Sinaxar 4 Mai

 

Sinaxar 4 Mai

 

În această lună, în ziua a patra, pomenirea sfintei mucenice Pelaghia cea din Tars.

Sfânta Pelaghia din Tars în Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor păgâni de vază. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinîndu-şi toată viaţa Domnului.

Moştenitorul împăratului Diocleţian, un băiat adoptat de acesta, a văzut-o pe fecioara Pelaghia şi rănindu-se de frumuseţea ei a cerut-o de soţie. Sfânta fecioară i-a răspuns tânărului că ea s-a afierosit lui Hristos Mirele cel Veşnic şi că nu va avea parte de căsătorie pe pământ.

Răspunsul l-a mâniat foarte pe tânăr dar a lăsat-o o vreme să se mai gândească. În acelaşi timp, Pelaghia a convins-o pe mama sa să o lase să meargă în vizită la asistenta care a crescut-o în copilărie, vroind, de fapt să-l caute pe Episcopul Linus din Tars care s-a retras în munţi în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor şi ea îl căuta ca să o boteze acesta. Pelaghia îl văzuse pe episcop în vis şi a impresionat-o foarte mult. Sfântul a fost cel care a sfătuit-o să se boteze. Sfânta a pornit la drum să o viziteze pe asistentă, îmbrăcată frumos, într-o trăsură şi însoţită de un alai de servitori, după cum a fost dorinţa mamei sale.

Pe drum, prin graţie divină, fecioara l-a întâlnit pe Episcopul Licinius, pe care l-a recunoscut imediat din vis, a căzut la picioarele lui şi i-a cerut botezul. La rugăciunile episcopului, un izvor de apă a ţâşnit din pământ.

Episcopul a făcut semnul crucii peste Sf. Pelaghia şi în timpul Sfintei Taine a Botezului îngerii au acoperit-o pe cea aleasă cu o mantie strălucitoare. După ce a împărtăşit-o pe fecioară au înălţat rugăciuni de mulţumire împreună lui Dumnezeu şi a lăsat-o să pornească mai departe la drum. Atunci ea şi-a scos hainele cele preţioase şi şi-a lăsat doar o rochie albă, simplă, dîndu-şi toate ale ei săracilor. Vorbindu-le apoi servitorilor săi despre Iisus Hristos, mulţi dintre ei s-au convertit crezînd în Dumnezeu.

Pelaghia a încercat să o convingă pe propria ei mamă să se creştineze dar aceasta, întunecată la minte, a trimis un mesaj fiului împăratului spunîndu-i că Pelaghia era creştină şi că nu mai vrea să se mărite. Tânărul, disperat că a pierdut-o pe marea sa iubire, s-a aruncat în sabie. Auzind acestea, mama Pelaghiei temîndu-se de răzbunarea împăratului, a legat-o pe fată şi a dus-o la împărat ca şi pe o creştină răspunzătoare de moartea moştenitorului tronului. Împăratul a fost captivat de frumnuseţea fecioarei şi a încercat să o convingă să renunţe la religia ei, promiţîndu-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soţie.

Sfânta fecioară a refuzat oferta împăratului cu dispreţ, spunîndu-i: "Eşti nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ţi fac voia şi urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos al meu Mire, Împăratul Cerurilor. Nu vreau coroana ta pământească cea degrabă pieritoare pentru că Domnul mi-a pregătit în cer trei coroane care nu vor pieri niciodată. Prima este pentru credinţa în Dumnezeul adevărat în care am crezut cu toată inima, a doua este pentru curăţie, pentru că mi-am păstrat fecioria în numele Domnului şi a treia este pentru mucenicie pentru că vreau să îndur orice chin pentru El şi să-mi dau sufletul din iubire pentru Hristos."

Diocleţian a condamnat-o pe Pelaghia să fie arsă într-o baie de bronz clocotită. Nelăsînd pe călăi să îi atingă trupul, sfânta s-a însemnat cu semnul sfintei cruci şi a intrat în baia clocotită în care toată carnea i s-a topit împrăştiind un miros puternic de mir în tot oraşul. Oasele Sfintei Pelaghia au rămas neatinse şi păgânii le-au luat şi le-au dus undeva în afara oraşului. În jurul moaştelor s-au pus patru lei care n-au îngăduit nici unei vieţuitoare să se apropie de ele. Aceştia au păzit moaştele până la venirea episcopului Linus care le-a îngropat cu multă slavă. Mai târziu s-a construit şi o biserică pe locul unde s-au aflat cinstitele moaşte.

În slujba de pomenire a Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars se spune că a a fost învrednicită de "minunate vedenii." Ea mai este prăznuită şi în ziua de 7 octombrie. În timpul Împăratului Constantin, (306-337), când persecuţiile împotriva creştinilor au încetat, s-a construit o biserică pe locul de înmormântare a Sfintei Pelaghia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion, făcătorul de minuni.

Acesta din tinereţe Crucea pe umeri ridicând, a urmat Stăpânului celui răstignit, şi patimile trupeşti supunându-le duhului a primit de la Dumnezeu bogat dar de minuni: de a vindeca felurite boli şi să izgonească demonii. Închizându-se el într-o căsuţă mică, şi aflându-se afară de toată tulburarea şi strălucit fiind cu toată nepătimirea, a primit dumnezeiescul har al preoţiei; şi răbdând mulţi ani aspra petrecere, a fost de toţi lăudat pentru nenumăratele lui minuni. Căci certa vietăţile ce stricau seminţele odrăslite, oprea grindina, pământul cel însetat l-a adăpat cu ploaie, şi repejunea râului, ca Elisei, a despărţit-o şi a trecut-o. A vindecat mâna cea uscată a unui oarecare creştin, a dăruit orbilor vedere, şi a îndreptat picioarele şchiopilor, şi alte multe minuni a făcut spre slava adevăratului nostru Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichifor, egumenul Mănăstirii Midichiei, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Nichifor Isihastul (din singuratate), cel ce s-a liniştit în cele mai pustii locuri ale Muntelui Atos.

Sfântul Nichifor a fost învăţătorul Sf Grigore Palama (prăznuit în 14 noiembrie). Acesta a cresut ca şi romano-catolic dar după o călătorie în Imperiul Bizantin a devenit ortodox. Sf. Nichifor a trăit ca isihast în Muntele Athos şi s-a sfârşit din viaţă înainte de anul 1300. Lucrarea sa "Despre trezvie şi păzirea inimii " se găseşte în Filocalie: Preaînţeleptul meşteşug pentru rugăciunea minţii (rugaciunea lui Iisus, rugaciunea inimii) ce se află la Filocalie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie, episcopul Corintului.

Acest Parinte a adormit pe vremea împărăţiei lui Vasile şi a lui Constantin, la anul 977, şi a lăsat posterităţii comentarii ale sfintelor scripturi şi un Tratat asupra motivelor morţii lui Iisus Hristos pe Cruce.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor părinţi Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian şi Macrovie şi a mulţimii celor ce împreună cu ei au mărturisit în Schitopoli, în Palestina.

Tot în această zi, pomenirea aducerii moaştelor sfântului şi dreptului Lazăr, prietenul Mântuitorului Hristos, şi a purtătoarei de mir Mariei Magdalenei, care aducere a fost pe vremea lui Leon Filosoful şi iubitorul de Hristos, la anul opt sute nouăzeci (890 d. Hr.).

Tot în această zi, pomenirea sfintei Monica, mama fericitului Augustin.

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin din Hiponia (prăznuit în 15 iunie), s-a născut în 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinţii ei erau creştini dar nu avem prea multe date despre copilăria ei. Mai multe aflăm din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.

Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcţionar păgân numit Patritius, aprins din fire şi cam imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă. Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soţi în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că ştia să tacă, "punînd strajă gurii ei" în preajma lui. (Ps. 38/39:1).

Sf. Monica şi Patritius au avut trei copii: Sf. Augustin, Navigius şi Perpetua. Dar faptul că soţul ei nu a lăsat-o să-i boteze i-a cauzat multă durere. Ea şi-a făcut probleme pentru Augustin, care trăia cu o tânără în Cartagina şi avea un fiu nelegitim cu aceasta. Rugăciunile sale stăruitoare şi lacrimile nesfârşite pentru fiul ei l-au înduplecat în cele din urmă pe soţul ei să se convertească la creştinism înainte de a se stinge din viaţă. Însă Augustin continua prin viaţa pe care o ducea, să se îndepărteze de Hristos.

Aflîndu-se în Cartagina, Augustin s-a lăsat prins în secta maniheiană. Mama sa era îngrozită şi a făcut tot posibilul să-l întoarcă pe drumul bun. În vis i s-a arătat că trebuie să fie blândă şi să aibă răbdare cu fiul ei. Dar Augustin nu a ascultat-o şi a rămas în rătăcirea sa timp de 9 ani. Sf. Monica a fost foarte dezamăgită dar nu a renunţat să spere că-l poate ajuta pe fiul ei. Chiar a încercat să ceară ajutorul unui episcop care a fost el însuşi maniheian, dar acesta a refuzat să se contrazică cu Augustin spunînd că nu îl poate ilumina pe tânăr deoarece acesta este încă atras de noutatea ideologiei sale. Dar a liniştit-o pe mamă spunîndu-i: "Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut."

Sf. Monica s-a dus la Roma cu Augustin când acesta a ţinut cursuri acolo în 383. Mai târziu, a avut o întâlnire la Milano unde l-a întâlnit pe Sf. Ambrozie (prăznuit în 7 decembrie) rămânînd foarte impresionat de predica acestuia. Episcopul Ambrozie a ajuns să o preţuiască foarte mult pe Sf. Monica şi de multe ori l-a felicitat pe Augustin pentru că avea aşa o mamă virtuoasă.

Într-o zi, Augustin citea Noul Testament într-o grădină şi a ajuns la Romani 13:12-14. Atunci s-a hotărât să lase în urmă "lucrurile celui rău" şi "să se îmbrace în Domnul Iisus Hristos". A fost botezat în ajunul Paştilor în anul 387.

După ce a fost botezat Augustin şi mama lui au plănuit să meargă în Africa. S-au oprit să se odihnească în Ostia unde Sf. Monica s-a dus la Domnul la vârsta de 56 de ani. Ea a fost îngropată în Ostia şi sfintele ei moaşte au fost transferate în cripta unei biserici în sec. al VI-lea. Nouă secole mai târziu, moaştele Sf. Monica au fost duse la Roma.

În Occident, Sf. Monica este considerată patroana soţiilor şi mamelor ale căror bărbaţi sau copii sunt rătăciţi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfintei Cuvioase Pelaghia cea din Antiohia si Ierusalim (8 octombrie)

oct.4

 

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindeni esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinarea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de 3 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne curateste pacatele noastre; Stapane iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1

Celei alese din marea involburata a lumii, spre slujirea lui Hristos, celei ce s-a departata de lume luand port barbatesc in pustia Eleonului, acesteia cu glas de lauda sa-I aducem cantare: Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Icosul 1

Cu totul despartindu-te de lume ai pustnicit maica in muntele Eleonului umbland pe urmele Mirelui tau si ai taiat ispitele si patimile trupului cu sabia nevointelor pentru care cinstind pomenirea ta iti cantam:
Bucura-te maica de Duh Sfant purtatoare,
Bucura-te ca ai crescut spre Hristos ca floarea spre soare,
Bucura-te ca in port barbatesc la Locurile Sfinte ai plecat,
Bucura-te caci in chip pocaintei noua te-ai aratat,
Bucura-te ca pestera ta mormant si inviere ti-a fost,
Bucura-te ca in intunericul ei L-ai gasit pe Hristos,
bucura-te ca de trup nicicum nu te-ai ingrijit,
bucura-te ca in aspre nevointe mult ai patimit,
bucura-te ca ai incalzit pietrele cu lacrimile tale,
bucura-te ca ele au odraslit spre Hristos a ta cale,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 2

Venind episcopul Non in Antiohia si vazandu-te ce ravna aveai de a te impodobi ca sa placi ochilor vremelnici a plans cu mare glas soarta ta si a rostit cuvant de folos tuturor ca sa se sarguiasca tot crestinul sa placa ochilor nepieritori si atotvazatori ai Domnului Caruia sa-I cantam cu umilinta: Aliluia!

Icosul 2

Nu a covarsit intunericul lumina, caci unde s-a inmultit pacatul acolo a prisosit Harul, precum zice apostolul. De aceea, cuvioasa Pelaghia din porumbita intinata ai devenit pasare alba ca zapada inaltandu-te in vazduh, precum mai inainte te-a visat fericitul episcop Non. Pentru aceastea, dand slava lui Dumnezeu graim:
Bucura-te ca episcopul Non pentru tine cu multe lacrimi s-a rugat,
Bucura-te ca in vis ca porumbita intinata te-ai aratat,
Bucura-te ca episcopul Non in porumbita alba ca zapada te-a preschimbat,
Bucura-te ca spre ceruri inaltandu-te nu te-ai mai oprit,
Bucura-te ca a doua zi la Biserica Sfantului Iulian ai venit,
Bucura-te ca pentru sarguintele tale Sfantul Botez degrab ai primit,
Bucura-te ca ravna si smerenia ta pe toti i-a uimit,
Bucura-te ca diaconita Romana te-a primit ca fiica duhovniceasca,
Bucura-te ca atunci s-a aprins dorul tau spre viata mohaniceasca,
Bucura-te ca in curand vietii de sihastru in port barbatesc te-ai facut urmatoare,
Bucura-te ca desi erai frumoasa la vedere, frumusetea ta sufleteasca s-a dovedit a fi mai mare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 3

Nebanuite sunt caile si judecatile Domnului, asa cum nestiuta de oameni a fost viata cuvioasa, caci afland Margaritarul Cel de mult pret, toate le-ai socotit ca nimic si ai alergat spre El inaltandu-te cu rugaciunea ca ciocarlia spre soare, neincetat cantand Aleluia!

Icosul 3

Parasind viata pacatoasa ai lasat calea cea larga si spre cea stramta grabindu-te, nevoindu-te ai alergat in locuri numai de tine stiute spre a ne arata tuturor calea pocaintei pentru care te fericim cantandu-ti asa:
Bucura-te ca sufletul tau L-a dorit pe Hristos, Mirele Cel adevarat,
Bucura-te ca episcopul Non calea dreptei credinte ti-a aratat,
Bucura-te ca voind numaidecat a te schimba ajutorul lui ai dorit,
Bucura-te ca socotindu-te nevrednica de a veni la dansul o scrisoare de la tine a primit,
Bucura-te ca pentru dorinta ta cea arzatoare de a te schimba ai fost grabnic botezata,
Bucura-te ca la opt zile de la Botez lumii pentru totdeauna te-ai facut uitata,
Bucura-te ca avutia ta la saraci o ai impartit,
Bucura-te ca fiind inca in lume pe diavol cu semnul crucii l-ai gonit,
Bucura-te ca in ispitele cele de multe feluri ne esti ajutatoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 4

“Doamne, sa nu pierzi zidirea mainilor Tale, sa nu slujeasca diavolilor niste frumuseti ca aceste” s-a rugat fericitul episcop Non pentru tine. Iar Dumnezeu Care pururea asculta rugaciunea spre bine a celor ce fac voia Sa a facut sa se mareasca prin tine numele Lui cel sfant Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 4

Vazutu-te-a fericitul Episcop Non trecand prin fata Bisericii Sfantului Iulian cu alaiul tau si aprinzandu-se de dor pentru Hristos a strigat: “Cate ceasuri a zabovit acea femeie in camara sa impodobindu-se pentru vremelnicii ei curtezani? Iar noi avand in ceruri pe Mirele Cel fara de moarte nu ne silim sa ne impodobim sufletul ca sa arate placut in fata ochilor lui Dumnezeu”. Iar tu, fericito, urmand indemnului te-ai sarguit a place atunci Mirelui Celui nepieritor pentru ca auzi de la noi unele ca acestea:
Bucura-te ca ravna cea pierzatoare ai transformat-o in ravna mantuitoare,
Bucura-te ca impodobirea trupului cea trecatoare ai prefacut-o in impodobirea sufletului cea nepieritoare,
Bucura-te ca ochii sufletului atunci ti s-au deschis prima data,
Bucura-te ca atunci constiinta ti-a fost desteptata,
Bucura-te ca ai intors spatele slujirii la idoli si la desertaciunile vietii trecatoare,
Bucura-te ca prin baia Botezului sufletul tau a primit hrana tesuta din lumina cea nepieritoare,
Bucura-te ceea ce ne inveti prin pocainta a sufletului dobandire,
Bucura-te privighetoare ce canti despre a firii celei cazute izbavire,
Bucura-te ca a vietii mohanicesti cale ti-ai ales,
Bucura-te ca luand jugul pe calea cea stramta ai mers,
Bucura-te a rugaciunii neincetate lucratoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 5

Dorind sa-ti petreci restul vietii aproape de Mirele Tau Hristos, Cuvioasa Maica Pelaghia, a opta zi de la Botez ai lepadat camasa cea alba a celor botezati si ai luat haina aspra de par si punand deasupra o haina veche a fericitului episcop Non ai parasit lumea pentru a-L dobandi pe Hristos Caruia Ii cantai: Aliluia!

Icosul 5

Mers-ai pe urmele Mantuitorului si lacas al nevointei si al rugaciunii ai ales pustia Eleonului, unde si Domnul ades mergea si Se ruga. Iar noi urmarindu-te cu sufletul strigam asa:
Bucura-te ca te-ai rastignit lumii vestejindu-ti frumusetea trupului,
Bucura-te ca mai frumoasa ti-a fost podoaba sufletului,
Bucura-te, noian de ispravi dumnezeiesti in pustie rasarit,
Bucura-te, bob de tamaie cu bun miros pe jaraticul nevointelor topit,
Bucura-te, aur curat lamurit in cuptorul infranarii,
Bucura-te ca rugaciunea ti-a fost curata ca azurul zarii,
Bucura-te pilda sihastrilor si indreptarea pacatosilor,
Bucura-te ca sporirea ta duhovniceasca s-a facut grabnic cunoscuta tuturor,
Bucura-te ca din rugi si lacrimi ti-ai tesut scara pana la ale cerului hotare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 6

Vrand Iacov, diaconul fericitului episcop Non a se inchina la Sfintele Locuri, dupa ani de la plecarea ta, cuvioasa, a fost trimis de inaintevazatorul sau episcop sa-l caute si pe monahul Pelaghie si sa ia binecuvantare de la acesta. Iar el a mers cantand lui Dumnezeu cel minunat intru sfintii Sai ascuns: Aliluia!

Icosul 6

Aflat-a chilia ta, cuvioasa, Iacov cel trimis, dar chiar de a putut vorbi cu tine taina nu ti-a aflat-o, caci infranarile peste masura ofilisera floarea frumusetii tale. Iar noi laudand ravna ta cea buna iti graim:
Bucura-te ca taina de a fi parte femeiasca in port barbatesc numai dupa moartea ta s-a aflat,
Bucura-te ca Iacov venind a doua oara la a ta chilie ti-a gasit trupul pe podea culcat,
Bucura-te ca vestea mortii tale ca flacara s-a imprastiat,
Bucura-te ca multimea de calugari ce te iubeau la chilia ta au alergat,
Bucura-te caci cu multe lacrimi trupul de ingropare ti l-au pregatit,
Bucurat-te ca mare le-a fost uimirea cand faptul ca erai parte femeiasca au descoperit,
Bucura-te ca Dumnezeu prin acestea te-a preamarit,
Bucura-te ca sfintele tale moaste in chilia ta cea din stanca au primit ingropare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 7

Cu adevarat asemeni ingerilor te-ai invrednicit a fi, fericita maica a pustiului, caci vazandu-te pentru ultima oara in viata, Iacov, diaconul episcopului Non, mult s-a folosit de intalnirea cu tine si dand slava lui Dumnezeu Care indumnezeieste omul prin har a strigat: Aliluia!

Icosul 7

Fiind dinainte instiintata ca sfarsitul iti este aproape si primind sa vezi pe diaconul Iacov cel ce venea din partea episcopului Non, te-ai bucurat, maica si l-ai rugat sa se roage pentru tine. Iar noi luand aminte la smerenia ta iti graim:
Bucura-te ca diaconul Iacov de vederea ta mult s-a folosit,
Bucura-te ca umbland el in multe manastiri despre sporirea duhovniceasca a pustnicului Pelaghie a auzit,
Bucura-te ca in viata nimeni nu s-a priceput a afla taina portului tau in haine barbatesti,
Bucura-te ca la moartea ta nimeni nu a putut ascunde adevarul firii tale femeiesti,
Bucurate ca la sfarsitul vietii ai primit veste de la cel ce ti-a inceput viata in Hristos,
Bucura-te ca inalta ta traire multor monahi le-a fost de folos,
Bucura-te ca pestera mica locas al slavei la moarte s-a aratat,
Bucura-teca multi calugari si credinciosi la moastele tale atunci s-au inchinat,
Bucura-te ca peste veacuri mica pestera e a vietii tale tainica marturisitoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 8

Cine va putea spune ispitele si infricosarile patimite de tine din cauza demonilor, infiorarile sufletului, tresaltarile trupului, lacrimile, o, cuvioasa maica a pustiei? Singur Dumnezeu, Cel ce te-a chemat la aceasta viata, iti stie suspinurile negraite Caruia te-ai invoit a-I canta: Aliluia!

Icosul 8

Prin viata pustniceasca ti-ai luminat haina sufletului, gatind-o de nunta, spalandu-o cu lacrimile pocaintei si impodobind-o cu postul, cu privegheri si cu rugaciuni prin care te-ai sarguit a-I place Mirelui ta ceresc. Iar noi vazand schimbarea ta de la trairea in pacat la inalta si duhovniceasca vieturie nadajduim in mantuirea noastra zicand:
Bucura-te ca pe omul cel vechi prin multa nevointa l-ai biruit,
Bucura-te povatuitoarea tacuta a pocaintei prin suspinul negrait,
Bucura-te ca in linistea pustiei lacrimile tale au strigat catre Hristos,
Bucura-te ca in intunericul pesterii ele au stralucit ca diamantul de luminos,
Bucura-te, ceea ce cu mici diamante ai rascumparat sufletul tau,
Bucura-te ceea ce sufletul si trupul ti le-ai facut local al lui Dumnezeu,
Bucura-te floare rara rasarita in pustia neprietenoasa,
Bucura-te ca stramtoarea si saracia au fost a ta casa,
Bucura-te ca la bogatii nepieritoare te-ai mutat,
Bucura-te ca acum locasul tau esti pururi luminat,
Bucura-te , inger in trup care prin rugaciuni a invatat sa zboare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 9

Nu te-ai inspaimantat de ispitele vietii pustincesti, ci acoperindu-te cu rugaciunea ca si cu o haina, te intareai pururea cu numele lui Hristos Caruia si noi inchinandu-I-ne Ii strigam: Aleluia!

Icosul 9

Adanca a fost credinta ta, maica a pustiei, caci chiar de a incercat vrasmasul diavol prin multe feluri de ispitiri sa te intoarca din hotararea cea mantuitoare, ravna ta s-a aratat biruitoare. Pentru aceasta aprinzandu-ne de dorinta mantuirii iti cantam:
Bucura-te, cea adanca in credinta, dragoste si pocainta,
Bucura-te, cea din “adancul faradalegilor si marea pacatelor” cum tu insati te numeai, ai iesit,
Bucura-te caci episcopul Non vazandu-ti lacrimile izvorate din adancul sufletului, Sfantului Botez te-a invrednicit,
Bucura-te ca insusi numele tau se talcuieste “cea adanca”,
Bucura-te ca din dragostea de Hristos a aparut in tine ca apa din stanca,
Bucura-te ca adancul faradelegilor pisc al sfinteniei ai devenit,
Bucura-te ca din adancul pesterii tale cu rugaciunea pana la cer te-ai suit,
Bucura-te, cea adanca, a Imparatiei celei de sus cautatoare,
Bucura-te ca dupa ce ai gasit-o ne esti si noua calauzitoare,
Bucura-te, liniste adanca cu salas in inima rugatoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare

Condacul 10

Tainic este locul unde stanca a zamislit chilia ta, sfanta, in muntele unde Domnul mergea des sa Se roage. Mergand pe urmele Lui ai cazut cu fata la pamant ca oarecand Mirele tau, Caruia Ii strigai cu lacrimi: Aliluia!

Icosul 10

Multe veacuri au trecut de la adormirea ta, sfanta maica a pustiei, dar pestera ta aduce si acum marturie tacuta a existentei tale pentru care preamarind pe Hristos iti graim:
Bucura-te ca micuta incapere lacas al zdrobirii si rascumpararii ti-a fost,
Bucura-te caci in intunericul ei lumina ti-a fost Hristos,
Bucura-te ca sufletul tau in intunecime s-a luminat,
Bucura-te ca-n spatiul ingust cale lunga de strabatut ai aflat,
Bucura-te ca pestera ta usa nu a avut,
Bucura-te ca intrand in ea randuiala zavoratilor ai tinut,
Bucura-te, pustnica ce pentru Hristos de vie in mormant ai intrat,
Bucura-te, sfanta care cu Hristos dupa moarte in Imparatie te veselesti neincetat,
Bucura-te caci la nevointe de negandit te-ai supus,
Bucura-te caci zidindu-ti intrarea chiliei ti-ai construit si calea cea de sus,
Bucura-te a monahilor si pustnicilor ocrotitoare,
Bucura-te a pacatosilor ce se pocaiesc calda ajutatoare,
Bucura-te sfanta cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 11

Toate cetele ingeresti s-au bucurat de vietuirea ta, sfanta, caci traind tu ca una fara de trup si firea omeneasca infrangand cu nevointa, cu adevarat ingerilor te-ai adaugat inca din viata pe cand cantai impreuna cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Neinsemnate au devenit pentru tine, maica, avutiile cele multe pe care le aveai, frumusetea si bunul trai caci toate degraba le-ai lepadat si alergand ai cumparat tarina unde era ingropata comoara cea de mare pret pe care si noi nadajduind sa o dobandim, iti cantam:
Bucura-te ca talantii cu dobanda i-ai inmultit,
Bucura-te locas al Domnului cu totul sfintit,
Bucura-te sluga buna careia multe acum I s-au dat,
Bucura-te caci priveghind in tot ceasul pe Stapanul L-ai asteptat,
Bucura-te, drahma cea pieduta din visteria cea de Sus,
Bucura-te caci gasirea drahmei multa bucurie in ceruri a adus,
Bucura-te, oaia ratacita pe care Domnul prin lume o a cautat,
Bucura-te ca dupa ce te-a gasit pe umerii Lui in Imparatia Cerurilor te-a purtat,
Bucura-te ca Imparatia este a bobului de grau ce moare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 12

Lumina staruitoare in pustie te-ai arata Sfanta Pelaghia, caci ai purtat biruitoare zaduful zilei si zdrobindu-ti trupul cel vremelnic cu nevointe peste masura te-ai salasluit acum in taramul ce nu are nevoie de soare caci Domnul Insusi lumineaza, Caruia cu ingerii Ii canti neincetat: Aliluia!

Icosul 12

N-a ramas lumina ascunsa sub obroc ci prin voia Domnului a fost pusa in sfesnic sa lumineze tuturor ca toti sa vada rodul pocaintei si sa fericeasca pe ceea ce pentru Hristos a ars ca o facile cu foc de sus. Iar noi cautand spre tainica flacara cea din sufletul nostru iti graim:
Bucura-te, ca in pustie glasul celui ce striga “Pocaiti-va!” l-ai auzit,
Bucura-te ca desi de oameni Scriptura n-ai fost invatata, de la calea cea dreapta nu te-ai ratacit,
Bucura-te ca vietuirea cea calugareasca ti-a fost viata ingereasca,
Bucura-te ca din patria ingereasca ajuti pe cei din viata mohaniceasca,
Bucura-te ceea ce cu iutime ai gasit drumul pe care multi doar il pipaim,
Bucura-te ceea ce zburand te-ai intaltat pe cand multi si a merge ne poticnim,
Bucura-te, ca mainile la rugaciune cand le ridicai simteai cerul in varful degetelor,
Bucura-te ca cerurile la venirea ta si-au deschis portile lor,
Bucura-te fluture de nimeni invatat sa zboare,
Bucura-te pom de mai de nimeni invatat sa dea floare,
Bucura-te ca Domnul ti-a fost singurul invatator,
Bucura-te ca in fata ta Scripturile si-au aratat singure talcuirea lor,
Bucura-te a inimii spre sihastrie tainica chemare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 13

O, Sfanta Cuvioasa Pelaghia, ceea ce din “adancul faradelegii” chip al pocaintei si al sfinteniei noua te-ai arata. Sfanta ce te-ai nascut a doua oara prin lacrimi si rugaciuni din pantecele cel de piatra al chiliei tale, arata-ne noua tuturor calea cea de sus. Roaga-te la Cel pe Care L-ai aflat sa fie milostiv noua ca prin nemasurata mila Sa sa ne invrednicim a afla vesnicele bunatati ca dimpreuna cu tine, cu toti ingerii si cu toti sfintii sa-I cantam neincetat: Aliluia!
(acest Condac se zice de 3 ori )

Apoi:

Icosul 1

Cu totul despartindu-te de lume ai pustnicit maica in muntele Eleonului umbland pe urmele Mirelui tau si ai taiat ispitele si patimile trupului cu sabia nevointelor pentru care cinstind pomenirea ta iti cantam:
Bucura-te maica de Duh Sfant purtatoare,
Bucura-te ca ai crescut spre Hristos ca floarea spre soare,
Bucura-te ca in port barbatesc la Locurile Sfinte ai plecat,
Bucura-te caci in chip pocaintei noua te-ai aratat,
Bucura-te ca pestera ta mormant si inviere ti-a fost,
Bucura-te ca in intunericul ei L-ai gasit pe Hristos,
bucura-te ca de trup nicicum nu te-ai ingrijit,
bucura-te ca in aspre nevointe mult ai patimit,
bucura-te ca ai incalzit pietrele cu lacrimile tale,
bucura-te ca ele au odraslit spre Hristos a ta cale,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 1

Celei alese din marea involburata a lumii, spre slujirea lui Hristos, celei ce s-a departata de lume luand port barbatesc in pustia Eleonului, acesteia cu glas de lauda sa-I aducem cantare: Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars

Troparul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars, glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: Pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește/mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înotând eu în noianul minunilor tale, dă-mi mie acum vânt al Duhului, muceniţă a lui Hristos prealăudată, Pelaghia, şi mă îndreptează către limanul cel lin al laudelor tale.

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind dată din pruncie Ziditorului tău, după cunoştinţa cea mai dinainte, te-ai lepădat de dragostea celor stricăcioase, preamărită Pelaghia. Şi bărbăteşte ai călcat patimile cu putere dumnezeiască, cinstită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Poftind să primeşti baia cea dumnezeiască a botezului, şi aflând pe lucrătorul de cele sfinte al lui Hristos, ai alergat către Dânsul, şi împărtăşindu-te băii, te-ai făcut plină de dumnezeiască lumină, muceniţă Pelaghia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai sfântă decât cele sfinte te-ai arătat, Fecioară preacurată, căci ai purtat în braţe pe Sfântul sfinţitor, pe Hristos, Care cuprinde toată zidirea, cu puterile cele dumnezeieşti.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un pământ bun ce ai primit seminţe cuvântătoare, muceniţă a lui Hristos preaînţeleaptă, acelea le-ai lucrat cu îndestulare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sârguindu-te ca o aleasă, te-ai îndreptat către Stăpânul şi Dumnezeu, muceniţă a lui Hristos mărită, întărindu-te cu dumnezeieştile învăţături.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ridicat-ai, o, cinstită, chipul meu cel căzut, născând pe Cela ce învederat este pricinuitor ridicării celei mai presus de fiinţă.

Irmosul

Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe cruce...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind îmbrăcată cu porfira Stăpânului, prin baia naşterii celei de a doua prea mărită, te-ai dezbrăcat de toată porfira cea veselitoare a vieţii, muceniţă Pelaghia preacinstită.

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pofta frumuseţilor celor cereşti, a întunecat poftele cele de pe pământ, purtătoare de chinuri. Pentru aceea te-ai întraripat, strigând către Hristos şi zicând: Slavă puterii Tale Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părăsind credinţa cea necurată, ai alergat către credinţa lui Hristos înţelepţeşte, muceniţă Pelaghia pururea pomenită, călcând toată înşelăciunea idolilor, ceea ce eşti cuprinsă de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară, şi după naştere iarăşi te-ai arătat fecioară. Pentru aceea cu glasuri neîncetate şi cu credinţă neîndoită, strigăm ţie: Stăpână bucură-te.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu Doamne, lumina mea...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai putut să strici trufia vrăjmaşului, prealăudată Pelaghia, întărindu-te cu Crucea şi cu harul Stăpânului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Acum te bucuri cu adevărat, căci te-ai împreunat cu Mirele tău, ţinând făcliile muceniciei şi ale fecioriei, prealuminată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul S-a sălăşluit întru tine, Maica lui Dumnezeu, făcând din nou pe om, care a căzut în stricăciune din înşelăciunea şarpelui.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După lege logodindu-te cu Hristos, ai alergat pe calea muceniciei, urmând după Mirele tău, şi ai năzuit la limanul cel prealin.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunună preafrumoasă a dreptăţii s-a împletit creştetului tău, cugetătoare de Dumnezeu Pelaghia, muceniţă purtătoare de cunună. Căci ai păzit credinţa nevătămată, până la sfârşitul tău muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai întâi a vărsat şarpele cel preaviclean otrava în urechile Evei, iar tu numai singură o ai scuturat, Maica lui Dumnezeu, născând pe omorâtorul lui.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Urând cele vremelnice, şi împărtăşindu-te de bunătăţile cele cereşti, pentru chinuire ai primit cunună, preacinstită Pelaghia, şi pâraiele sângiurilor ca un dar ai adus Stăpânului Hristos. Roagă-te să ne mântuiască pe noi din nevoi, cei ce cinstim pomenirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arzându-te de dumnezeiescul sânge al lui Hristos, şi răbdând organul cel ars ca un cuptor, muceniţă strigai: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce îmbracă cerul cu nori, te-a împodobit cu dumnezeiască haină pe tine, mărită, ceea ce ai fost dezbrăcată, muceniţă, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui preaînalt, bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti preacurată stăpână.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o muceniţă preafrumoasă şi adevărată a lui Hristos, ai teologhisit puterea Lui, învăţând cu dumnezeiesc cuget pe toţi prealăudată, şi ai atras către dreapta credinţă popoare care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Logodindu-te luminos cu Hristos, ai stins toată pornirea tiranului, izvorând noian de înţelepciune preacinstită Pelaghia. Şi cu două diademe te-ai împodobit muceniţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Fiul din Tatăl cel fără de început, şi pe Duhul Sfânt mărturisim noi credincioşii zicând, că S-a întrupat din tine preacurată, Cuvântul cel singur născut, Care este împreună fără de început cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, şi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu poate cuvântul să spună laudele tale, Pelaghia, căci izvorăşti noian de minuni cu puterea şi cu harul Mirelui tău. Pe Care şi acuma roagă-L, să se mântuiască toţi cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai încetat de a dori, mireasă purtătoare de cunună, învrednicindu-te a sta înaintea doririi şi celei desăvârşite, muceniţă Pelaghia; şi ai dobândit deplin desfătarea îndulcirii celei veşnice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Roagă pe Mirele tău să se dea lumii pace, muceniţă Pelaghia, cugetătoare de Dumnezeu, păzind Biserica de supărări, şi luminând cu Darul pe cei ce te laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Fecioară şi Maică mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, căci ai zămislit pe Cuvântul lui Dumnezeu, născându-L pe Dânsul întrupat. Prin Care acum mântuindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Irmosul

Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Înfierbântându-ţi-se sufletul de dragostea lui Hristos, vitejeşte ai intrat în cuptorul cel lucrat din aramă, care era ars foarte tare, de Dumnezeu cugetătoare Pelaghia, şi te-ai făcut Stăpânului tău jertfă cu bun miros. Pentru aceasta, astăzi luminat prăznuim preasfântă pomenirea ta.

Troparul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars

Glasul 4

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește/mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.