10), s-a născut în sec. I şi a trăit în Smirna - Asia Mica. A rămas orfan la o vârstă fragedă şi a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un înger. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunţat la toate bunurile sale şi a început o viaţă castă, îngrijind bolnavii şi infirmii. El se simţea sufleteşte foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (prăznuit în 6 februarie), care l-a făcut mai întâi diacon, încredinţându-i propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în biserica, apoi hirotonindu-l în sfânta preoţie.

Sf. Apostol Ioan Teologul mai trăia în acea vreme şi, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori împreună în călătoriile lor apostolice.

Cu puţin înainte de a muri, Sf. Bucolus şi-a exprimat dorinţa ca Policarp să fie următorul episcop al Smirnei. Când Sf. Policarp a fost sfinţit episcop, i s-a arătat Domnul Iisus Hristos.

Sf. Policarp şi-a condus turma cu râvnă apostolică şi a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul "Purtătorul de Dumnezeu" (prăznuit în 20 decembrie) îi poartă multă dragoste şi mult respect sfântului Policarp. În timp ce se îndrepta spre Roma unde îl aştepta execuţia, Sf. Ignatie i-a scris Sfântului Policarp următoarele: "Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L găsi pe Dumnezeu, aşa cum piloţii au nevoie de vânt şi marinarii în furtună caută un port."

Între anii 161-180 împăratul Romei Marcus Aurelius a început o cruntă persecuţie împotriva creştinilor iar păgânii au cerut judecătorului să fie căutat Sf. Policarp, "tatăl tuturor creştinilor" şi "ademenitorul întregii Asii".  În acest timp, la rugăminţile credincioşilor săi, sfântul s-a retras într-un sat mic nu departe de Smirna. Când soldaţii au venit să-l ia, el i-a întâmpinat şi i-a poftit la masă, după care le-a cerut răgaz pentru rugăciune ca să se pregătească pentru martiriu.

Suferinţele şi moartea sa sunt prezentate în "Epistola Creştinilor Bisericii din Smirna către celelalte Biserici", una dintre cele mai vechi mărturii ale literaturii creştine.

La judecată, Sf. Policarp şi-a mărturisit cu hotărâre credinţa în Hristos şi a fost condamnat să fie ars de viu. Călăii ar fi vrut să-l fixeze în cuie de un stâlp dar sfântul a spus că Domnul îi va da putere să îndure flăcările, aşa că îl pot lega doar cu nişte sfori. Flăcările l-au înconjurat dar nu l-au atins, ridicându-se deasupra capului său în formă de boltă. Văzând că flăcările nu-şi fac efectul, păgânii l-au înjunghiat cu un pumnal iar sângele i-a curs atât de mult din rană încât a stins flăcările. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Creştinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfântului, sărbătorind în fiecare an ziua martiriului său.

Sfântul Irineu din Lyon (prăznuit la 23 august), un discipol al Sf. Policarp, a păstrat o relatare despre sfânt, pe care o citează şi Eusebiu în a sa ISTORIE ECLESIASTICĂ (V, 20):

"Am fost foarte tânăr când te-am văzut la Policarp, în Asia Mica", îi scria Sf. Irineu prietenului său Florinus, "dar tot îmi amintesc locul unde Binecuvântatul Policarp a şezut şi a vorbit, cum a păşit, cum a gândit în viaţă, cum era înfăţişarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan şi cum povestea el însuşi ceea ce auzea de la alţi mărturisitori ai Domnului despre viaţa, învăţăturile şi minunile Sale".

"Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atenţie cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci în adâncul inimii mele. De aceea, pot mărturisi în faţa lui Dumnezeu, că dacă acest sfânt şi binecuvântat părinte ar auzi ceva asemănător cu erezia ta, s-ar opri imediat şi şi-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrată: "Bunule Dumnezeu, cum m-ai lăsat să trăiesc aceste vremuri!"

În timpul vieţii, sfântul episcop a scris mai multe epistole către obştea sa şi către alţi oameni, dintre care singura care a supravieţuit până azi este Epistola către Filipeni, care, după mărturia Sf. Ieronim, a fost citită în bisericile din Asia Mică la sfintele slujbe. Această epistolă a fost scrisă de sfânt ca răspuns la dorinţa Filipenilor de a primi nişte scrisori despre martirul Ignatie (prăznuit în 20 dec) care erau în posesia Sf. Policarp.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri: Ioan, Moise, Antioh şi Antonin.

Dintre aceştia patru, cuviosul Ioan a cunoscut pe Limneu, care sihăstrea în muntele ce este aproape de satul Targala şi a fost vreme îndelungată ucenic al acestuia. Mai târziu, ducându-se pe o culme de munte foarte rece (căci se afla spre partea crivăţului), a petrecut acolo douăzeci şi cinci de ani, fără de acoperământ. Hrana lui era pâinea şi sarea, iar haina o avea din păr de capră. Trupul îi era înfăşurat cu grele lanţuri, de care fiind îngreunat, şi ars fiind de razele soarelui, n-a voit niciodată să primească mângâierea pe care ar fi putut-o da vreo umbrire pătimirii sale. Pentru aceasta şi migdalul pe care-l sădise un prieten al lui, lângă locul unde stătea şi care cu vremea se făcuse copac şi da multă umbră a poruncit de s-a tăiat, ca să nu aibă nici o mângâiere de umbră. În asemenea chip cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat către Domnul.

Tot astfel fericitul Moise, urmând vieţii pomenitului cuvios Ioan, s-a dus pe un vârf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, şi acolo se nevoia cu sihăstreşti osteneli. Iar fericitul Antioh, deşi era bătrân cu vârsta, cu mari nevoinţe se ostenea. În sfârşit de trei ori fericitul Antonin, bătrân fiind, totuşi şi-a făcut un mic ocol într-un loc prea pustiu, şi se nevoia acolo asemenea cu cei tineri; căci avea aceeaşi hrană cu cei tineri, adică pâine şi sare; întrebuinţând aceeaşi băutură, adică apă, aceeaşi haină de păr şi aceleaşi privegheri şi rugăciuni, ca şi cei tineri. Şi ca să grăim pe scurt, aceşti patru cuvioşi se aflau pururea întru osteneli toată ziua şi toată noaptea, şi n-au împuţinat răbdarea şi bărbăţia lor, nici îndelungata vreme a sihăstriei, nici bătrâneţile, nici neputinţa firii; căci aveau în inima lor dumnezeiască dragoste şi osârdie ca să se ostenească şi să se nevoiască pentru Dumnezeu. Cu asemenea nevoinţe petrecându-şi viaţa, în pace şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Gorgonia, sora sfântului Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, care în pace s-a săvârşit.

Sfânta Gorgonia, sora lui Grigorie Teologul, s-a remarcat prin înalta sa virtute, pioşenie, blândeţe, înţelepciune şi osteneală. Casa ei era adevărat rai pentru cei săraci. Mama a cinci copii, a murit în jurul anului 372, la vârsta de 39 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : "Cu pace mă voi culca şi voi adormi" (Psalm 4, 8).

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Clement, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Tea, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri Zevina, Polihroniu, Moise şi Damian.

Dintre aceştia dumnezeiescul Zevina şi-a făcut o chilie pe un vârf de munte, în care s-a ostenit cu sihăstreşti nevoinţe, până la bătrâneţe. El a covârşit pe toţi cuvioşii acelei vremi, prin răbdarea pe care o avea la sfânta rugăciune. Astfel când a ajuns cu totul slăbit de bătrâneţe de nu mai putea sta drept la rugăciune, se sprijinea pe toiagul său. Şi aşa minunat şi cu plăcere vieţuind lui Dumnezeu, s-a mutat din acestea de aici.

Iar dumnezeiescul Polihroniu, ucenic al acestuia fiind, atât de mult a urmat bunătăţilor învăţătorului său şi a întipărit întru sine caracterul acestuia, încât nici pecetea inelului pe ceară nu se tipăreşte aşa de curat, căci tot o astfel de necontenită stăruinţă avea şi el la rugăciune. El nu a voit însă să poarte lanţuri asupra trupului său, pentru ca nu cumva vreunii din cei neîntăriţi în credinţă, să fie prin aceasta clintiţi din credinţă. Ci, purtând pe umeri o rădăcină de stejar prea grea, care nu putea fi mişcată cu amândouă mâinile, îşi îngreuia trupul şi când venea cineva de bătea în uşa lui, el ascundea această rădăcină. Din acest fel de nevoinţe a înflorit în sufletul lui şi dumnezeiescul dar al minunilor. Şi multe minuni făcând, s-a mutat către Domnul.

Iar ucenicii săi, Moise, adică, a rămas în chilia dumnezeiescului Polihroniu până la sfârşitul vieţii sale, ca unul care adunase în sufletul său toată bunătatea aceluia, în timp ce Damian s-a dus într-un sat ce era în apropiere, numit Niera, şi aflând aproape de sat o chilioară şi locuind într-însa, petrecea aici acelaşi fel de viaţă ca şi dascălul său Polihroniu, încât cei ce cunoşteau bine pe amândoi, văzându-l pe acesta putea crede că văd sufletul marelui Polihroniu, în alt trup. Căci în amândoi strălucea aceeaşi nerăutate, aceeaşi blândeţe şi smerenie, îndulcire în cuvânt, veghere sufletească, cugetare de Dumnezeu, osteneală şi priveghere şi hrană şi neiubire de agoniseală. Aşa de mare folos au cules ucenicii aceştia din împreună-vieţuirea cu Polihroniu.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului noului mucenic Damian.

Acest cuvios nou mucenic mai înainte s-a nevoit în sfânta Mănăstire Filoteu din Muntele Athos, apoi a mărturisit în Larisa, la anul 1568 şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Damian, care a sihăstrit în sfânta Mănăstire a Esfigmenului, din Muntele Athos, şi care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Lucrând ogorul sufletelor și aducând belșug pământului, te-ai făcut, Sfinte, vas ales și laudă dreptmăritorilor creștini, care de atunci s-au deprins a-ți cânta: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Slujitor credincios Stăpânului, asemenea îngerilor, la desăvârșire îngerească ai ajuns și, primind moartea cea pentru Hristos, viața cea veșnică ai primit. Pentru aceasta cu vrednicie îți cântăm:
Bucură-te, vlăstar al Efesului;
Bucură-te, floare înmiresmată a cetății Smirnei;
Bucură-te, rod bogat al Apostolilor lui Hristos;
Bucură-te, mărgăritar strălucitor în coroana mucenicilor sfințiți;
Bucură-te, mare ierarhe, care, în smerenie, harul ai împărtășit;
Bucură-te, turn întărit al mântuitoarei credințe pe care cu mari minuni o ai mărturisit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de darul proorociei;
Bucură-te, bucuria celor sărmani;
Bucură-te, al văduvelor ocrotitor și mult mângâietor;
Bucură-te, grabnic vindecător a felurite boli;
Bucură-te, spaimă și cutremur diavolilor;
Bucură-te, că, în fața Tronului dumnezeirii, te faci stăruitoare rugăciune pentru cei ce se roagă către tine;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Nașterea ta, Sfinte, în temnița cea rece în care era închisă pentru credință mama ta, a fost precum, odinioară, a lui Hristos în peșteră; încă și mai mare minune săvârșindu-se, îndată ce te-ai născut, un înger al Domnului s-a pogorât și, luându-te, a zis: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Luminător la vremuri de întuneric, Dumnezeu te-a învrednicit, fiind izbăvit încă de prunc în chip preaminunat; ajută-ne dar să ne curățim de gândul cel viclean, păzindu-ne ca niște prunci la cuget, cei care strigăm ție acum:
Bucură-te, pentru care Domnul pe îngerul său a trimis;
Bucură-te, că în grija unei bune creștine prin rânduire de sus ai fost încredințat;
Bucură-te, pentru care Fericita Teodora lacrimi de maică a vărsat;
Bucură-te, că tatăl tău, Sfântul Pangratie, pentru tine îndelung s-a rugat;
Bucură-te, că amândoi părinții tăi cei după trup cununa muceniciei au primit;
Bucură-te, că de cinstitele lor moaște fiarele n-au cutezat a se apropia;
Bucură-te, că, din copilărie, darul săvârșirii minunilor ai avut;
Bucură-te, că, vădindu-se marea lucrare a lui Dumnezeu la rugăciunea ta, din Pangratie, Policarp ți s-a spus;
Bucură-te, că, dăruindu-te Dumnezeu cu mulțime de zile, buna virtute a înfrânării ți-a adăugat dintru-nceput;
Bucură-te, că duhului blândeții te-ai făcut sălaș;
Bucură-te, cel ce din tinerețe gândul așezat al celor înaintați în vârstă ai dovedit;
Bucură-te, înduhovnicite părinte, căruia la bătrânețe râvna tinereții ți s-a dăruit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Mare foamete lovind cetatea Efesului, cu toții la tine au alergat nădăjduind ajutor, și pe nimeni n-ai lăsat apăsat de nevoi, ci pe toți i-ai miluit, pentru aceasta către Dumnezeu se îndreptau zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Întocmai cum în întreaga-ți viață te-ai milostivit spre cei în lipsuri, îndură-te și acum spre noi, păcătoșii cei săraci în fapte bune, ca, nerămânând precum smochinul cel fără de rod, să ne învrednicim de duhul pocăinței noi, care către tine alergăm acum zicând:
Bucură-te, liman al celor copleșiți de multele poveri;
Bucură-te, îndulcire pentru cei cuprinși de amărăciune;
Bucură-te, încurajare a năpăstuiților;
Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost mult miluitor;
Bucură-te, izbăvitor al multora de foamea cea trupească;
Bucură-te, hrănitor al tuturor din învățătura cea dumnezeiască;
Bucură-te, căci cuvintele tale semințe roditoare s-au făcut;
Bucură-te, că rugăciunea ta hambarele Calistei a umplut;
Bucură-te, că împărțind la cei sărmani, hambarele nu se goleau, ci mai mult se-ndestulau;
Bucură-te, că, înălțându-ți gândul la Dumnezeu, ai pogorât ploaie, scăpându-ți cetatea de secetă;
Bucură-te, căci, cu numele Mântuitorului Hristos, ai înmulțit vinul în casa Episcopului Dafnu;
Bucură-te, că pornirile cele rele le veștejești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Primind vestire că al lui Hristos Apostol și Evanghelist Ioan cu glas de tunet propovăduia prin părțile acelea, cu bucurie mare te-ai îmbrăcat de sus și la acesta ai mers, ca să-i urmezi, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Plecând Sfântul Ioan spre Patmos, în surghiun, pe Sfântul Vucol a rânduit la Smirna, lăsându-i-te împreună lucrător; și, după cum Cuvântătorul de Dumnezeu pentru tine mult s-a rugat, așa pururea te roagă și tu pentru sufletele noastre, ca să-ți cântăm acestea:
Bucură-te, că ucenic alergând la Sfântul Evanghelist Ioan, lângă Sfinții Apostoli ai stat;
Bucură-te, că ai cunoscut pe cei ce L-au văzut pe Dumnezeu Cel Întrupat;
Bucură-te, că, urmând slăvitului Apostol, îndelungată vreme cu foamea alături de el te-ai nevoit;
Bucură-te, că și cu setea ai fost încercat foarte;
Bucură-te, că lipsa hainelor ai îndurat fără cârtire;
Bucură-te, că ai răbdat și alte multe strâmtorări, întocmai ca sihaștrii;
Bucură-te, că toate cu mare bucurie ai pătimit;
Bucură-te, că, împlinind porunca, mai frumos decât crinii câmpului te-ai arătat;
Bucură-te, că talantul care ți s-a dat, cu râvnă multă l-ai înmulțit;
Bucură-te, că, prin însăși viața ta, frumusețea vieții în Hristos ai pilduit;
Bucură-te, că pe mai departe prin tine Vestirea cea Bună s-a vestit;
Bucură-te, că astfel pe Hristos Domnul ai mărturisit și pe mulți ai adus la mântuire;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Luând dreapta ta, dumnezeiescul Vucol pe pieptul său și-a așezat-o și, slavă înălțând lui Dumnezeu, a adormit în pace, iară ceilalți sfințiți părinți și-ntreg poporul, cutremurându-se, strigat-au: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Îngenunchind pentru a fi sfințit întru episcop, văzut-ai, Sfinte, înaintea ta picioarele Mântuitorului Hristos, Ce tainic sta de față; pentru aceasta, cu harul tău ne curățește inimile și-ndepărtează spinii îndoielii, ca să vedem și noi lucrarea cea sfântă din Biserica lui Dumnezeu, iar ție pururea să zicem:
Bucură-te, că Sfântul Vucol mult a dorit să-i fii urmaș;
Bucură-te, că, la rânduirea ta întru episcop, mare mulțime de ierarhi s-a ostenit cu dragoste a veni;
Bucură-te, că, sfințindu-te, mâinile lor și-au odihnit atunci pe capul tău;
Bucură-te, că ridicarea ta în treapta arhieriei s-a arătat prilej de semne și minuni nenumărate;
Bucură-te, că dintru-nceputul slujbei lumină dumnezeiască a luminat biserica;
Bucură-te, că Duhul Sfânt s-a pogorât peste tine în chip de porumbel strălucitor;
Bucură-te, că mulți te-au văzut atunci îmbrăcat ostaș și-ncins cu brâu;
Bucură-te, că altora, privindu-ți fața scăldată în lumină, li se părea că porți porfiră împărătească;
Bucură-te, că mai târziu Sfântul Ignatie întreaga Antiohie în grija ta a dat;
Bucură-te, că în rugăciunea pentru pacea Bisericii întotdeauna îndelung ai stăruit;
Bucură-te, bun păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, întâistătător al întregii Asii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Cuprinsă fiind de flăcări cetatea ta, oamenii s-au văzut neputincioși și, chemându-te în ajutor, tu cu rugăciunea vâlvătaia ai liniștit; atunci, înțelegând ei minunea cea dumnezeiască, cu toții au strigat: Aliluia!

Icosul 6-lea

Cel ce cu rugăciune preaputernică ai potolit focul Smirnei, cu mijlocirea ta stinge, Sfinte, și focul nebunesc al patimilor noastre ca să îți cântăm acum acestea:
Bucură-te, că de pârjol cetatea Smirnei ai scăpat;
Bucură-te, că îndată dogoarea rugăciunii tale văpaia a stins;
Bucură-te, că pe vrăjitori, care se osteneau în deșert, i-ai rușinat;
Bucură-te, lumânare aprinsă din lumina lui Hristos pe care păgânii n-au putut s-o stingă;
Bucură-te, făclie arzând de dragoste pentru Hristos;
Bucură-te, al Bisericii sfeșnic de mare preț;
Bucură-te, rug nemistuit al slujirii preoțești;
Bucură-te, pară de foc pentru adevărul cel biruitor;
Bucură-te, flacără nestinsă a predaniei Sfinților Apostoli;
Bucură-te, candelă ce ai luminat întreaga lume;
Bucură-te, rugăciune fierbinte la tronul lui Dumnezeu;
Bucură-te că ardere de tot și jertfă curată te-ai adus pe tine însuți, părinte;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Intrând vrăjmașul într-o slugă a stăpânului cetății, pe mulți a bătut, mușcându-i și hainele rupându-le, și pe iudeii veniți ca să-l alunge i-a ucis, dar venind tu, ai alungat pe demon și, săvârșindu-se în fața tuturor minunea, cu toții strigat-au: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Întocmai cum pe sluga cea îndrăcită ai vindecat-o, nu zăbovi a ne întări asupra multelor ispite și, alungând înșelăciunea, degrabă poruncește duhurilor celor necurate să se îndepărteze de la noi ca să-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, muncire a duhurilor răutății;
Bucură-te, rană de mult plâns a demonilor;
Bucură-te, tulburare a iadului;
Bucură-te, că de pomenirea numelui tău vrăjmașul mult s-a spăimântat;
Bucură-te, că, venind tu pe cale, mare tremur a cuprins pe cel potrivnic;
Bucură-te, că, numai ajungând lângă el, acesta a fugit de îndată;
Bucură-te, că, prin numele lui Hristos Iisus izgonindu-l, ai rușinat pe cei răucredincioși;
Bucură-te, că punerea mâinilor tale, celor în suferință a adus alinare;
Bucură-te, că leac tuturor bolilor cei ce veneau la tine te-au aflat;
Bucură-te, că rănile sufletului cu duhovnicesc sfat ai închis;
Bucură-te, că și de idoleasca închinare pe mulți păgâni ai vindecat;
Bucură-te, ajutor neîntârziat al celor ce cheamă sfânt numele tău;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Harul luminării prin propovăduirea cea mântuitoare strălucindu-te de sus, ca dintr-o oglindă, din inima ta cea curată, scânteia în sumedenie de raze către cei ce te ascultau; și, primind aceștia învățătura cea dreptmăritoare, cântau: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cel ce sub revărsarea neînseratei străluciri a lui Hristos te-ai adumbrit, ca să se odihnească mintea noastră de multele griji ale acestei lumi întru smerită cugetare ca, spre cinstirea ta, acum să zicem:
Bucură-te, că, din fragedă copilărie, adâncă înțelepciune ai primit;
Bucură-te, că întreaga rânduială a slujbelor cu ușurință ai deprins;
Bucură-te, că și la învățătura de carte te-ai arătat neîntrecut;
Bucură-te, că mai târziu Sfinții Apostoli ți-au fost dascăli;
Bucură-te, că în toată vremea cu ascultarea celor de folos sufletului ți-a plăcut a te-ndeletnici;
Bucură-te, că în tot ceasul în adâncul gândirii la cele veșnice te-ai cufundat;
Bucură-te, că la Sfintele Scripturi ai cugetat neîncetat;
Bucură-te, gură a Apostolilor care spre părăsirea vorbirii în deșert pe toți ai îndemnat;
Bucură-te, că pentru a învăța pe alții, pe tine pildă te-ai făcut;
Bucură-te, că, deși cunoscător fiind a multe, în duhul smereniei întreaga viață ai trăit;
Bucură-te, că ascuțimea minții tu nu ți-ai pus spre grai cu vicleșug;
Bucură-te, că dumnezeiasca înțelepciune preaînțelept în fața tuturor te-a arătat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Mergând către Sfințitul Anicet care păstorea atunci în Roma, ca prăznuirea Învierii să o statornicești deodată pentru toți creștinii, mulți amăgiți de erezii au auzit adevărul din sfântă gura ta și, întorcându-se, grăit-au: Aliluia!

Icosul al 9-lea

De vorbele ademenitoare ale ereticului Valentin nu te-ai lăsat ispitit, iar pe Marcion, care te îmbia să îi cunoști ritoriceasca învățătură, l-ai înfruntat ca pe un rătăcit. Așa și pe noi ne întărește, cunoscătorule al gândului lui Dumnezeu, întru credința cea adevărată, ca după vrednicie să-ți strigăm:
Bucură-te, stâncă neclintită de valurile eresurilor;
Bucură-te, apărător al Adevărului celui nepieritor;
Bucură-te, străjuitor neobosit al dogmelor celor dintru-nceput;
Bucură-te, vădire a mincinoaselor învățături;
Bucură-te, destrămare a urzelilor diavolului;
Bucură-te, zădărnicire a uneltirilor lui;
Bucură-te, râvnitorule pentru liniștea Bisericii;
Bucură-te, căci, ascultând cuvântul dumnezeiescului Pavel, în Hristos ai viețuit;
Bucură-te, că elinii și iudeii învățător a toată Asia te-au socotit;
Bucură-te, surpătorule al deșertăciunii idolești;
Bucură-te, că tată al creștinilor păgânii te-au numit;
Bucură-te, că ai înfruntat pe cei răucredincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Precum Domnul prin Iona pieirea cetății Ninive a vestit și pe Lot din Sodoma cu mână tare l-a scos, asemenea trimis-a pe îngerul Său ca, în trei rânduri, să îți vestească surparea casei unde înnoptai; iar căzând casa și scăpând nevătămat, ai dat slavă, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Arătându-și dragostea nemărginită pentru oameni, s-a îngrijit din nou de tine Cel ce veghează veșnic; la fel și tu mijlocește pentru noi, Sfinte, și, domolind urgia vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ne dăruiește biruință-ntru iubire, ca iarăși să-ți cântăm:
Bucură-te, că pe Ziditor mai presus de întreaga Sa zidire ai slăvit;
Bucură-te, că de aproapele tău nicicând nu ai uitat;
Bucură-te, că, ucenic al ucenicului iubit fiind, fiu al iubirii te-ai făcut;
Bucură-te, că la dragoste cu și mai mare dragoste ai răspuns;
Bucură-te, că și pe cei ce la moarte veniseră a te duce ca pe prieteni de-o viață i-ai primit;
Bucură-te, căci cugetul tău ura nu a cunoscut;
Bucură-te, că, prin purtarea ta, de răutate ai fost străin;
Bucură-te, că Sfântul Irineu de tine mult s-a legat sufletește;
Bucură-te, că de orice cinstire toată viața ai fugit;
Bucură-te, că toate cele trecătoare ale lumii ai disprețuit;
Bucură-te, că, socotindu-te nevrednic, nici harul preoției nu voiai ca să-l primești;
Bucură-te, că totdeauna toate cu smerenie și mare dragoste ai făcut;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Mulți dintre cei care te-au auzit, în diferite locuri pe pământ, mărturisind Cuvântul, L-au cunoscut pe Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morți ca Dumnezeu adevărat, și, deșteptându-se la viață, strigat-au: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Aducând mare binecuvântare tuturor locurilor pe unde ai trecut, te-ai făcut nesecat izvor de adevăr și milă și, însuți mult călătorind, în drumurile noastre ne însoțește și ne păzește ca să cântăm ție:
Bucură-te, revărsare de har la țărmurile Orientului;
Bucură-te, că Efesul ți-a fost leagăn al prunciei;
Bucură-te, că din Asia ți-ai făcut loc de mărturisire a credinței celei sfinte;
Bucură-te, că în Teos și nenumărate alte locuri ai săvârșit minuni;
Bucură-te, că din ostrovul Patmos necontenită rugăciune pentru tine s-a înălțat;
Bucură-te, că Sfântul Irineu, din depărtata Galie, te pomenea mereu;
Bucură-te, că marea cetate a Romei ai văzut;
Bucură-te, că întreaga Antiohie cu evlavie ți-a rostit numele mereu;
Bucură-te, că celor din Filippi epistolă de mult folos duhovnicesc ai scris;
Bucură-te, că, în Smirna, cetatea sufletului tău, mucenicească moarte ai primit;
Bucură-te, că lumea toată cinstirea cuvenită sfinților lui Dumnezeu îți dă acum;
Bucură-te, că și tu pentru întreaga lume înalți cu mare râvnă rugăciuni;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Ca și Mântuitorul Hristos Care intra-n Ierusalimul patimilor Sale pe asin, ai fost adus, Mucenice, spre a fi ars pe rug în Smirna și, până în clipa morții preamărind pe Împăratul tuturor, ai trecut, Sfinte, către Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ceasul săvârșirii tale, Domnul Hristos ție și multora făcându-se auzit, cu glas tare ți-a grăit zicând: „Fii tare și-ndrăznește, Policarp!”; ajută-ne dar, Sfinte, și nouă să nu uităm de ceasul când vom părăsi această lume, cei care îți cântăm acum:
Bucură-te, că înainte cu trei zile sfârșitul acestei vieți ți s-a vestit;
Bucură-te, că, cerând ceas de rugăciune mai înainte de a fi dus la moarte, mulțumită ai adus lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, că surd ai rămas la cuvintele meșteșugite ale celor ce voiau de Hristos să te lepezi;
Bucură-te, că rug ți s-a ridicat în zi de sâmbătă de cei ce țineau sâmbăta;
Bucură-te, că, stând de bunăvoie a fi ars, înălțai slavă unuia Dumnezeu, Cel în Treime închinat;
Bucură-te, că flacăra te-a-nvăluit cu totul fără a te atinge;
Bucură-te, că mireasmă neasemuită toți cei de față cu mirare au simțit atunci;
Bucură-te, că, nevătămându-te focul, te-au împuns cu pumnalul, iar sângele tău s-a revărsat ca un râu stingând rugul;
Bucură-te, că, numai după moartea ta, trupul tău s-a supus focului;
Bucură-te, că osemintele-ți, ca pe odoare de mult preț, creștinii, luându-le în ascuns, le-au păstrat;
Bucură-te, că focul ce se stinge nu te-a făcut să uiți de focul veșnic;
Bucură-te, că acum înalți neobosită rugăciune ca și pe noi de focul iadului să ne păzești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfințite Mucenice Policarp, de Dumnezeu fericite, care, în credință tare și necontenită rugăciune petrecând, minuni ai săvârșit și biruință asupra necuratului vrăjmaș ai dobândit, mijlocește și pentru noi, ca să cântăm cu bucurie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăși Icosul 1: Slujitor credincios Stăpânului…, Condacul 1: Lucrând ogorul sufletelor…, și această

Icosul 1

Slujitor credincios Stăpânului, asemenea îngerilor, la desăvârșire îngerească ai ajuns și, primind moartea cea pentru Hristos, viața cea veșnică ai primit. Pentru aceasta cu vrednicie îți cântăm:
Bucură-te, vlăstar al Efesului;
Bucură-te, floare înmiresmată a cetății Smirnei;
Bucură-te, rod bogat al Apostolilor lui Hristos;
Bucură-te, mărgăritar strălucitor în coroana mucenicilor sfințiți;
Bucură-te, mare ierarhe, care, în smerenie, harul ai împărtășit;
Bucură-te, turn întărit al mântuitoarei credințe pe care cu mari minuni o ai mărturisit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de darul proorociei;
Bucură-te, bucuria celor sărmani;
Bucură-te, al văduvelor ocrotitor și mult mângâietor;
Bucură-te, grabnic vindecător a felurite boli;
Bucură-te, spaimă și cutremur diavolilor;
Bucură-te, că, în fața tronului Dumnezeirii, te faci stăruitoare rugăciune pentru cei ce se roagă către tine;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Lucrând ogorul sufletelor și aducând belșug pământului, te-ai făcut, Sfinte, vas ales și laudă dreptmăritorilor creștini, care de atunci s-au deprins a-ți cânta: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Rugăciune către Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea, cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetată rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facerea de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pântecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Policarp, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmosul:

Veniţi popoare să cântăm lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia Egiptenilor; că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu revărsarea luminii lui Hristos luminându-te şi de lumina Lui umplându-te, părinte, luminează sufletul meu cel întunecat, cu rugăciunile tale, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminarea propovăduirii celei mântuitoare fulgerând în inima ta cea curată, ca printr-o oglindă neîntinată, a strălucit raze către toţi, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcutu-te-ai stâlp scris al Legii celei noi, părinte, având înscrisă Evanghelia harului celui Dumnezeiesc, nu cu slove de cerneală, ci cu Duhul Cel Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiind că Dumnezeu, Cel mai înainte de toată zidirea şi de toţi vecii, S-a Întrupat din tine, fără de voie trupească, te mărturisim pe tine, cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Măslin roditor te-ai făcut, precum zice psalmistul, în casa Domnului tău, Preafericite Ierarhe Policarp, descoperitorule de cele Dumnezeieşti, purtând blândeţea propovăduirii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptându-ţi cugetul cu grijă către Poruncile Mântuitorului, binecuvântatule de Dumnezeu, după vrednicie te-ai făcut păstor prea ales al Bisericii Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu totul te-ai adus pe tine ca o jertfă vie lui Hristos prin mucenicie, nevoindu-te mai înainte prin sihăstrie, preafericite, cu cuget de mucenic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Scuturat-ai ţărâna omorârii noastre, născând Nemurirea Cea Adevărată; şi ne-ai ţesut nouă veşmintele nemuririi prin naşterea ta, Fecioară.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pom roditor te-ai arătat Stăpânului, aducând multă roadă de fapte bune, Sfinţite Părinte Policarp.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ardere de tot desăvârşită şi jertfă curată te-ai adus Mântuitorului tuturor, Sfinte Părinte Policarp.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dreaptă credinţă propo­văduind poporului lumina cunoştinţei de Dumnezeu, cuvioase, ai îndepărtat întunericul închinării la idoli.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăudăm, mărite, răbdarea cea tare a sufletului tău şi neîmpuţinarea luptelor tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mi, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Preacurată, care ai născut Lumina Cea Ipostatnică.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi; că afară de Tine alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Strălucirea Duhului luminându-ţi cugetul, cuvioase, în chip Tainic, cu focul care îţi ardea mintea, ai luat cunoştinţă de săvârşirea ta prin foc, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apă de viaţă ai primit ca dintr-un izvor al desfătării, cuvioase, fiind ucenic ucenicului celui iubit, care s-a împărtăşit din Adâncul Înţelepciunii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Avuţie şi mărire strălucită, lungime de zile şi viaţă nestricată ţi-a dăruit ţie, părinte, Hristos, Înţelepciunea Cea Adevărată, că L-ai iubit pe El, mai mult decât orice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Vechi de zile S-a pogorât în pântecele tău cel Sfinţit, ca Ploaia pe Lână, Preacurată şi nou Adam S-a arătat Iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule scoate-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mort fiind pentru toată lumea, grăitorule de cele Dumnezeieşti şi numai lui Hristos trăind şi vieţuind, către Hristos te-ai mutat, culegând roadele nestricăciunii cele dătătoare de viaţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bun chip umblând, fericite şi arătându-te fiu al luminii şi al păcii, ai cunoscut pe Marcion, pe întâiul-născut al întunericului şi vrăjmaşul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Povăţuiţi fiind, părinte, cu cuvintele tale, ne îndepărtăm de tot eresul cel nelegiuit şi de adunările viclene ale celor necredincioşi, care învaţă că Stăpânirile sunt două.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată, Ceea ce ai zămislit pe Mielul Cel Preacurat, Care ridică păcatul lumii, roagă-te să se dea iertare de păcate robilor tăi.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule scoate-mă.

 

CONDAC, glas 1. Podobie: Ceata îngerească...

Roade cuvântătoare aducând Domnului, Înţeleptule Ierarh Policarp, prin fapte Dumnezeieşti, te-ai arătat după vrednicie Dumnezeiesc ierarh, fericite. Pentru aceasta astăzi, luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm pomenirea ta cea vrednică de laudă preaslăvind pe Domnul.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Cei trei tineri au călcat în picioare porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget întărit ai intrat în văpaia ce ardea, mărite, Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, ca cei trei tineri, care au răcorit cuptorul prin focul cel fără de materie şi în mijlocul focului ai rămas nears strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit eşti şi bine îţi va fi, că locuieşti acum unde sunt corturile drepţilor, unde sunt oştile mucenicilor, unde sunt cetele înţelepţilor Apostoli, care strigă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletele care mai înainte erau neroditoare le-ai adus lui Hristos, cu multă roadă, îndreptându-le cu lucrarea Duhului; şi încărcându-le cu spice frumoase, le-ai învăţat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu te-ai arătat Neispitită de bărbat, Maică a lui Dumnezeu, Cel Ce a zidit lumea cu înţelepciune, Preacurată Maică Fecioară. Pentru aceasta cu dreaptă credinţă strigăm ţie, zicând: Binecuvântată eşti Fecioară, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos:

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi a prefăcut văpaia în rouă, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind cu Mărire Dumnezeiască slujba de Taină a lui Hristos, te-ai adus pe tine jertfă cuvântătoare lui Dumnezeu, jertfă primită şi bine plăcută, prinos deplin, de trei ori Fericite Policarp.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La bătrâneţe ai arătat bărbăţie tinerească şi adâncă, cu Puterea Crucii ridicându-ţi cugetul tău către lupte Dumnezeieşti, lauda sfinţilor mucenici ai lui Hristos, de Dumnezeu Înţelepţite Policarp.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu Sfânta Cruce şi după vrednicie îmbrăcat fiind cu podoaba ierarhiei, părinte, ai intrat în Biserica lui Dumnezeu, ca să te arăţi cu sângele tău lui Hristos, mai Marele păstorilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Junghiindu-te pentru Hristos, ca un berbece ales, arătătorule de cele sfinte, te-ai arătat următor Patimilor Lui şi te-ai făcut părtaş al Slavei Sale şi împreună moştenitor al Împărăţiei Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fii mie, celui ce sunt rătăcit în pustiul vieţii, Stâlp de foc Dătător de Lumină şi Nor Luminos, povăţuindu-mă către moştenirea cea cerească, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară fără de prihană.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi a prefăcut văpaia în rouă, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Pe Dumnezeul Cuvântul Cel din Dumnezeu, Înţelepciunea Cea Negrăită, Care a venit să înnoiască pe Adam, cel ce căzuse cumplit în nimicirea stricăciunii, Care în chip de nespus S-a Întrupat pentru noi din Fecioară, credincioşii, întru O Unire, în cântări Îl slăvim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta, părinte, cea purtătoare de lumină răsărind, luminează sufletele celor ce o săvârşesc cu dreaptă credinţă; şi tu pe toţi îi faci părtaşi Dumnezeieştii Arătări de Lumină; pe care cu laude o fericim după vrednicie, înţelepţitule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Scaunului Stăpânului împreună cu Ceata cea de sus a sfinţilor îngeri, roagă-L să ajungem şi noi la Patima cea Mântuitoare şi să prăznuim în chip luminat Învierea Lui, cu multe feluri de fapte bune.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelegerea Sfintei Treimi părinte, ţi se arată ţie lămurit nu ca mai înainte prin însemnări, ci ca unuia cu inimă curată şi depărtată de materie şi dezlegat de legăturile stricăciunii, Fericite Policarp, Preamărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Crezând că tu ai fost încununat cu cunună, părinte şi ai primit daruri de biruinţă din Dreapta Cea Dumnezeiască şi ai săvârşit luptele şi te-ai umplut de Lumină, Înţeleptule Policarp, pe tine cu osârdie te punem înainte rugător către Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Născătoare de Dumnezeu, Fecioară şi Maică a Cuvântului; ca pe Ceea ce eşti nouă Pricinuitoare de Viaţă Veşnică şi Dumnezeiască şi ca pe Ceea ce ne-ai Răsărit nouă pe Soarele dreptăţii, noi credincioşii, cu un cuget, întru cântări toţi te mărim.

Irmosul:

Pe Dumnezeul Cuvântul Cel din Dumnezeu, Înţelepciunea Cea Negrăită, Care a venit să înnoiască pe Adam, cel ce căzuse cumplit în nimicirea stricăciunii, Care în chip de nespus S-a Întrupat pentru noi din Fecioară, credincioşii, întru O Unire, în cântări Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţeleptule părinte, lucrând cu adevărat în sufletul tău strugurele harului, ai stors din el cuvântul credinţei, ca un vin care veseleşte cugetele tuturor credincioşilor şi te-ai arătat nemărginit noian de minuni. Pentru aceasta şi podoabă a mucenicilor te-ai arătat, săvârşindu-te prin foc şi învrednicindu-te de Lumina Cea Veşnică, Preafericite Policarp. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Nor al Soarelui Celui Înţelegător, Sfeşnic Strălucitor ca aurul al Dumnezeieştii Lumini, Neîntinată, Nespurcată, Preacurată Stăpână, te rog luminează cu lumina nepătimirii întunecatul meu suflet, cel orbit de patimi; şi spală cu curgerile lacrimilor inima mea cea întinată şi cu pocăinţa umilinţei mă curăţeşte de răutatea faptelor mele, ca să strig ţie cu dragoste: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde eu, nevrednicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzând pe Cruce, lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se bucură primind Izbăvirea, iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea, pe care Tu o rabzi din milostivirea milei Tale; Îndelung Răbdătorule, Doamne, Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.

Rugăciune către Sfântul Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea: cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetată rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facerea de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pântecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.