Citirea Psaltirii timp de 40 de zile. Cum se realizează și care este rolul ei?

 http://sfgheorghe.ca/psaltirea.pdf

Citirea Psaltirii se face timp de 40 de zile. 

Acest lucru ajută la vindecarea celor mai vechi răni ale sufletului și aduce însănătoșirea celui de curând rănit.

 Iată când și cum se realizează citirea acestei cărți sfinte.

Psaltirea este o carte a Vechiului Testament, în cuprinsul căreia se află rugăciunile atribuite regelui David. 

Acestea sunt scrise sub inspirația Sfântului Duh, sub formă de psalmi, acele stihuri în versuri fără rimă. La origine, psalmii sunt cântați la harpă.Psaltirea este una dintre cărțile de cult cel mai des folosite în rânduiala bisericească, alături de Sfintele Evanghelii și Apostol. 

De precizat este că această carte sfântă nu se citește în perioada cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor și Sâmbăta Tomii, excepție făcând Denia din Vinerea Patimilor.

De ce este importantă citirea Psaltirii timp de 40 de zile?

Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, Psaltirea „este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguinţa lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă, cugetele cele înţelepte”, scrie poruncaiubirii.agaton.ro.

În „Cuvântul-înainte la Psalmi”, Sfântul Vasile cel Mare spune că psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor.Mai mult, el amintește că „psalmul face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este tovarășul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrajmașie. Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăză și mângaierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase, una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate. Început pentru începători, el este creștere pentru cei care propășesc pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.”, spune Sfântul Vasile cel Mare, potrivit sursei citate.

Cum se citește Psaltirea?

Înainte de citirea Psaltirii, credincioșii rostesc formula „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”, apoi continuă cu rugăciunile începătoare, troparele de umilință, „Doamne miluiește” de 40 de ori și Rugăciunea Sfintei Treimi.

Psaltirea se citește cu luare aminte, fără grabă și cugetând mereu asupra celor citite. Psalmii pot fi parcurși pe rând, după cât poate fiecare. Important este ca, odată începută rugăciunea, aceasta să fie dusă până la sfârșit. În plus, psalmii pot fi citiți și pe sărite.

Cei mai puternici psalmi sunt cei ai însănătoșirii, și anume: psalmii 22 și 102.

Psalmul 22 începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.” și se continuă astfel: „La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.” Psalmul se termină cu versetul: „Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.”

Psalmul 102 este următorul: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.”

Psalmii să fie neîncetat pe buzele tale; gura să cânte iar mintea să se roage. Numele lui Dumnezeu fiind chemat, goneşte diavollii şi îl sfinţeşte pe psalmist. Psalmii sunt liniştea sufletului, ei răsplătesc sufletul cu pace. Psalmii atrag ajutorul Îngerilor, sunt arma împotriva fricii de noapte, sunt odihnă după ostenelile zilnice. Psalmii şi din inimă de piatră scot lacrimi. Psalmii sunt lucrarea Îngerilor, viaţă cerească, tămâie duhovnicească. Psalmii sunt bucuria iubitorilor de Dumnezeu; ei amintesc judecata, deşteaptă sufletul spre Dumnezeu, triumfă împreună cu Îngerii. Unde sunt psalmi împtrună cu zdrobirea inimii, acolo este şi Dumnezeu împreună cu Îngerii.

Din Despre rugăciune şi trezvie în învăţăturile sfinţilor părinţi, traducere Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, p. 150

Psaltirea sau Cartea Psalmilor lui David este una dintre cele mai frumoase scrieri ale Vechiului Testament, dar, în acelaşi timp, este şi o folositoare carte de rugăciune, foarte des utilizată atât la sfintele slujbe, cât şi în rugăciunea particulară a credincioşilor. Citirea ei aduce mult folos duhovnicesc deoarece cuprinde rugăciuni adresate lui Dumnezeu, sub formă de laudă, de mulţumire şi de cerere.

Sfântul Vasile cel Mare precizează, în „Cuvântul-înainte la Psalmi”, că Psaltirea „este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguinţa lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile, care, de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă, cugetele cele înţelepte”.

În cult, rânduiala citirii Psaltirii de la începutul acestei cărţi ne arată precis care catisme, în ce moment al anului bisericesc şi la care slujbe se citesc. Singura perioadă a anului când nu se citeşte psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbăta Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor.

În rugăciunea particulară a credincioşilor, Psaltirea nu se mai citeşte după o regulă de tipic, ce trebuie respectată cu stricteţe, ci este doar o carte care completează rânduiala de rugăciune zilnică. Ea nu este obligatoriu de citit, dar aduce mult spor duhovnicesc atunci când se adaugă rânduielii rugăciunii de dimineaţă şi de seară. Când se citeşte de către credinciosul de rând, se începe cu formula „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”, se continuă cu rugăciunile începătoare, troparele de umilinţă, „Doamne miluieşte” de 40 de ori, Rugăciunea către Sfânta Treime, după care se începe a citi Psaltirea „încet şi cu luare aminte, fără să te grăbeşti şi cugetând mereu, ca să înţelegi şi cu mintea cele ce citeşti!” Trebuie reţinut că citirea Psaltirii nu înlocuieşte rugăciunea particulară, ci o desăvârşeşte. Pot fi citiţi psalmii mai ales în funcţie de starea sufletească în care ne aflăm. Astfel, Psaltirea ne indică psalmii care se citesc în diferite împrejurări din viaţa noastră: pentru vrăjmaşi, pentru boală sau molimă, când cădem în păcat, când suntem cuprinşi de spaimă sau supărări, la dezlănţuirea forţelor naturii, în vreme de război, la lucru ş.a. Binecuvântarea de la preot pentru citirea psaltirii este bună, dar nu este obligatorie.

Există împământenită concepţia că Psaltirea poate fi citită pentru „pedepsirea vrăjmaşilor”, însă această sfântă carte nu se poate citi niciodată cu acest scop. În caz contrar, acest act nu mai este o rugăciune, ci o blasfemie. După cum spune părintele Nicolae D. Necula, „citirea Psaltirii trebuie să trezească în noi sentimente de smerenie, iubire, iertare şi încredere în Dumnezeu, nu ură şi răzbunare”. În ediţiile tipărite ale Psaltirii, la sfârşit, se găseşte şi un pomelnic frumos, pe care „atât monahul, cât şi mireanul sunt datori să-l citească în fiecare zi, cu umilinţă, cu osârdie şi cu evlavie”.