Cu toții facem greșeli. Fie că o facem din neglijență sau intenționat, când suntem furioși sau frustrați. Iar atunci când facem greșeli, ajungem să îi jignim pe ceilalți, să îi ofensăm sau să îi rănim. Totuși, când ne cerem iertare, de cele mai multe ori o primim. În plus, scuzele îi ajută pe ce pe care i-am rănit să se simtă validați – le confirmăm că sunt îndreptățiți să se simtă așa.
În același timp, sunt o mulțime de studii care arată că atunci când ne cerem scuze, avem șanse mai mari să reparăm relația, să îmbunătățim evaluarea pe care ne-o face cel pe care l-am lezat și să reducem sau chiar să eliminăm conflictul. Iar noi ne simțim mai puțin vinovați, mai puțin rușinați, mai integri, mai buni.
Atât experiența personală, cât și cercetările psihologice ne confirmă că suntem cu toții mai câștigați dacă ne cerem scuze când greșim. Cu toate acestea, evităm de multe ori să o facem. Amânăm momentul sau alegem o scuză defensivă sau pur și simplu ne ”facem că plouă”.
O cerere trebuie să fie detaliată și non-defensivă. Este detaliată dacă include exprimarea regretului (”îmi pare rău”) și tristeței cu privire la propriile acțiuni. Mai include și acceptarea responsabilității pe care trebuie să o exprimi explicit dar și implicit, prin formularea scuzelor într-un limbaj al responsabilității. ”Îmi pare rău că te-am numit mincinos.” sună cu totul altfel decât ”Îmi pare rău dacă te-ai simțit jignit.” Nu doar sună diferit. Este diferit: în prima variantă îți ceri iertare, în al doilea învinovățești victima pentru că este prea sensibilă.
Desigur, asumarea responsabilității nu persupune neglijarea efectelor negative pe care acțiunea sau inacțiunea ta le-a avut asupra celuilalt. De aceea trebuie să exprimi clar că înțelegi cum l-ai făcut să sufere, l-ai jignit sau încurcat.
O altă componentă este oferirea de reparații. Acestea pot fi instrumentale sau emoționale. Dacă se poate recupera ceva din starea anterioară ofensei, încearcă să repari. Dacă nu, promite că vei evita să mai faci aceeași greșeală în viitor. Oferă confirmarea atitudinii pozitive față de celălalt, fie că este iubire, respect, admirație sau orice altă emoție sau părere pozitivă.
Când îți ceri iertare, încearcă să îți explici acțiunile, fiind cât mai sincer cu putință și fără a minimaliza acțiunile tale sau efectele lor asupra victimei.
În final, nu uita să ceri iertare. Un simplu ”Te rog să mă ierți” este extrem de puternic.
Ce primește omul care se roagă pentru iertarea păcatelor altora?
- Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Omul care se roagă pentru iertarea greșelilor semenilor săi se înrudeşte mult cu Dumnezeu, Care este înduioşat de această mare şi nobilă dragoste a copilului Său.
Un adevărat următor al lui Hristos cere de la Dumnezeu să ierte greșelile semenilor săi, să-şi întoarcă de la ei urgia Sa cea dreaptă şi să fie pedepsit el în locul acelora, deşi nu este vinovat cu nimic. Unul ca acesta se înrudeşte mult cu Dumnezeu, Care este înduioşat de această mare şi nobilă dragoste a copilului Său. În afară de darul pe care i-l face, iertând greşelile celorlalţi, îngăduie ca acesta să aibă şi sfârşit mucenicesc, după cererea lui stăruitoare. Însă în acelaşi timp îi pregăteşte în Rai cel mai frumos şi mai minunat palat, precum şi o slavă încă şi mai mare, deoarece mulţi oameni l-au nedreptăţit prin judecata lor superficială, crezând că Dumnezeu l-a pedepsit pentru păcatele lui.
(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 219-220)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.