SLMION NOUL TEOLOG I M N D U H U L U I C E L S F Â N T

 Vino, Lumină de adeverire;
Vino, Viaţă de nemurire;
Vino, Taină prea-acoperită;
Vino, Visteria cea nenumită;
Vino, Tâlcul cel de negrăit;
Vino, Ipostas de nedestăinuit;
Vino, Bucuria cea necurmată;
Vino, Lumină neînserată;
Vino, Nădejdea ce vrea să-i mântuiască pe toţi;
Vino, învierea celor morţi;
Vino, o Puternic, care împlineşti,
prefaci şi înnoieşti
numai prin a Ta voire;
Vino, Nevăzutule, Cel cu totul
de străvezime şi nepipăit;
Vino, Cel ce mereu neclintit rămâi şi care
în toată clipita te mişti
şi către noi vii,
noi, cei iadului aşternuţi.
Tu mai preaînalt decât cerurile Te ţii.
Numele Tău, cel atât de dorit
şi fără de încetare preaproslăvit
ce este El, rumeni n-ar şti să vorbească,
iar Tu cum eşti, nimeni nu poate
să cunoască, de ce gen şi ce chip,
că aceasta nu e dat să se poată.
Vino, Cunună neveştejită vreodată;
Vino, Cel pe care sufletul meu chinuitAtât de mult L-a iubit
şi-L iubeşte;
Vino, Tu singur, la mine cel singur;
Vino, Tu, Cel care de toţi m-ai despărţit
şi care întru mine dorire Tu însuţi Te-ai urzit,
şi Care ca eu să Te vreau ai voit,
Tu, Cel de neajuns în vreun fel cumva.
Vino, Răsuflarea şi viaţa mea,
Mângâierea a preaumilitei inimii mele.
(Simian Noul Teolog, De fide orth.)
Traducere de Sandu Tudor
Antim, 1946