Rugăciuni pentru felurite trebuinţe ale omului

 Rugăciune când deschizi ochii la trezirea din somn
Rugăciune când începi ceva de seamă
Rugăciune în timpul lucrului
Rugăciune la izbândirea unui lucru
Rugăciune la necaz
Rugăciune când vezi pe cineva care huleşte pe Dumnezeu
Rugăciune când cineva te-a ocărât
Rugăciune când eşti la ispită
Rugăciune când ai căzut în greşeală
Rugăciune când treci pe lângă o biserică
Rugăciune naintea unei citiri duhomiceşti
Rugăciune după o citire duhovnicească
Rugăciune când intri în pat şi închizi ochii
Rugăciune când te trezeşti noaptea
Alte rugăciuni scurte la vreme de necaz şi ispită
[de rostit tare sau spuse numai cu mintea, sau în inima ta]
Doamne, miluieşte. [Face parte din rugăciunea noas-
tră necurmată. Repetată de 40 de ori, este socotită drept
zeciuială de rugăciune pentru păcatele noastre de peste zi]Se pot [rosti] şi rugăciunile acestea:
Iisuse, miluieşte-mă
sau:
Hristoase, miluieşte-mă
sau
Maica lui Dumnezeu, miluieşte-mă
sau
îngerul lui Hristos, miluieşte-mă
sau
Sfinte (...), ocrotitorul şi hramul meu miluieşte-mă.
tot astfel:
Prea Sfântă Treime, miluieşte-mă
Rugăciunea cea mai scurtă:
Semnul Sfintei Cruci:
în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.
[Rostită tare sau zisă numai cu mintea ori în inima ta.
Cuvântul Sfântului Efrem Şirul: ]
Sub semnul Sfintei Cruci, de asemenea:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-
ieşte-mă pre mine, păcătosul.
[Rugăciunea lui Iisus sau a Vameşului vezi Măr-
turis. sau forma mai largă; pentru rugăciunea prea Cu-
rată... .[Ortodoxă]
Tot aşa se spune, sub semnul Crucii:
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.
[Rostită tare sau zisă numai cu mintea ori în inima ta.
Una dintre cele mai vechi rugăciuni, zisă şi doxologia cea
mică]
La care se poate adăuga, sub semnul Sfintei Cruci
Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pre noi

 Rugăciunea cea de toate zilele către Născătoarea de
Dumnezeu
Rugăciunea mai nainte de Mărturisire
Rugăciune către Prea Sfânta de Dumnezeu Născătoare
foarte de folos tuturor creştinilor
Rugăciune pentru cei ce vor să călătorească ori în ce cale
Aşijderea şi Rugăciunea Sfântului loan Gură de Aur cu
numărul întreg al ceasurilor din noapte şi zi. Fiecare stih
poate ţine loc şi de o singură rugăciune.
Tot în acest chip se pot lua Psalmi, câte un stih de Psalm
şi învăţat pe de rost, şi însuşit ca o rugăciune a sufletului
nostru.
De ce e bine să învăţăm aceste scurte rugăciuni pe de rost

 Curăţia şi rugăciunea]
Rodnicia şi creşterea to viaţa duhovnicească şi, prin
urmare, şi propăşirea to viaţa propriu-zisă de rugăciune,
atârnă de atitudinea noastră faţă de porunca curăţiei.
Curăţia e, de fapt, eliberarea noastră de păcatul ve-
nal: a nu îngădui o legare de acest păcat, a nu trăi to to-
vărăşia lui obişnuită, într-un fel de familiaritate cu el.
Această împăcare cu xmlgaritatea, această îngăduinţă faţă de
sine însuşi, toleranţă şi nepăsare faţă de sine însuşi, face cu
neputinţă apropierea noastră de lumea duhovnicească,
face cu neputinţă apropierea, creşterea şi suirea sau
avântarea sufletului spre cele spirituale:
Curăţia ne dă putinţa de a creşte acel simţ lăuntric al
sacralului, acea antenă gingaşă a dragostei duhovniceşti. A-
ceastă simţire lăuntrică, când a ajuns destul de puternică
în noi, se vădeşte prin groaza de tot ce nu place lui Dumne-
zeu. (Simţul filocalic al vieţii)
Fără trezirea acestui simţ lăuntric, nu e cu putinţă
ajungerea la vreun progres to rugăciune.
Numai inimile curate ajung la Dumnezeu. Iar pro-
gresul în viaţa lăuntrică, de rugăciune, e de-a dreptul le-
gat de progresul în virtute. (Sfinţirea minţii)
Progresul to virtute este, de fapt, toată problema asce-
zei, care trebuie să realizeze trezia duhovnicească. Dom-
nul zice: „Vegheaţi şi vă rugaţi". Luarea-aminte, asceza
sau trezia, care de fapt una sunt, merg împreună cu ru-
găciunea, aşa cum sufletul cu trupul.
Asta înseamnă să unim totdeauna fapta cu rugăciu-
nea. Această faptă este to sine, vrednicia noastră de aconlucra cu Duhul, valoarea noastră sinergetică absolut
necesară vieţii duhovniceşti.
Aşa rugăciunea, ajunge un principiu rodnic de vir-
tute, iar virtutea, fapta noastră cea bună, va deschide şi
înlesni în chip minunat, practica rugăciunii.
Aşa, viaţa din afară cu viaţa dinlăuntru se armoni-
zează. Pe îndelete, armonios, ajungem la o însănătoşire şi
transformare treptată, prielnică izbucnirii totale a transfi-
gurării în noi.