Pe cine trecem in Pomelnic sau in Acatist?

 

Motto: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta“ (Luca23:42).

Mergând Duminica la Sfânta Biserică, bucuria şi mulţumirea noastră sufletească parcă nu este deplină dacă nu ducem (după posibilităţi), o mică jertfă la altar, înainte de a începe Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie: un pomelnic, o prescură, una sau mai multe lumânări, smirnă, tămâie, cărbuni pentru cădelniţă, ulei pentru candele, etc.

Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în slujbe sau în rugăciuni.

Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni“ – aducere aminte. Deci a pomeni – în ritualul creştin – înseamnă a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a atrage harul lui Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui etc

Trebuie să ştim cum se face un pomelnic, adică cum şi ce trebuie scris.

În primul rând să avem grijă să scriem pe cei vii în partea stângă, iar pe cei morţi în partea dreaptă, şi în nici un caz invers, cum am observat pe câteva pomelnice.

RUBRICA CELOR VII

Este aflată în partea stângă a pomelnicului și trebuie să înceapă prin pomenirea celor care păstoresc cu ajutorul lui Dumnezeu Sfânta Biserică Ortodoxă (de exemplu: Teofan mitropolitul), apoi trebuie să scriem numele preotului care ne-a botezat, numele celui care ne-a cununat (dacă preotul care ne-a botezat sau ne-a cununat nu mai trăieşte, trecem numele în partea dreaptă, la cei morţi), şi să nu uităm niciodată să trecem numele preotului duhovnic (de exemplu: Vasile preotul). Aşa este bineplăcut lui Dumnezeu să ne rugăm unii pentru alţii: PREOŢII SE ROAGĂ TOTDEAUNA PENTRU POPOR ŞI POPORUL SĂ SE ROAGE TOTDEAUNA PENTRU PREOŢI ŞI ASTFEL VOR MERGE ÎMPREUNĂ LA CER!

Continuăm cu numele părinţilor, naşilor, copiilor, al celor care ne-au făcut bine şi al celor care ne-au făcut rău, şi la sfârşit trecem şi numele nostru (căci aşa îmi spunea părintele meu duhovnic: „Roagă-te tu pentru toţi, că de tine are Dumnezeu grijă!“).

RUBRICA CELOR MORŢI

Trebuie să fie neapărat în partea dreaptă a pomelnicului. O completăm la fel: începem cu cei adormiţi din clerul bisericesc (se înţelege, pe care i-am cunoscut, spre exemplu: Cleopa arhimandritul… şi continuăm cu toţi cei adormiţi din neamul nostru. Oamenii au obiceiul de a pune după numele celui care a murit fără lumânare o cruce (†), după numele celui care a murit nespovedit şi neîmpărtăşit pun două cruci (††) iar după numele celui care a murit fără lumânare, nespovedit şi neîmpărtăşit, trei cruci (†††), lucru care nu are nici-un rost, fiindcă murind aşa, nepregătiţi din vina lor sau a familiei, nu există rugăciuni în plus sau speciale pentru ei. Deci nu trebuie nici să punem acele cruci, nici să scriem cu litere: fără lumânare, nespovedit , neîmpărtăşit.

Nu trebuie scris în dreptul numelor nici: „pomenit de şase săptămâni, pomenit de un an, pomenit de şapte ani“, pentru că nici în aceste cazuri nu există rugăciuni speciale.

Acatistul

Termenul acatist (din limba slavonă – akatistu sau din limba greacă modernă – akatistos) are două înţelesuri:

1. Slujbă bisericească ortodoxă cuprinzând rugăciuni în cinstea Domnului Iisus Hristos, a Pururea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi. 
2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. În mod greşit unii înţeleg prin acatist o slujbă de blestem. 

Expresia „A da acatiste (un acatist)“ înseamnă a cere preotului să înalţe rugăciuni către Dumnezeu, pentru persoanele din acatist. În timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. La Acatist aducem pomelnicul pe care se trec numai numele celor vii pentru care ne rugăm, tămâie şi untdelemn şi le dăm preotului. Acatistele se pot citi şi acasă, de către fiecare credincios. Cei care citesc Acatiste trebuie să ştie că nu sunt unele mai puternice sau mai eficiente decât altele, ci totul depinde de cel care citeşte, adică de credinţa şi convingerea cu care se roagă.

Pomelnicul şi Acatisul se dau la Sfântul Altar pentru pomenirea celor pentru care ne rugăm. Acatistul este şi el tot un pomelnic în care se trec numai numele celor vii şi se dă preoţilor spre a-i pomeni pe cei pentru care ne rugăm , înainte de slujba Sfântului Acatist (luni, miercuri şi vineri).

Numele celor dragi pe care vrem să le pomenească sfinţiţii preoţi, trebuie scrise pe pomelnic corect, aşa cum le-au primit în Taina Sfântului Botez şi nu folosind prescurtări (Bobo, Noni, Piţi,).

Spre exemplu citim uneori pe pomelnice: Mişu, Mihăiţă…. în loc de MIHAIL; Mariţa, Măriuca, Măruţa, Marieta, Mărioara, Maricica…. în loc de MARIA; Uneori întâlnim diminutive care nici nu sunt nume creştineşti şi nici nu ştim rădăcina lor: Nina, Lia, Bebe, Neta. În calendarul nostru oricât am căuta nu vom găsi nici un sfânt cu numele: Tolică, Lori, Gimi, Lilică, Bebe, Puşa, Gogu, , Miruna, Rozeta, Patrichi…

Uneori, cei drept mai rar, găsim în pomelnicele anumitor persoane, nume de zeităţi: DIANA, MINERVA, VENERA, AFRODITA… Mult mai bine ar fi fost dacă purtau numele unui sfânt, căci sfântul respectiv, s-ar fi rugat pentru ele cât ar fi fost în viaţă, iar în clipa grea a morţii, ar fi mijlocit la Dumnezeu pentru iertarea celor sau celora care i-a purtat numele.
De foarte multe ori găsim în pomelnice nume care nu sunt creştinortodoxe: ALYSSA, JACK, GILBERT, GUNTER, VILMA, ENZO.

Dacă nu sunt botezaţi într-o Sfântă Biserică Ortodoxă, nu-i putem pomeni în rugăciuni.

Şi iată un exemplu: ”O doamnă care voia să dea la Sfântul Altar un pomelnic pe motiv că are copiii bolnavi. Privind pomelnicul, am observat nume pe care nu le poartă creştinii: Ahmed, Husein…şi mi-a spus că este căsătorită cu un musulman şi acelea sunt numele copiilor ei. Şi am întrebat-o:

• „Sunteţi cununată cu cel care ziceţi că vă este soţ?“
• „Nu, părinte, că nu vrea să intre în Biserica Ortodoxă fiindcă nu crede că Iisus Hristos este Dumnezeu şi nu m-a lăsat să botez nici copiii în religia noastră“. Şi atunci i-am zis:
• „Îmi pare tare rău că trebuie să vă spun, dar nu pot primi acest pomelnic din două motive: în primul rând, pentru că aceşti copii, nefiind botezaţi, nu-i putem pomeni în Sfânta Biserică şi în al doilea rând pentru că dumneavoastră nu sunteţi cununată religios cu musulmanul (lucru care nici nu se poate face) şi trăiţi în păcatul desfrânării“.(Pr Ioan)

MENŢIUNI CARE NU TREBUIE SCRISE ÎN POMELNICE

• Copii din lume fără nume: Este cu totul greşit a scrie aşa ceva, fiindcă neavând nume, preoţii nu-i pot pomeni şi apoi scrie „din lume“, adică din care lume? Lumea aceasta sau cealaltă? În lumea aceasta nu mai sunt, iar în cealaltă nu i-a primit Dumnezeu, nefiind botezaţi.
• Ioni şi Ioane, prunci înainte de vreme: adică copii care au fost avortaţi şi dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, le-ar fi pus numele de Ion… şi Ioana… Biserica nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi, întrucât are fixată o învăţătură în această privinţă. Copiii avortaţi nu intră în Împărăţia lui Dumnezeu, ei rămân în planul iconomiei, milei şi iubirii divine. Neajungând momentul naşterii şi mai ales al botezului, ei nu sunt părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu în care se intră numai prin botez: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:5).
• Cei sinucişi nu trebuie trecuţi pe pomelnice (Tiberiu – spânzurat; Elena – sinucidere acum 7 ani ; Alexandra sinucidere…) întrucât conform Sfintei Scripturi nu sunt iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică“ (Marcu 3:28-29). Deci, pe cei ce şi-au curmat firul vieţii, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic.

ALTE CERERI CE N-AR TREBUI SĂ FIE NOTATE ÎN POMELNICE

Domeniul cererilor de pe pomelnice este foarte mare. Foarte mulţi credincioşi, alături de nume adaugă pe pomelnic:

• Să nu mai vină garda financiară pe la chioşc;
• Mersul de bine în afaceri;
• Obţinerea unei funcţii importante la locul de muncă;
• Avansarea în funcţie; – Câştig de bani; – Noroc, sănătate şi dar de la Dumnezeu;
• Noroc să aibă în viaţă…etc

Asemenea cereri nu trebuie să-şi aibă locul în pomelnicele noastre fiindcă Dumnezeu ne-a spus:

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei16:33).

Iar despre idolul Noroc, iată ce ne spune Părintele Cleopa (în „Ne vorbeşte Părintele Cleopa“, volumul 7, pagina 68):

„Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe DRACUL NOROC, zicând: Pentru norocul fetei, norocul băiatului, pentru norocul familiei. De ce mi-aţi pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon care a secerat milioane de suflete…“

CERERI PENTRU ADUCEREA SCRISEI ŞI DEZLEGAREA CUNUNIILOR

• Aducerea scrisei cât mai repede, a ursitei, a destinului;
• Dezlegarea cununiilor;
• Dezlegare de cununie şi grabnică căsătorie;
• Mă rog pentru un bărbat bun fără vicii;
• Să mă dorească, să mă iubească cu o dragoste adevărată, să se gândească în orice moment numai la mine şi să nu mai fie timid în prezenţa mea;
• Îndepărtarea femeilor beţivane, desfrânate şi clevetitoare care vor să ne distrugă familia.etc

Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu demnitate şi libertate. Ca atare, omul este o fiinţă demnă, adică este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“…(Facerea 1:26). În acelaşi timp omul este înzestrat cu liberul arbitru, omul fiind liber să aleagă „ calea luminii” sau „calea întunericului”. Deci nu există scrisa, destinul sau ursita cuiva, sau alt fel spus predestinarea, ci există doar PREŞTIINŢA lui Dumnezeu. Chiar punerea ursitorilor la copii este păcat, fiind o reminescenţă păgână. Spre exemplu: dacă ar exista„ scrisa“, la judecata lui Dumnezeu ar spune femeile cu avorturi sau cei care au făcut desfrânare: „Doamne, pentru ce vrei să ne judeci, Tu ne-ai predestinat să facem aceste păcate iar noi le-am făcut!“. Cât despre dezlegarea cununiilor, în Molitfelnic, cartea după care slujesc preoţii, nu există nici-o asemenea rugăciune.

CERERI DIN DOMENIUL JUSTIŢIEI ŞI AL CIRCULAŢIEI RUTIERE

Întâlnim şi dorinţe de genul acesta: Dreptate în procesul de partaj cu fosta mea soţie; Reuşită la tribunal (curtea de apel) în procesul cu robii lui Dumnezeu…;etc

DESPRE ACATISTELE DE BLESTEM

Uneori, ce-i drept foarte rar, se aduce la Sfântul Altar câte un pomelnic pe care scrie aşa:
Să le dea Domnul Dumnezeu duşmanilor ce ne doresc ei nouă… (adică ce facem, venim la Sfânta Biserică să blestemăm sau să ne rugăm?).

Iată încă un exemplu:” Într-o zi a venit la mine un om înaintat în vârstă, dintr-o comună din apropiere de Dunăre şi m-a întrebat: „Părinte nu cumva ştiţi unde este aici, în Craiova, biserica neagră, pentru că vreau să mă duc acolo şi să dau un ACATIST DE BLESTEM pentru nişte vecini de-ai mei care mi-au făcut mult rău în viaţă.“ Eu i-am spus: „Tăicuţă dragă, biserica neagră nu se află în Craiova, ci în Braşov, şi nu se numeşte aşa pentru că acolo s-ar primi acatiste de blestem, ci pentru că au incendiat-o turcii si de atunci a ramas, neagra, afumată . Însă iată ce ne-a poruncit Dumnezeu: <> (Romani 12:14-19-21)“.(Pr.Ioan)

DESPRE VISELE URÂTE ŞI DESPRE FARMECE

Alţi creştini insistă în pomelnice cu cereri către Dumnezeu pentru izbăvirea de vise urâte şi de farmece, ca în exemplele următoare: Alungarea ghinioanelor; Izbăvirea de vrajbă…etc

Trebuie ştiut faptul că, farmece există, se fac, dar nu în acea măsură exagerată cum cred unii. Toţi cei care nu se roagă dimineaţa, aprinzânduşi „candela sufletului“, nu se roagă seara, nu iau anaforă şi apă sfinţită dimineaţa pe nemâncate, nu spun „Tatăl nostru“ de câte ori se aşează la masă, nu-i mulţumesc lui Dumnezeu după ce se ridică de la masă, nu merg în fiecare Duminică la Sfânta Biserică, nu postesc cel puţin Miercurea şi Vinerea, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc (cel puţin de 4 ori pe an), nu aprind candela în casă cel puţin când se roagă, nu fac în fiecare sfânt post sau cel puţin o dată pe an sfeştanie casei în care stau…sunt convinşi că au „FĂCĂTURI“.

Adevărul este cu totul altul: NU SUNT PE CALEA LUI DUMNEZEU! De fapt creştinii care participă cu regularitate la slujbele din Sfânta Biserică Ortodoxă ştiu că, dacă n-au făcut rău nimănui, chiar dacă cineva ar face farmece împotriva lor, ele nu se prind, pentru că nu îngăduie Dumnezeu aşa cum ne şi spune prin gura Sfântului Apostol Pavel: „…fiţi întelepţi spre bine (adică să faceţi bine pe cât vă stă în putere) şi nevinovaţi faţă de rău (adică să nu faceţi rău nimănui). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana (diavolul fiind duh, nu poate să fie zdrobit sub picioarele cuiva dar ceea ce scrie aici se poate tâlcui prin faptul că Dumnezeu nu-i va îngădui să facă rău)“(Romani 16:19-20).

DESPRE CERERILE SFINTEI BISERICI PENTRU TOATE NECAZURILE

Unele pomelnice cuprind fel de fel de cereri care nu ar trebui să fie scrise, deoarece Sfânta Biserică are rugăciuni pentru toate necazurile, nevoile şi neputinţele noastre. Pentru a înţelege mai bine de ce trebuie să scriem pe pomelnic doar numele, iată o partea din rugăciunile pe care le spune preotul slujitor în Sfântul Altar, scoţând părticele (miride) pentru toţi cei al căror nume este scris pe pomelnice, pentru cei vii, în timp ce spune prima rugăciune (cea de mai jos) şi pentru cei morţi când spune cea de-a doua rugăciune:

1. „Primeşte, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor tuturor fraţilor celor întru Hristos şi pentru tot sufletul creştinesc cel necăjit şi întristat, carea are trebuinţă de ajutorul Tău; pentru apărarea ţării acesteia şi a celor care vieţuiesc într-însa şi pentru pacea şi bună aşezarea întregii lumi; pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici; pentru mântuirea şi ajutorul celor ce cu osârdie şi cu frică de Dumnezeu se ostenesc şi slujesc, părinţi şi fraţi ai noştri; pentru cei trimişi, pentru cei care sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiţi; pentru cei care sunt în judecăţi, în ocne, în închisori, în izgoniri, în necazuri şi strâmtorări; pentru cei care ne urăsc şi pentru cei care ne iubesc pe noi; pentru cei care ne miluiesc şi slujesc nouă şi pentru cei care ne-au cerut nouă, nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii; pentru fraţii noştri care sunt în slujbe, şi pentru toţi cei care slujesc şi au slujit în sfânt locaşul acesta“.
2. „Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale strămoşilor, ale moşilor, ale părinţilor, ale maicilor, ale fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi fiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi ale celor dintr-o seminţie cu noi şi ale tuturor celor care au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor Sfânt locaşului acestuia, ale miluitorilor şi făcătorilor de bine; ale tuturor celor care s-au ostenit şi au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei, arhimandriţi, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, slujitori şi dregători; ale fericiţilor patriarhi, ale ortodocşilor arhierei şi preoţi; ale dreptmăritorilor creştini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălţile, puţurile, sau războiul i-a secerat şi cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis şi focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor şi la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; a celor răpiţi fără de veste, ale celor arşi de trăsnete şi ale celor îngheţaţi în munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor care au pătimit în zile bune şi în nenorocire, în închisori şi în lagăre; ale celor pe care i-au ucis calul sau grindina, zăpada, ploaia înmulţită, cărămida şi ţărâna i-au împresurat şi de năpraznă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviţi de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului şi a oricărui fel de piatră; ale celor sfârşiţi de chiotul tare, de alergare grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de muşcături înveninate, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghiţit; şi de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, de parte bărbătească sau femeiască; şi pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă sau din uitare, Însuţi îi pomeneşte Dumnezeule, Cel ce ştii numele şi vârsta fiecăruia“.

De asemenea, în timpul Sfintei Liturghii, în ecteniile mari şi cele mici sunt cuprinse tot felul de cereri pentru: pacea lumii şi a noastră a fiecăruia, buna întocmire a văzduhului, îmbelşugarea roadelor pământului, cei bolnavi, cei ce se ostenesc şi pentru a lor mântuire, pentru ţara noastră, oraşe şi sate, pentru a fi izbăviţi de necaz, nevoie, mânie, pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi, pentru ca să fim izbăviţi de tot necazul, mânia şi primejdia, pentru cei adormiţi din neamurile noastre (stămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi toţi cei dintr-o rudenie cu noi…).

Deci, pe pomelnic trebuie să trecem doar numele celor pentru care ne rugăm !

Întrucât împlinirea cererilor şi a dorinţelor noastre bune şi decente, presupune continuitate în rugăciune, înseamnă că a avea în Sfântul Altar în permanenţă dat un pomelnic (anual sau reînnoit din 6 în 6 săptămâni), trebuie să fie o preocupare consecventă a credinciosului.

Ca nu cumva să greşim şi să ni se spună ca şi celor doi Sfinţi Apostoli Iacob şi Ioan: „Nu ştiţi ce cereţi!“ (Marcu 10:381.