„Impartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti."

 

Camasa lui Hristos este haina purtata de Mantuitorul Iisus Hristos, inainte de Rastignirea pe Cruce. Camasa necusuta, dintr-o singura bucata, care si inchipuie unitatea Bisericii si a mantuirii aduse in dar oamenilor. Camasa lui Hristos este o tema larg dezbatuta, cu multe pareri pro si contra, ajungand o adevarata provocare. Bucati din vesmintele Domnului exista la Trier in Germania, la Sankt Petersburg si Moscova in Rusia, precum si in alte cateva locuri din Rusia si Europa de Vest.

Profetia este aceasta: „Impartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti." (Psalm 21,20) Sfantul Evanghelist Matei vorbeste foarte clar despre implinirea acestei profetii, despre impartirea hainelor Mantuitorului, indata dupa Rastignire, insa nu da nici un alt detaliu despre acestea: "Iar dupa ce L-au rastignit, au impartit hainele Lui, aruncand sorti, ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de proorocul: Impartit-au hainele Mele intre ei, iar pentru camasa Mea au aruncat sorti." (Matei 27,35)

Haina Mantuitorului, o singura camasa necusuta, adica lucrata dintr-o singura bucata de panza, alaturi de mentionarea celorlalte vestminte apare insa mai clar la Sfantul Ioan Teologul, care zice: "Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au facut patru parti, fiecarui ostas cate o parte si camasa. Dar camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime. Deci au zis unii catre altii: Sa n-o sfasiem, ci sa aruncam sortii pentru ea, a cui sa fie. Ca sa se implineasca Scriptura care zice: Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sortii. Asadar ostasii acestea au facut." (Ioan 19,23- 24).

Dupa perioada crestinismului primar, in care multora dintre Sfintele Moaste si Obiecte Sfinte li s-a pierdut urma, a urmat o alta perioada, de redescoperire a lor si punere spre cinstire publica. Astfel, secolul al IV-lea ne-o pune inainte pe Sfanta Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare.

Sfanta Elena, aprinsa de dumnezeiasca ravna, merge la Locurile Sfinte spre a gasi Crucea lui Hristos. Minunat a randuit Domnul pentru a se gasi Crucea. Insa, mai minunat lucru este ca nu s-a gasit doar Cruca, ci inca multe alte Sfinte Moaste si Obiecte Sfinte. Ea este cea care a gasit si Camasa lui Hristos, vestmant sfant pe care l-a daruit mai apoi orasului ei natal, Trier (Germania de azi).

Camasa lui Hristos in Catedrala Sfantul Denis - Argenteuil, Franta

Pentru mai bine de doua secole, nimic nu se mai gaseste mentionat despre minunata Camasa a lui Hristos. Totul era prea bine stiut de crestini sau atentia multora se canalizase mai mult spre Locurile Sfinte decat spre regiunea actualei Germanii. Abia prin secolul al VI-lea vor aparea unele marturii despre locul in care s-ar gasi Camasa. Unii numesc orasul Galata, de langa Constantinopol, altii orasul Jaffa sau Ierusalim, din Tara Sfanta.

O marturie mai apare iarasi la granita dintre secole, in anul 800, cand imparateasa Irina a Bizantului ofera aceasta Camasa in dar imparatului Carol cel Mare. Nu se stie ce anume a motivat oferirea acestui nepretuit dar sau daca acesta era autentic. Se crede insa ca obiectul ar fi fost autentic, iar imparateasa l-ar fi dat din pricina nevoii de siguranta, in perspectiva unei extinderi a puterii islamice sau a temerii de a nu fi distrusa de necredinciosi.

Carol cel Mare va oferi acest dar uneia dintre fiicele sale, calugarita Theodrade. Aceasta va lua darul la Manastirea din Argenteuil, intemeiata in jurul anului 655. Acesta era un loc inchinat in mod special persoanelor de rang inalt, iar nu fiecarei dornice de viata monahala. Pana la Revolutia Franceza din anul 1789 a existat traditia locului ca sa fie batute clopotele in jurul orei 13.00, ca amintire a aducerii acestei Camasi in manastire. Au urmat incercari grele aduse de necredinciosi, Camasa fiind ascunsa si scoasa la lumina de mai multe ori.

Camasa lui Hristos in Catedrala Svetitskhoveli - Mtheta, Georgia

Camasa lui Hristos se crede ca ar fi cea pastrata, cu mare evlavie, in Catedrala Patriarhala Svetithoveli, din Georgia. Aceasta catedrala se afla in prima capitala a Georgiei, Mtheta. Potrivit traditiei crestine, Camasa lui Hristos a fost adusa in Georgia de catre un preot de origine iudeu. Preotul Ilie (Elias, Elioz) a adus din Ierusalim in Mtsket acest Sfant Odor si l-a asezat intr-o cripta din fundatia Catedralei Patriarhale Svetitskhoveli. Celebrarea acestui moment se face anual, in data de 1 octombrie, cand la noi se sarbatoreste Acoperamantul Maicii Domnului. Nici un invadator musulman nu a profanat vreodata cinstitul Vestmant.

O alta traditie a locului marturiseste faptul ca preotul iudeu a oferit Odorul Sfintei Sidonia, care a si fost inmormantata impreuna cu el, in Mtskheta, chiar pe locul actualei catedrale. In secolul al IV-lea, regele proaspat botezat Miran din Kartli a inceput a construi mareata catedrala.

         

In timpul construirii, o minune s-a petrecut: un cedru a crescut in incinta temeliei, lucru ce a uimit pe toti. Lucrul a fost luat ca minune, motiv pentru care a si fost lasat acolo, doar taiat ca un stalp. Au construit, pana au ajuns in acel loc. Lemnul incurca planul initial, motiv pentru care s-a hotarat taierea lui. In acel moment, un puternic miros de mir s-a raspandit peste tot locul. La baza lemnului s-a descoperit mormantul Sfintei Sidonia. Cu rugaciunile Sfintei Nina, lemnul a putut fi taiat. Mormantul Sfintei Sidonia, Moastele acesteia, Vestmantul lui Hristos si „Stalpul de Viata Datator" (lemnul minunat) sunt pastrate intr-o micuta capela din catedrala. Locul este mult iubit si cinstit de crestini.

Camasa lui Hristos in Catedrala Adormirea Maicii Domnului - Moscova, Rusia

O bucata din vestmantul Mantuitorului se afla in Moscova, in Catedrala Maicii Domnului. Aceasta a fost adusa de catre sahul Abbas I, la inceputul secolului al XVII-lea. Darul nepretuit a fost oferit tarului Mihail Feodorovici si Patriarhului Filaret in anul 1625. Anual, in data de 10 iulie, are loc o procesiune cu aceasta bucata de vesmant. In sinaxare, la aceasta zi apare scris: "Pomenirea aducerii Hainelor lui Hristos la Moscova, care s-a intamplat in 1625."

Teodor Danalache

 

 

Camasa lui Hristos se pastreaza la manastirea Svetithoveli din Georgia

Interviu cu Parintele Alexie Ksutasvili-Lensky, atasatul cultural al Ambasadei Georgiei la Bucuresti

Sosit in Romania, pe urmele Sfantului Antim Ivireanul, Parintele Alexie isi va sustine doctoratul, nu peste mult timp, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Actualmente este vietuitor in obstea Manastirii Antim, si l-a avut ca povatuitor pe Parintele Sofian Boghiu...

Parinte Alexie, cum se impaca serviciul de functionar la Ambasada Georgiei cu canonul calugaresc?

Intr-adevar, e destul de greu sa faci fata regimului de lucru pe care ti-l impune o ambasada, avand in acelasi timp randuiala unui vietuitor in manastire. Insa, fiind doar rasofor si neavand canonul de vietuire foarte aspru, acest lucru imi usureaza oarecum situatia. Poate va intereseaza cum am ajuns sa fiu functionar al Ambasadei? In urma cu un an si jumatate, cand s-a deschis Ambasada Georgiei din Bucuresti, la Ministerul Afacerilor Externe al Georgiei nu s-a gasit nici un diplomat bun cunoscator al limbii romane, iar pentru  ambasada o asemenea persoana era indispensabila, drept care am fost solicitat sa ajut ambasada temporar, ca atasat cultural. Am constatat ca, din pacate, dintre oamenii care ocupa diferite functii diplomatice, nu toti cunosc bine lucruri legate de istoria Bisericii, nici despre rolul si importanta acesteia intr-un stat. Cred ca nu gresesc daca spun ca prezenta mea la ambasada a facut ca unii sa inceapa  sa priveasca putin altfel realitatea din jur si chiar viata lor proprie. Pe de alta parte, noi, oamenii Bisericii, de multe ori, avem anumite idei preconcepute in privinta politicii externe sau interne a statelor carora apartinem. Sa cunosti felul cum gandesc politicienii, argumentatia lor, nu doar din declaratiile oficiale, ci pe viu, de la om la om, pot sa spun ca a fost o experienta pretioasa pentru mine.

Biserica din tara d-voastra este una dintre cele mai vechi Biserici Ortodoxe din lume. Ce puteti sa ne spuneti despre inceputurile ei?

Radacinile Bisericii Georgiene coboara pana la inceputurile crestinismului. Cronicarii bizantini, Eusebiu de Cezareea, Epifanie al Constantinopolului, Epifanie de Cipru si altii, marturisesc despre activitatea misionara din regatul georgian si din provinciile romane cu populatie autohtona georgiana, Pont si Capadocia, a Sfintilor Apostoli Andrei, Matia si Simeon Cananitul, ultimul avandu-si mormantul chiar la noi, langa orasul Suhumi. Sapaturi arheologice din diferite parti ale tarii demonstreaza clar existenta comunitatilor crestine inca din sec. 1-2.

La inceputul sec. 4, in urma activitatii misionare a Sfintei Nina (Nino), cea intocmai cu Apostolii, in timpul domniei Sfintilor Regi Mirian si Nana (317-318), crestinismul devine religie de stat in Georgia. De la inceputul formarii sale, Biserica noastra a fost organizata ca Biserica de sine statatoare, fruntasul ei purtand titlul de Arhiepiscop. Din 468, intaistatatorul Bisericii Iviriei poarta titlul de Catolicos, iar din anul 1012 si pana in prezent - pe cel de Catolicos-Patriarh, subliniindu-se astfel egalitatea in cinste cu alte Biserici Ortodoxe Autocefale.

Daca un pelerin din Romania ar dori sa se inchine la locurile sfinte din Georgia, ce traseu i-ati recomanda?

Cred ca pelerinul trebuie sa-si inceapa drumul sau din capitala Tbilisi, unde neaparat trebuie sa vada Catedrala Patriarhala Sioni, care dateaza din sec. 5 si adaposteste multe sfinte moaste; apoi sa vada bisericile vechi ,  de sec. 6, ca Ancishati si Lurgi Monasteri, sau cetatea medievala Narikala si biserica din sec 12. Un pelerin ajuns la Tbilisi e imposibil sa nu viziteze a doua Catedrala Patriarhala - construita cu prilejul celor 2000 de ani de la Nasterea Mantuitorului, ce impresioneaza prin dimensiuni si frumusetea. De asemenea, trebuie vizitata prima capitala a Georgiei, Mtheta, unde se afla inca o Catedrala Patriarhala, Svetithoveli, in care se pastreaza Sf. Camasa a Mantuitorului Hristos. Pe o raza de aprox. 20 de km de la Mtheta se afla mai multe manastiri - Givari, Siomgvime, Zedazeni, Martkopi, David-Garedji, toate construite in secolul 6. 

Care e manastirea de suflet a georgienilor?

Nu cred ca voi gresi daca as aminti doua;  Svetithoveli, din Mtheta, si Ghelati, de langa orasul Kutaisi.

 

Dar Ivironul?

O, da! Noi, georgienii, suntem un popor foarte bogat, deoarece avem numeroase sfinte locuri si dincolo de granite. Aici trebuie sa amintesc Manastirea Sfintei Cruci din Ierusalim, cateva paraclise georgiene imprastiate prin Tara Sfanta, inclusiv pe Muntele Sinai, un paraclis din pustia Egiptului pe peretii caruia se pastreaza prima inscriptie in limba georgiana, cu caractere specific georgiene (sec. 5). Mai e si Manastirea Bacikovo din Bulgaria, ctitorita in sec. 12 de un print georgian, Ioan Petritoni, supranumit „Adevaratul Filosof“. Un loc deosebit intre aceste biserici si manastiri georgiene din afara tarii il ocupa, desigur, Manastirea Iviron din Sf. Munte Athos, ctitorita, chiar la inceputurile monahismului athonit, de prietenul si impreuna-slujitorul Sfantului Atanasie cel Mare, Sfantul Eftimie Ivireanul. Toate aceste manastiri, afara de locuri de asceza si curatire duhovniceasca, dintotdeauna au fost mari centre de cultura. Nu-i intamplator ca, pana in prezent, lacasuri precum Manastirea de pe Muntele Sinai, Manastirea Sfintei Cruci din Ierusalim, Manastirea Bacikovo din Bulgaria si Ivironul  adapostesc cele mai bogate biblioteci, cu mii de manuscrise georgiene, datorita carora au fost pastrate opere teologice georgiene create incepand inca din sec. 4.

 

Care este Sfantul pentru care georgienii au o evlavie deosebita?

Cu siguranta, Sf. Gheorghe. De aceea, majoritatea bisericilor din Georgia poarta hramul Sf. Gheorghe. Nu intamplator, strainii, inca din Evul Mediu, ne-au numit „Tara lui Gheorghe”, Georgia. Noi, in limba noastra, ii spunem tarii Sakartvelo, fara vreo legatura cu numele Marelui Mucenic.

Se vorbeste, cu privire la tara d-voastra, despre mai multi sihastri ce-au trait prin munti in toata perioada sovietica, asemenea Parintelui Cleopa din Romania...

In Georgia exista o provincie, Abhazia, cu munti inalti si paduri subtropicale. Aceasta regiune e cunoscuta ca adapost al multor pustnici, al caror numar exact al nimeni nu-l stie. Sunt doar cativa cei ce cunosc poteci ascunse, prin munti si paduri, spre colibele sihastrilor. Mi-aduc aminte de o intamplare reala, povestita de Patriarhul Georgiei, Ilia. In muntii Abhaziei pustniceau doua maici, care intr-o zi au vazut ca de coliba lor se apropia un urs urias. De frica, maicile s-au ascuns in coliba. Ursul, apropiindu-se de coliba, a inceput sa geama, privind spre usa si fereastra acesteia. Doar atunci maicile au observat ca ursul avea ceva infipt intr-o laba si sangera. Ele au inteles ca ursul venise, de fapt, sa ceara ajutor. Atunci, luand curaj, cu nadejde in Dumnezeu, au deschis usa si au reusit sa scoata teapa din laba ursului si sa-i opreasca sangerarea. Ursul a plecat, dar, peste cateva ore, s-a intors aducand un snop mare cu stiuleti de porumb, pe care se pare ca-l smulsese din vale. Astfel le-a multumit el maicilor pentru fapta lor buna. Patriarhul stia aceasta de la un duhovnic al maicilor respective.

 

Cum este viata duhovniceasca din manastirile georgiene dupa ultima prigoana, cea comunista?

In perioada comunista, viata monahala din Georgia a fost aproape desfiintata, functionand doar 3 sau 4 manastiri, cu cate 2-3 monahi sau monahii. Acum s-au redeschis peste 60 de anastiri si au cateva sute de vietuitori. 

Am fost la premiera filmului „Antim Ivireanul”, remarcabila realizare crestina a cunoscutului regizor gruzin Ghiuli Ciohonelidze. Cand credeti ca va rula si pe ecranele romanesti?

Greu de spus. Sunt multe obstacole tehnice, financiare si birocratice, dar Ambasada Georgiei din Bucuresti va depune eforturi ca publicul larg din Romania sa poata vedea cat de curand acest minunat film.

Interviu realizat de Gheorghita CIOCIOI
Lumea credintei, anul II, nr 5(10)