Viața Sfântului Ioan Rusul

• • 

    
    

Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat.

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârșitul veacului al șaptesprezecelea, pe timpul împărăției lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nașterii sale este 1690, și aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăznețul țar l-a întreprins împotriva turcilor în 1711.

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia – Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Capadociei. Întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine și pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.

Sfântul Ioan, însă, făcea parte dintre acei tineri pe care îi înțelepțește cunoașterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrânețile cinstite nu sunt cele de mulți ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților – o viață fără prihană”. Împodobit, deci, cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”.

Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă lași liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri”.

Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan își întindea într-un colț al staulului trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.

Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii Proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama sa – în limba rusă: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi…”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine.

Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia tuturor despre virtuțile slugii sale.

După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mecca, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soția acestuia a pregătit un ospăț la care a invitat rudele și prietenii soțului pentru a prăznui și a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile așezate înaintea oaspeților se afla și un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-și de soțul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mecca. La auzul acestor cuvinte toți invitații au râs; stăpâna, însă, a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși sau să o dea vreunei familii creștine sărace, precum obișnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.

Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorința: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mecca. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuși, invitații au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.

Peste puține zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai Sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „În cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine și văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înțeleg cum a ajuns la Mecca și cine a adus-o”.

Auzind acestea, casnicii eparhului au fost cuprinși de teamă și uimire, iar soția i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mecca și cum toți l-au luat în râs pentru aceasta.

Vestea despre minunea săvârșită de sfântul s-a răspândit repede în tot ținutul și toți îl priveau cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul și soția sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult și l-au rugat să se mute în cămăruța ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan și-a continuat mai departe felul ascetic de viață, îngrijind de animale și împlinind cu sârguință poruncile eparhului, iar nopțile petrecându-le cu rugăciuni și cântări de psalmi. Toate acestea le făcea împlinind cuvântul Domnului: „Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”.

După puțini ani, însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se sfârșitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale și cu reaua pătimire îndurată pentru numele și dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi și S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toți. Cunoscând mai dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.

Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creștinii, ci și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup și, cu lumânări și tămâieri, cu atenție și evlavie l-au dus la cimitirul creștin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.

Descoperirea sfintelor moaște

Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ și să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu. După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și o, minune! – trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaște, și l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul Ioan.

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie – ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu ei sfintele moaște, odoarele bisericii și puține lucruri personale. După multe peregrinări, moaștele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evia, în actualul oraș Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcție s-a terminat în anul 1951 și care adăpostește astăzi racla cu Sfintele moaște ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credință la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri și alinări ale suferințelor celor trupești și sufletești.

Moastele Sfantului Ioan Rusul

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-ne pre noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Amin.

Miluiește−ne pre noi, Doamne, miluiește−ne pre noi, că nepricepându−ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție ca unui Stăpân noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește−ne pre noi.

Slavă…

Doamne, miluiește−ne pre noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia spre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pre noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem norodul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…

Ușa milostivirii deschide−o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred într−unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul−Născut, Care din Tatăl S−au născut mainainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s−au făcut. Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S−au pogorât din ceruri și S−au întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S−au făcut om. Și S−au răstignit pentru noi în vremea lui Pilat din Pont, și au pătimit, și S−au îngropat, și au înviat a treia zi după Scripturi. Și S−au înălțat la ceruri, și șade de−a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care au grăit prin Prooroci. Întru una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin.

Psalmul 50

Miluiește−mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m−am zămislit și în păcate m−a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi−ai arătat mie. Stropi−mă−vei cu isop și mă voi curăți; spăla−mă−vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura−se−vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge−le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu−L lua de la mine. Dă−mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța−voi pre cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește−mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura−se−va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți−aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pre altarul Tău viței.

Condacul 1:

Veniti, credinciosilor, sa-l laudam pe cel care, rob fiind, a stapînit peste patimi! Veniti sa-l laudam pe cel în care s-a oglindit Rasaritul Rasariturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca sa împarta lumii întregi bincuvîntarile lui Dumnezeu, sa-i cîntam: Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Icosul 1:

Hranitu-te-ai din tinerete cu lumina adevarului, o, prea minunatule Ioane, sorbind dulceata învataturilor dumnezeiesti. Ai urmat cuvîntul Celui Ce a zis: „Cine crede în Mine, sa-si ia cruce si sa-Mi urmeze Mie”, si pentru aceasta noi te laudam:

Bucura-te, podoaba a Bisericii sobornicesti, Mireasa lui Hristos;
Bucura-te, masa duhovniceasca a celor doritori de curatenie;
Bucura-te, odrasla sfînta a pamîntului rusesc trimisa la tainic apostolat;
Bucura-te, mostenitor al înfrînarii Cuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska;
Bucura-te, ca ai crescut într-o familie binecredincioasa;
Bucura-te, ca ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucura-te, ca nu te-ai biruit de deznadejde cînd ai primit crucea robiei;
Bucura-te, ca întarit fiind de Dumnezeu ai rabdat batai nenumarate;
Bucura-te, ca scuiparile nu au întinat frumusetea ta launtrica;
Bucura-te, piatra de care s-au sfarîmat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucura-te, ca desi ti-au ars parul si pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucura-te, ca ai fost vrednic urmas al cetelor de mucenici si mucenite;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 2:

„Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar în credinta mea în Domnul Hristos nu îmi esti tu stapîn. Îmi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad”, i-ai spus stapînului turc, cîntînd în inima ta: Aliluia!

Icosul 2:

Au parasit dreapta credinta cei care s-au temut de suferinta si cei iubitori de desfatari, primind învataturile ratacite ale lui Mahomed, dar tu te-ai aratat ca un nou Ilie, neplecîndu-ti genunchii la dumnezeu strain. Rugîndu-te sa pazesti turma lui Hristos de orice înselare, te cinstim ca pe un parinte al nostru:

Bucura-te, ca nu ai cîrtit împotriva lui Dumnezeu pentru patimirile tale;
Bucura-te, ca ai primit rastignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;
Bucura-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemanat lui;
Bucura-te, ca desi ai fost pus sa traiesti între animale, ai vietuit îngereste;
Bucura-te, ca prin nevointele tale grajdul se umplea de buna-mireasma;
Bucura-te, ca sfintindu-l prin rugaciune, nu ai primit sa te muti din el;
Bucura-te, ca te împartasesti în fiecare saptamîna cu Sfintele Taine;
Bucura-te, ca ai purtat cu sfiala si smerenie numele Botezatorului;
Bucura-te, ca ai purtat în minte si în inima pilda sa jertfelnica;
Bucura-te, ca fara tulburare din furtuna încercarilor ai iesit;
Bucura-te, ca prin statornicia în credinta esti pilda tuturor;
Bucura-te, candela care ai ars cu undelemnul rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 3:

Nu numai credinciosii au priceput sfintenia vietuirii tale, ci si închinatorii lui Allah, caci prin rugaciune ai trimis stapînului tau o farfurie cu mîncare, din Procopie pîna la Mecca, pe care lucru neputînd sa-l înteleaga, toti au strigat: Aliluia!

Icosul 3:

Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamîntului degraba plineste rugaciunile lor. Chiar de nu am vazut cu ochii trupesti, dar cu inima credem ca ai facut si ceea ce parea cu neputinta, numai pentru a arata stapînului tau si celor dimpreuna cu el puterea Domnului tau. Pentru care îti cîntam:

Bucura-te, ca nu te-ai îndoit în credinta ta, avînd nadejde neclintita în Dumnezeu;
Bucura-te, ca de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mîncare;
Bucura-te, ca desi turcii au rîs de tine, ai simtit binecuvîntarea cereasca;
Bucura-te, ca sapînul tau întorcîndu-se acasa a început sa te cinsteasca;
Bucura-te, ca pîna si cei întunecati la minte au priceput sfintenia ta;
Bucura-te, ca la înmormîntarea ta au venit chiar si musulmani si armeni;
Bucura-te, din rînduiala cereasca farfuria aceea este si astazi semn al minunii savîrsite de tine;
Bucura-te, ca dupa multe veacuri aratîndu-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut sa o aduca la biserica;
Bucura-te, ca cei care cereau semne si minuni au primit cu prisosinta;
Bucura-te, ca te-ai asemanat proorocilor din legea cea veche;
Bucura-te, stavila care opresti ratacirile si izgonesti lupii de la turma cea cuvîntatoare;
Bucura-te, ca pe toti i-ai coplesit prin virtutile si minunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 4:

Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a rînduit ca moastele tale întregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvîntarii tale. Pentru care si noi, bucurîndu-ne cu cei care s-au atins de ele, Îi cîntam celui care da adevarata viata celor care cred în El: Aliluia!

Icosul 4:

Degeaba a încercat vrajmasui mîntuirii, diavolul, sa nimiceasca prin foc moastele tale, caci trupul tau s-a miscat în mijlocul flacarilor ca si cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au vazut aceasta s-au înfricosat si au fugit, lasînd în urma odoarele bisericii pe care vroiau sa le fure, iar crestinii s-au umplut de mirare, cîntîndu-ti:

Bucura-te, nou Ilie prin rîvna catre cele ceresti;
Bucura-te, ca la fel ca acela te-ai lasat mistuit de dragostea Sfînta;
Bucura-te, ca nu îmbracamintea, ci trupul tau ne-ai lasat noua ca acoperamînt;
Bucura-te, ca deasupra mormîntului tau a stralucit o lumina cereasca;
Bucura-te, ca gasind moastele tale, credinciosii au tresaltat cu duhul;
Bucura-te, ca toti cei ce le saruta, iau binecuvîntare;
Bucura-te, ca închinîndu-se lor, gasesc scapare din framîntarile lor;
Bucura-te, ca ele sunt marturie ca Domnul pe care L-ai slujit este adevaratul Dumnezeu;
Bucura-te, ca El a dat viata mostelor tale cînd au fost aruncate în foc;
Bucura-te, ca trupul tau s-a miscat în mijlocul flacarilor;
Bucura-te, ca a ramas nevatamat, aratînd sfintenia ta;
Bucura-te, ca a fost adus în Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 5:

Cine stie multimea minunilor tale? Cine cunoaste cîta multime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului parintilor nostri? Doar o mica parte din lucrarile tale aflînd noi, Îi multumim Celui Ce te-a proslavit între cei iubiti ai Sai, si Îi cîntam: Aliluia!

Icosul 5:

Nou Doctor fara-de-arginti fiind, urmînd Doctorului sufletelor si al trupurilor, nu ai pregetat sa sari în ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinta, ci le-ai adus grabnica tamaduire. Iar noi, auzind acestea, te laudam asa:

Bucura-te, împreuna cu Cosma si Damian, cu Chi si Ioan;
Bucura-te, cu toti doctorii fara-de-plata;
Bucura-te, ca nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbavire din dureri;
Bucura-te, vistierie nesfîrsita de tamaduiri;
Bucura-te, ca celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucura-te, ca el nu a sovait a merge la biserica ta sa îti multumeasca;
Bucura-te, ca prin mir ai dat sanatate unei femei bolnave;
Bucura-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucura-te, ca asculti rugaciunile copiilor pentru parintii lor;
Bucura-te, ca Atanasia a adus barbatului ei aghiasma si ulei din candela ta;
Bucura-te, ca ungîndu-se cu credinta, acestuia i s-a tamaduit pieptul;
Bucura-te, alinatorul durerilor celor în suferinta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 6:

Un bolnav din Atena a refuzat sa primeasca ajutorul doctorului, temîndu-se ca îsi va pierde viata, dar tu te-ai aratat în vis nepoatei sale, îndemnînd-o sa-l trimita la acela pentru tamaduire. Auzind ca nu i se va întîmpla nimic rau si ca vei tine chiar tu mîna celui care îl va opera, el a primit cu încredere sfatul tau si a aflat tamaduirea, pentru care a cîntat Domnului cu multumire: Aliluia!

Icosul 6:

Vindecînd prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai învatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decît cei ce si l-au însusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau îti cînta:

Bucura-te, vas de mir neîmputinat si de sanatate izvorîtor;
Bucura-te, venind în sprijinul celor neputinciosi pe care îi bîntuiesc deznadejdea;
Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati în nevoi;
Bucura-te, ca ai îndepartat chiagurile de sînge din capul Vasulei;
Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;
Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa îti multumeasca;
Bucura-te, cel ce vindeci copiii încercati de boala;
Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;
Bucura-te, ca unei batrîne gîrbove i-ai îndreptat spatele;
Bucura-te, ca în chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;
Bucura-te, ca vindecîndu-se de cancer, aceasta a crezut în Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea în biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 7:

„Sfinte Ioane, ma urasti?” „“ a întrebat cuprinsa de deznadejde Arhondula, parîndu-i-se ca rugaciunile ei pentru a avea urmasi nu au avut nici un folos. Tu însa i-ai aparut nu dupa multa vreme si i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni, si ca voia Domnului era ca sa se bucure de copii abia dupa doi ani. Iar ea, dupa ce a vazut împlinirea cuvintelor tale, i-a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

De multe ori am crezut ca rugaciunile noastre sunt zadarnice, ca pentru pacatele noastre fata Domnului s-a întors de la noi si ne asteapta pierzania, dar la vremea cuvenita El a plinit toate cererile noastre cele bune: Sfinte Ioane, ajuta-ne sa simtim în toate zilele vietii noastre ocrotirea cereasca, ca sa îti putem cînta:

Bucura-te, reazem al celor împovarati de greutatile vietii;
Bucura-te, ca auzi suspinurile si stergi lacrimile oamenilor;
Bucura-te, cel ce nu te-ai mîniat pe Arhondula care a cîrtit împotriva ta;
Bucura-te, cel ce i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni;
Bucura-te, ca deznadejdea care o bîntuia i-ai schimbat-o în nadejde;
Bucura-te, ca la vremea rînduita de Domnul, ea s-a învrednicit sa aiba copii;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ei a fost rasplatita nu doar cu un copil, ci cu mai multi;
Bucura-te, ca ne-ai întarit evlavia fata de cei proslaviti de Dumnezeu;
Bucura-te, podoaba cereasca care nu cruti osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucura-te, folositorul cel prea cald al credinciosilor care cred minunilor tale;
Bucura-te, ca familia ta este Biserica Mîntuitorului;
Bucura-te, ca celor ce nu fug de greutatile vietii le dai curajul sa iasa întariti din ele;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 8:

Ca o fiara urla Caterina, cînd era chinuita de diavol, înspaimîntîndu-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fara sa se îndoiasca la ajutorul tau, si aparîndu-i în vis i-ai vestit izbavirea. Si noi cadem, sfinte, înaintea ta rugîndu-te sa îi eliberezi pe toti cei care sunt robiti de îngerii cazuti, ca sa cînte împreuna cu noi Celui Ce a înfrînt puterile întunericului: Aliluia!

Icosul 8:

Cazi înaintea tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, si mijloceste pentru toti cei care suntem ispititi de vrajmasul diavol ca sa primim ajutor în lupta duhovniceasca si sa dobîndim tarie în credinta noi, cei ce te laudam:

Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucura-te, ca dupa aceasta, multi demonizati au fost adusi la racla ta;
Bucura-te, purtatorule de Duh Sfînt care ai mijlocit tamaduirea lor;
Bucura-te, ca prin lacrimi si nevointe i-ai înfricosat pe diavoli;
Bucura-te, caderea nelegiuitilor vrajmasi si ridicarea celor ce lupta cu acestia;
Bucura-te, lant care fereci pe faptuitorul celor rele;
Bucura-te, ca pe cei care sufera de tulburarile mintii îi izbavesti;
Bucura-te, cel ce avînd harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucura-te, ca ne povatuiesti cum sa scapam din cursele lui viclene;
Bucura-te, ca si în vremurile de pe urma vei fi calauza pentru credinciosi;
Bucura-te, ca împreuna cu tot soborul sfintilor vei veghea asupra lor;
Bucura-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavaza pentru crestinii prigoniti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 9:

Precum s-a întors fiul cel risipitor la tatal sau, asa si tînarul Tanasia care dupa multe rautati a ajuns sa îsi loveasca mama, prin tainica ta mijlocire s-a întors cuprins de pocainta înapoi la dragostea cea fireasca. La fel i-ai cantat Dumnezeului îndurarilor: Aliluia!

Icosul 9:

Multi sunt cei care apuca pe drumuri gresite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino si întoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au cazut în pacat, fiind prinsi în cursele vrajmasilor si biruiti de patimile ucigatoare de suflet, ca sa îti cînte alaturi de noi:

Bucura-te, ruda duhovniceasca a Sfîntului Stelian;
Bucura-te, cel ce ocrotitor al tinerilor fiind, te întristezi de caderile lor;
Bucura-te, mîngîiere prea-dulce pentru parintii fiilor risipitori;
Bucura-te, ca mama lui Tanasis si-a vazut dorinta împlinita;
Bucura-te, ca vazîndu-si fiul acasa s-a bucurat împreuna cu cetele îngeresti;
Bucura-te, ca te îngrijesti ca cei ce s-au pocait sa nu se întoarca la cele rele;
Bucura-te, ca îi linistesti pe cei care sufera amar pentru caderile celor apropiati lor;
Bucura-te, ca dai nadejde în mila Celui Ce a venit pentru cei pacatosi;
Bucura-te, ca nici o cadere nu poate stavili rînduiala lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ne înveti sa urîm pacatul, fara a-i judeca pe cei care cad în el;
Bucura-te, cel ce ne ajuti sa ne vindecam de slabiciunile noastre ascunse;
Bucura-te, ca ne îndemni sa ne rugam unii pentru altii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 10:

Desi vaduva care fusese lipita de casa nu ti-a cerut niciodata ajutorul, plîngerea a ajuns si la urechile tale, si tu nu ai sovait sa o linistesti, încurajînd-o sa se duca la judecata pentru a dobîndi ce i se cuvenea. Stiind ca mijlocirea ta este mai tare decît cerbicia judecatorilor iubitori de arginti, te chemam si noi în ajutorul celor nedreptatiti, al celor ce Îi cînta Dreptului Judecator: Aliluia!

Icosul 10:

Arzatoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tau îi ajuti, ci si pe multi din cei greu încercati de nevoi. Sa nu ramîna departe de mila ta cei pe care îi poti ajuta, ca vazînd puterea ta sa îti cînte împreuna cu noi:

Bucura-te, ca ai ajutat-o pe vaduva pe care rudele vroiau sa o însele;
Bucura-te, ca ai asezat-o în casa care i-a ramas mostenire;
Bucura-te, ca s-au rusinat cei care cugetau viclesuguri cu nerusinare;
Bucura-te, ca ai sarit în ajutorul celei ramase fara ajutor de la oameni;
Bucura-te, ca pe multi altii i-ai izbavit din cursele vrajmasilor;
Bucura-te, ca traiesti fericirea celor însetati de dreptate;
Bucura-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucura-te, luptator destoinic împotriva înselatoriei, furtisagului si nedreptatii;
Bucura-te, cel care rastorni urzelile judecatorilor nevrednici;
Bucura-te, ca esti iscusit judecator si nu te pot însela cei ce ti se roaga cu fatarnicie;
Bucura-te, balanta a Dreptului Judecator spre care alergam în necazuri;
Bucura-te, cel care îi îmbraci pe cei saraci si îi hranesti pe cei flamînzi;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 11:

De multe ori uitam sa îi praznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednica, pe sfintii care au stralucit printr-o vietuire aleasa luminînd pamîntul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri împreuna cu ei cînd cinstim pomenirea voastra si pentru ca v-a rînduit ca aparatori ai nostri Îi multumim Domnului prin cîntarea: Aliluia!

Icosul 11:

„Asa sunt uitati prietenii?”, l-ai întrebat pe batrînul Nicolae care nu si-a adus aminte ca este praznicul tau, iar el auzind blînda ta mustrare a lasat toate ca sa vina si sa se închine tie, si sa-ti cînte împreuna cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:

Bucura-te, ca prin pomenirea ta poti ajuta credinciosilor;
Bucura-te, ca prin tine ni s-a aratat ca sfintii nu trec cu vederea praznuirea lor;
Bucura-te, ca prin aceasta am fost îndemnati sa-i cinstim cu si mai multa evlavie;
Bucura-te, ca nu te-ai sfiit sa-l mustri fara de rautate pe batrînul Nicolae;
Bucura-te, ca auzindu-te el a venit grabnic la moastele tale;
Bucura-te, ca s-au înaltat catre tine rugaciunile sale smerite;
Bucura-te, cel ce astepti sa avem si noi credinta curata ca a sa;
Bucura-te, ca nu te îndepartezi nici de cei care nu stiu sa se roage tie;
Bucura-te, prietenule al celor ce vor sa fii aproape;
Bucura-te, cel ce nevazut calatoresti alaturi de ei pe marea vietii;
Bucura-te, ca ne chemi sa cinstim si noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 12:

Nu te vom uita, Sfinte. Nu vom uita multimea minunilor tale prin care a stralucit puterea adevaratului tau Stapîn. Ajuta-ne ca pîna la sfîrsitul vietii noastre sa ramînem fii credinciosi ai Sfintei Biserici, ca sa nu încetam lauda: Aliluia!

Icosul 12:

Slava lui Dumnezeu pentru toate! Slava lui Dumnezeu pentru multimea de Sfinti care au crescut în Biserica Sa, unde a înflorit si Sfîntul Ioan Rusul! Nespusa este tresaltarea inimilor noastre cînd îti aducem cîntari de lauda, Sfinte Ioane, facatorule de minuni:

Bucura-te, icoana zugravita de Împaratul Ceresc spre întarirea credinciosilor;
Bucura-te, temei de împacare al celor biruiti de mînie si rautate;
Bucura-te, bucurie a celor ce afla de minunile tale;
Bucura-te, dar dumnezeiesc în vietile noastre greu încercate de felurite necazuri;
Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata îi îndreptezi pe cei nepriceputi;
Bucura-te, dascalul si îndrumatorul nostru pe calea virtutii;
Bucura-te, îndreptatorul celor fara de socoteala;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor care te cheama în primejdii;
Bucura-te, cel ce nu ai crutat osteneala pentru a face bunatate;
Bucura-te, ca ne dai ajutor cu îmbelsugare în toata vremea;
Bucura-te, ca ne arati noua milele lui Dumnezeu;
Bucura-te, si pregateste-ne sa ne bucuram împreuna cu tine în Rai;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 13:

O, Sfinte, Ioane, vlastar al Rusiei si faclie a Bisericii lui Hristos, primeste acum putina noastra rugaciune si nu ne lasa fara raspuns. Desi nu avem credinta celor ce au cerut ajutorul tau si l-au primit cu îndestulare, credem ca ne poti ajuta si pe noi, ca sa slavim cu multumire Numele lui Dumnezeu prin laude si cîntari: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1

Rugaciune

O, Sfinte Ioane, întru tot laudate si de minuni facatorule, primeste aceasta umila rugaciune de la noi, nevrednicii tai robi, caci catre tine ca la un grabnic folositor alergam noi, chemîndu-te cu evlavie: vino, Sfinte, si vezi ranile si durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, ca stim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca desi ai patimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vietuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindca ne-am încredintat ca si dupa mutarea ta la viata cea vesnica a nazuit la ajutorul tau si ti s-a rugat cu credinta, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat si tu l-ai trebut cu vederea? Sau cine s-a rugat tie si nu l-ai auzit?

Minunile si ajutorul tau, Sfinte, ne-au facut si pe noi, pacatosii, sa alergam la ajutorul tau. Am auzit de minunea pe care ai facut-o trimitînd prin rugaciune o farfurie de mîncare din Procopie pîna la Mecca. Am aflat de vindecarile tale minunate, de multimea de bolnavi care au aflat izbavire din suferintele lor. Credem ca Dumnezeu te-a proslavit prin minuni fara de numar. Oare pe noi ne vei lasa fara ajutor? Sa nu fim noi lepadati de la dragostea ta, Sfinte, chiar daca vietile noastre sunt pline de faradelegi.

Aducîndu-ne aminte de mijlocirile tale binecuvîntate, credem ca tu acelasi esti, Sfinte, astazi ca si atunci, si ca nimeni din cei ce se roaga tie nu ramîne fara ajutor. Pentru aceea si noi, fiind scîrbiti si în pagube, alergam la tine cu credinta si lacrimi, îngenunchind, si ne rugam tie, Sfinte Ioane, sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea jertfelnica, ci te-a ascultat si te-a întarit si te-a primit în cerestile locasuri, Roaga-L sa departeze de la noi dreapta Sa mînie, sa apere orasele, satele si toata tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.

Mijloceste, Sfinte Ioane, pastoritilor nostri rîvna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mîntuirea sufleteasca a pastoritilor, întelepciune în purtare si învatatura, cucernicie si tarie în ispite; tuturor cîrmuitorilor purtare de grija fata de supusi, iar supusilor îndeplinirea cu sîrguinta a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace si cu cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne învrednicim de împartasirea bunatatilor celor vesnice în Împaratia Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si închinaciune, împreuna cu Tatal cel fara de început si cu Preasfîntul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugaciune care se citeste la vreme de boala

Bucurîndu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai înaltat, o, Sfinte Ioane, îndraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca încercarile vin din rînduiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii îmi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.

De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare în cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai îndreptat spatele batrînei gîrbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batrînul Atanasiei care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepartat cheagurile de sînge din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.
Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea în mîinile tale si mijloceste precum stii mîntuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cîrtesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazînd aceasta sa-ti multumesc tie si sa-l laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cîntarea: Aliluia!

Paraclisul Sfantului Ioan Rusul

 

Paraclisul Sfantului Ioan Rusul

Ioan Rusu - Sfant Cuvios !

Nou facator de minuni !

(27 mai)

De este preot, zice:
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice:
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi:
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...
Doamne miluieste (de 12 ori) Slava... Si acum...

Veniti sa ne inchinam imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem ia Hristos, imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, imparatul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea intru credinciosia Ta, auzi-ma intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita in launtrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant in-setosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Slava... Si acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slava Tie, Dumnezeule! (de 3 ori)

Apoi: Dumnezeu este Domnul...
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului. (de trei ori)

Troparele (glas 4)

La Ioan noi credinciosii sa alergam, cei ce in suferinte si in necazuri ne aflam, si sa cadem strigand cu evlavie din adancul sufletului: Sfinte, ajuta-ne noua, celor ce ne rugam tie, alearga si ne izbaveste din aceasta nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugaciunea umila a celor ce alearga la acoperamantul tau. (de doua ori)

Slava... Si acum...

Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea nevoi, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi?

Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si sa biruicsti cand vei judeca Tu. Ca iata, intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea. Ca iata, adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau Cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti dreptatea Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Iui Dumnezeu - duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Sfantului Ioan Rusu

Cantarea 1 (glas 8)

Irmosul: "Apa trecandu-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand israeliteanul, striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam."

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi !

Apasat de cumplite necazuri, catre tine imi arunc si trupul si sufletul, rugandu-ma tie, cuvioase Parinte, sa ma izbavesti din nevoi si suferinte.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Intr-una ma tulbura atacurile din partea trupului, fericite Ioane. Daruieste-mi liniste si pace, Parinte, cu mijlocirile tale cele placute lui Dumnezeu.

Slava...

Cetele cele viclene ale demonilor se lupta fara mila cu robul tau. Nimiceste taria acestora cu puterea Crucii si cu rugaciunile tale.

Si acum...

Fecioara, poarta a lui Dumnezeu, deschide-mi usa milostivirii, si din prag izbaveste-ma, cu indrazneala ta cea de maica, de pacatele cele aducatoare de moarte.

Cantarea 3

Irmosul: "Doamne, Cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta; ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, Iubitorule de oameni.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbaveste-ma totdeauna de viclesugurile oamenilor ce ma necajesc si de amenintarile celor ce ma defaimeaza, risipind nebunia lor salbatica tu, preaslavite1 Parinte, sprijinitorul celor evlaviosi.

Slava...

Bineingrijind cu deplina intelepciune salasul sufletului si in chip osebit impodobindu-1, de Dumnezeu fericite, vadind harul Duhului, te-ai aratat plin de lumina, asemeni unui stalp de foc.

Si acum...

Cazand din curata feciorie, cu totul m-am pangarit de patima ratacirii mele, Preacurata. Ceea ce esti nascatoare a judecatorului oamenilor pacatosi, Fecioara, izbaveste-ma pe mine de toata osanda.

Izbaveste din nevoi pe robii tai, Purtatorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinta curata la tine alearga, ca la un grabnic ajutator in nevoi.

Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu, Ia necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.

Apoi preotul zice ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul: Ecfonisul: "Ca milostiv si iubitor de oameni...", dupa care se canta

Sedealna (glas 2): Podobie: Cele de sus cautand...

Aparator fierbinte si turn nebiruit te-ai aratat, preaintelepte, celor ce cu credinta si cucernicie iti striga tie: Sfinte Ioane, de Dumnezeu purtatorule, alearga si ne izbaveste pe noi din primejdii, tu cel ce vesnic stai in fata Sfintei Treimi.

Cantarea 4

Irmosul: "Am auzit, Doamne, taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta."

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cei ce alergam la cinstita biserica ta, darurile tamaduirilor cu bucurie le primim si pe tine te slavim, iacatorule de minuni.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Multimile binecredinciosilor crestini de pretutindeni pe tine te cunosc ca aparator al lor si toti te lauda ca pe un ocrotitor.

Slava...

Cu barbatie strabatand norul vietuirii celei trupesti prin faptuire, launtric te-ai preschimbat, prealaudate, prin lumina cea dumnezeiasca.

Si acum...

Salas te-ai facut, preacurata, Dumnezeului tuturor, ca ceea ce esti de-a pururi fecioara, si pe mine ma arata locas al cerestilor virtuti prin harul tau dumnezeiesc

Cantarea 5

Irmosul: "Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt; pacea Ta da-ne-o noua, Iubitorule de oameni."

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pazeste-ne pe noi prin mijlocirile tale, fericite, si cu bratul tau cel puternic doboara demonii cei amarnici, preaminunate.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Daruieste-ne noua, celor ce ne rugam tie, sanatate sufletului si trupului totdeauna, preafericite Parinte.

Slava...

Tamaduieste, minunate Parinte, poporul ce alearga la tine, de ciuma si de febra, si ne izbaveste pe noi de durerile de tot felul.

Si acum...

De tine se bucura, Nascatoare de Dumnezeu, toata zidirea, si cetele ingerilor si toate glasurile oamenilor te slavesc

Cantarea 6

Irmosul: "Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune scarbele mele, caci s-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea s-a apropiat de iad, si ca lona ma rog: Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma."

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe tine, Sfinte Ioane, te cunosc comoara de minuni si izvor de binefaceri, tamaduitor al patimilor si alungator al puterii demonilor. Pe tine te rog acum, cel ce esti plin de har, sa ma izbavesti de stricaciunea celor rele.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ocrotitor al celor saraci te propovaduim pe tine si aparator al intregii Capadocii, cel ce imprastii multimea ispitelor si alungi stricaciunile celor necuviosi. Tie ne rugam, izbaveste acum din necazuri pe toti cei binecredinciosi.

Slava...

Pe tine, preafericite, te avem liman in primejdii, in tristete aparator si desavarsita izbavire din necazuri, rau nesecat, fantana de binefaceri si vesnic izvor de tamaduiri.

Si acum...

O, Stapana, intru dragostea cea mijlocitoare catre Fiul tau, arata-i Aceluia, Fecioara, crucea si sulita si buretele si trestia, ca sa binevoiasca intru noi, cei ce mult pacatuim. Izbaveste din nevoi, purtatorule de nevointe, pe cei ce cu credinta curata la tine alearga, ca la un grabnic ajutator in nevoi.

Preacurata, ceea ce, in zilele cele mai de pe urma, in chip de negrait prin cuvant ai nascut pe Cuvantul, roaga-te, ca una ce ai indraznire de maica.

Apoi preotul zice ectenia mica cu ecfonisul: "Ca tu esti imparatul pacii..."

Condacul (glas 2)

Ceea ce esti crestinilor ocrotitoare neinfruntata si mijlocitoare staruitoare catre Facatorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugaciune ale pacatosilor, ci sarguieste, ca o buna, spre ajutorul nostru, care cu credinta strigam catre tine: Grabeste spre rugaciune si te nevoieste spre imblanzire, aparand pururea, Nascatoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Prochimen (glas 4)

Cinstita este inaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie?

Evanghelia de la Luca (Cap 6, 17-23)

"Si coborand Iisus impreuna cu ei, a stat la loc ses, El si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau. Si toata multimea cauta sa se atinga de El ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti. Si El, ridican-du-si ochii spre ucenicii Sai, zicea: "Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu. Fericiti voi cei ce flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor prigoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in cer."

Slava... glas 2:
Pentru rugaciunile Cuviosului Tau, Milostive, cura-teste multimea pacatelor noastre.

Si acum...
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea pacatelor noastre.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, curateste toate faradelegile noastre.

Stihira (glas 6)

Nu ma lipsi pe mine de calda ta aparare, Sfinte Ioane, ci te rog - zdrobeste cu puterea ta indraznelile cele neputincioase si neasteptatele sagetari ale diavolilor. Izbaveste-ma de boli, de ispite si de necazuri, si ne mantuieste pe toti de atacurile demonilor, ca sa te slavesc si sa te laud din suflet, sa ma inchin si sa preamaresc, Sfinte, lucrarile tale cele bineplacute lui Dumnezeu.

Preotul: "Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau..."
"Doamne, miluieste" (de 12 ori)

Dupa care ecfonisul: "Cu mila si cu indurarile...".

Cantarea 7

Irmosul: "Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oare-cand, cu credinta Treimii vapaia cuptorului au calcat-o cantand: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat."

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfinte Ioane, cel ce esti plin de intelepciunea lui Dumnezeu, arata pline de fericire si de toata bucuria sufletele celor ce te lauda pe tine si invata-i sa strige totdeauna: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stralucitor facandu-te prin patimirea ta, prin cinstitele tale moaste lumineaza-ma pe mine, cel intunecat de pacate si primitor de patimi, si ne invredniceste pe toti de strigarea: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Slava...

De ispite si de primejdii, de nevoi si de necazuri, precum si de vatamarea diavolilor izbaveste pe cei ce indraznesc sa alerge la Tine, si striga cu credinta: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Si acum...

Facatorul oamenilor, in pantecele tau salasluindu-se, ceea ce esti plina de har, pe tine te-a dat aparatoare tuturor celor clatinati de furtuni, invrednicindu-i de strigarea: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Cantarea 8

Irmosul: "Pe imparatul ceresc, pe Care il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii."

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Celor ce strabat valurile vietii intinde-le mana de ajutor, preafericite, ca sa-L cantam si sa-L preainaltam pe Hristos intru toti vecii.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Umple de miresme dumnezeiesti pe cei ce ating sfintele tale moaste si-L lauda pe Domnul intru toti vecii.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Siantul Duh, Domnul!

Primeste, Purtatorule de Dumnezeu, pe cei ce se roaga si cer har, pe cei ce-L slavesc pe Dumnezeu intru toti vecii.

Si acum...

Curata, Fecioara, inima mea de necuratie, cu apellf pocaintei, ca sa te slavesc intru toti vecii.

Cantarea 9

Irmosul: "Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu te marturisim pe tine, Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup."

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stea calauzitoare, lumina stralucindu-ne noua te marturisim pe tine, Sfinte Ioane, noi cei binecinstitori, cei ce cu dreapta credinta ne inchinam lui Hristos.

Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Purtatorule de Dumnezeu, celor clatinati de tulburarea multor rele ajuta-le cu rugaciunile tale, nimicind sagetarile celui potrivnic.

Slava...

Primeste rugaciunea mea, a smeritului, si ma izbaveste, purtatorule de Dumnezeu, de apasarea rautatilor si de pacate.

Si acum...

Nascatoare de Dumnezeu, neamurile te cunosc pe tine nadejde de mantuire celor cazuti si intr-un glas te fericesc pe tine in veci.

Apoi: Cuvine-se cu adevarat...

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

In timp ce preotul cadeste sfantul altar si biserica se canta aceste tropare, glas 8:

De cursele chinuitorilor vazuti si nevazuti izbaveste-i pe cei ce, fierbinte rugandu-se, alearga la a ta aparare.

Sagetile arzatoare ale ucigatorului celui urator de oameni indeparteaza-le de noi, Parinte, cu rugaciunile tale fierbinti catre Sfanta Treime, ca izbavindu-ne de acestea, pe tine sa te marim.

Pe steaua cea stralucitoare din Procopion, cea in chip cugetator luminatoare, lauda sfintilor si slava capadocienilor, pe dumnezeiescul Ioan cu cantari sa il cinstim.

Cere de la Dumnezeu pace, liniste sufletelor, pana la sfarsit rabdare si mantuire sufletelor pentru noi, cei ce ne rugam tie si laudam cele minunate ale tale.

Toate ostile ingeresti, inaintemergatorule al Domnului, cei doisprezece apostoli si toti sfintii, impreuna cu

Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim noi toti.

Apoi zicea rugaciunile incepatoare.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., dupa care:

Troparul Sfantului Ioan Rusu (glas 4)

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.

Apoi troparele acestea, glas 2:

Veniti, credinciosilor, sa ne inchinam cu evlavie si simtire, imbratisand preacinstitele si scumpele moaste ale lui Ioan, de Dumnezeu cugetatorul, sa ne curatim buzele, privirile si chipurile, si sa cerem ca si pe noi sa ne invredniceasca de un sfarsit mantuitor si dumnezeiesc, prin rugaciunile sale catre Domnul.

Sus sfantul tau suflet se bucura si se desfateaza, fericite, de corurile ingerilor si de cetele nevoitorilor, de multimile sfintilor, de corurile profetilor si de cetele cele dumnezeiesti ale ierarhilor; iar jos preacinstitul tau trup, dupa cum se cuvine, prin laude si cantari intru cinste este slavit.

Apoi preotul zice ectenia si face apolisul.

Cantam troparele Nascatoarei de Dumnezeu:

Stapana, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pe noi de toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub sfant acoperamantul tau. Apoi

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin!

Scris de Monahul Daniil din Sfantul Munte al Athosului !

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul

O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate și de minuni făcătorule, primește această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, și vezi rănile și durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că știm, Sfinte al lui Dumnezeu că deși ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin viețuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta la viața cea veșnică cine a năzuit la ajutorul tău și ți s-a rugat cu credință nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ție și nu l-ai auzit?

Minunile și ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut și pe noi, păcătoșii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimițând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulțimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferințele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădați de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă viețile noastre sunt pline de fărădelegi.

Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu același ești, Sfinte, astăzi ca și atunci, și că nimeni din cei ce se roagă ție nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea și noi, fiind scârbiți și în pagube, alergăm la tine cu credință și lacrimi, îngenunchind, și ne rugăm ție, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere orașele, satele și toată țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.

Mijlocește, Sfinte Ioane, păstorilor noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, iar supușilor îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace și cu cucernicie, să petrecem veacul acesta, să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul, care se citește la vreme de boală

Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălțat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Știu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Știu că prin boala trupului sufletul se curățește și că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea și mă depărtează de rugăciune.

De aceea, dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulțimea de copii, spre bucuria părinților lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei și l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.

Știind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viața mea în mâinile tale și mijlocește precum știi mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere și ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputințelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduiești fără șovăială, noule doctor fără-de-arginți, ca văzând aceasta să-ți mulțumesc ție și să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!