1. Pogorârea Sfintei Lumini este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care are loc în fiecare an, în Sâmbăta Mare. Una dintre cele mai vechi atestări documentare este apariția Luminii după cucerirea Ierusalimului de către perși, din anul 617 d.Hr.
2. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, după ora 12.30, în timpul slujbei Vecerniei.
3. În seara Vinerii Mari, după Prohod, Mormântul Domnului este controlat de către un polițist arab, unul turc și un reprezentant al statului Israel. Aceștia au grijă ca obiectele din interior să nu conțină vreo sursă de foc, verifică piatra Sfântului Mormânt, apoi îl controlează pe ierarhul grec care presară vată pe Mormântul Domnului.
4. În urma acestei verificări, se sting toate luminile și se pecetluiește ușa Sfântului Mormânt cu două benzi din pânză albă, cu ceară și sigilii în formă de X.
5. Patriarhul Ierusalimului este cel care oferă Lumina Sfântă miilor de pelerini prezenţi anual la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
6. Înainte de a intra în Sfântul Mormânt, Părintele Patriarh Teofil, alături de un sobor de ierarhi, preoți și credincioși din toată lumea, îl înconjoară de trei ori, conform tradiției.
7. După această procesiune, Patriarhul dezbracă veşmintele arhiereşti, rămânând îmbrăcat doar cu un stihar alb. Apoi ia patru mănunchiuri a câte 33 de lumânări, care simbolizează numărul anilor pe care i-a trăit Hristos pe pământ. Părintele Patriarh Teofil intră în Mormânt, fiind însoțit de către un reprezentant al armenilor. Acesta din urmă are dreptul să stea în locul de dinaintea încăperii Sfântului Mormânt, de unde îl poate urmări pe patriarh.
8. Patriarhul citește o rugăciune specială, stând în genunchi și rugându-se pentru dăruirea Luminii – o adevărată binecuvântare pentru credincioși.
9. Dupa aproximativ 20 de minute, pelerinii aflați în biserică observă o lumină puternică, sub forma unei scântei de fulger, care coboară în zig-zag prin cupola mare a Bisericii Sfântului Mormânt și aprinde vata presărată deasupra lespezii.
10. Părintele Patriarh Teofil adună cu mâinile vata aprinsă de focul care, timp de câteva minute, poate fi atins fără să ardă. Apoi, pune vata în două cupe de aur cu găuri și o dă diaconilor. Aceștia duc o cupă în Sfântul Altar, iar pe cealaltă, la biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena. Patriarhul iese, mai apoi, în fața Sfântului Mormânt și oferă Lumina Sfântă tuturor pelerinilor, strigând de trei ori: „Veniți de luați Lumină!”.
Minunile din istoria creştinismului ne dovedesc că învăţătura de
credinţă creştină este adevărată şi desăvârşită. În activitatea Sa
pământească Mântuitorul Iisus Hristos şi-a dovedit dumnezeirea Sa
printr-un mare număr de minuni, care au culminat cu învierea din morţi
şi înălţarea Sa la cer. Desigur că minunile nu s-au sfârşit odată cu
înălţarea la cer a Mântuitorului, ci şi pe mai departe, Dumnezeu şi-a
manifestat atotputernicia Sa prin Apostoli şi alţi sfinţi, trezind în
acest fel conştiinţele adormite ale oamenilor şi îndemnându-i la
pocăinţă, la reînnoirea vieţii religios morale şi la regăsirea sensului
vieţii pe care ni l-a descoperit Evanghelia lui Hristos.
Şi în zilele noastre se întâmplă multe minuni. Omul credincios le
observă, se înţelepţeşte şi mulţumeşte după cuviinţă lui Dumnezeu. Dar
cea mai mare minune aOrtodoxiei de a cărei realitate se por convinge
toţi este minunea pogorârii din cer Sfintei Lumini la Ierusalim. Această
minune se petrece în fiecare an, în cadrul unei ceremonii, cu o
tradiţie ce datează de aproape 20 de secole. Oameni evlavioşi
mărturisesc că Sfânta Lumină a lui Dumnezeu este prezentă tot timpul la
Sfântul Mormânt ca o binecuvântare şi prezenţă dumnezeiască nevăzută,
dar în ziua de sâmbătă de dinainte de Sfintele Paşti, lumina
dumnezeiască coboară în chip văzut şi unic pentru fiecare dintre cei
prezenţi care o poate vedea în forma credinţei pe care o are. Astfel
unii pot vedea lumina asemenea unor şuvoaie sau cascade de lumină, iar
alţii asemenea bulgărilor sau fulgerelor de lumină, sau ca pe o flacără
nemistuitoare şi lină ce aduce numai bucurie şi pace în sufletele
tuturor celor prezenţi.
Minunea aceasta are loc în Biserica Învierii din Ierusalim, loc în care se află Sfântul Mormânt din care Hristos a înviat.
Pregătirile pentru întâmpinarea Sfintei Lumini încep din noaptea
de vineri spre sâmbătă de dinainte de Sfintele Paşti. Imediat după
terminarea cântării Prohodului, uşile capelei Sfântului mormânt sunt
sigilate, dar nu înainte ca autorităţile să controleze amănunţit
interiorul pentru a nu exista nici o sursă de foc. Toate candelele sunt
stinse şi Sfântul Mormânt este păzit de soldaţi de alte confesiuni. Mii
de credincioşi ortodocşi veniţi din toată lumea rămân peste noapte în
Biserica cea mare confesională ce are în centru biserica ortodocşilor
numită şi Biserica Învierii iar în faţa ei, deci în centru Capela
Sfântului Mormânt acum sigilată şi păzită.
După o lungă şi sfântă aşteptare în ziua de sâmbătă dimineaţa
credincioşii şi autorităţile locale se pregătesc să întâmpine Patriarhul
Ierusalimului împreună cu întreaga procesiune de nenumăraţi episcopi şi
preoţi ortodocşi din toată lumea. Este deosebit de important de reţinut
că Sfânta Lumină de la Ierusalim coboară din cer numai la rugăciunile
creştinilor ortodocşi, indiferent de naţionalitate, lucru care arată
unitatea şi universalitatea credinţei ortodoxe precum şi prezenţa lui
Dumnezeu.
În jurul orei 11 dimineaţa procesiunea ortodocşilor în frunte cu
Patriarhul Ierusalimului coboară de la Patriarhia greacă la Biserica
Sfântului Mormânt şi intră în Biserica Învierii unde se îmbracă în
frumoase veşminte de sărbătoare şi rugăciune. În această vreme creştinii
arabi din Betleem şi din alte părţi ale Ţării Sfinte pregătesc cu
rugăciuni şi strigăte impresionante coborârea sfintei lumini. Ceilalţi
creştini prezenţi în biserica Sfântului Mormânt se roagă în taină şi cu
emoţie pentru ca Dumnezeu să trimită din cer lumina. Această lumină
dumnezeiască îl reprezintă pe Iisus Hristos Care a coborât la iad şi a
ridicat din moarte şi întuneric, prin înviere şi lumină, pe drepţii
Vechiului Testament şi pe toţi cei care au crezut în Evanghelia
propovăduită de El.
De aceea, această lumină sfântă care coboară din cer este
nematerială; adică pentru un timp sfânta lumină nu arde şi nu mistuie
asemenea focului obişnuit care transformă materia în cenuşă. Este
aceeaşi lumină dumnezeiască cu cea pe care a văzut-o Moise în rugul de
la Sinai care ardea dar nu se mistuia, este aceiaşi cu stâlpul de foc
care-i conducea pe evrei la ieşirea din Egipt, este aceiaşi cu lumina de
pe Muntele Taborului când Iisus le-a arătat ucenicilor slava Sa.
După aproximativ o jumătate de oră în care tensiunea şi aşteptarea
duhovnicească devine tot mai puternică, procesiunea se îndreaptă spre
capela sigilată a Sfântului Mormânt. Se înconjoară această capelă de
trei ori timp în care se rostesc câteva rugăciuni şi se cântă în sunetul
clopotelor, de două ori troparul „Învierea lui Hristos…”, iar a treia
oară „Lumină Lină”.
În toată biserica nu este nici o lumină aprinsă şi nici o altă
sursă de lumină. Însuşi Patriarhul este controlat la intrarea în capela
Sfântului Mormânt. Mii de aparate de fotografiat, camere video şi
mănunchiuri a câte 33 de lumânări sunt îndreptate spre cer în aşteptarea
sfintei lumini. Mulţimile încep să freamăte şi cu sufletele pline de
speranţe îşi aţintesc ochii şi cugetul spre Dumnezeu.
Patriarhul intră în cele din urmă în capela Sfântului Mormânt.
Acolo îngenunchează şi vreme de câteva minute se roagă ca Dumnezeu să ne
binecuvinteze şi să trimită lumii lumina Sa sfântă ca certitudine a
dragostei şi iertării Sale; este lumina şi flacăra dragostei
dumnezeieşti care arde şi luminează pentru noi cu mesajul ca şi
sufletele noastre să se aprindă şi să ardă de credinţă şi iubire pentru
Dumnezeu şi pentru semenii noştri.În jurul orei unu şi jumătate - două,
aşteptarea şi rugăciunea mulţimilor este răsplătită. Lumini şi şuvoaie
puternice delumină şi foc dumnezeiesc coboară din cer Patriarhul iese
din capela Sfântului Mormânt cu două torţe aprinse şi face solemn
chemarea: „Veniţi de luaţi lumină!”.
Lacrimi de bucurie şi emoţie se pot observa aproape pe toate
feţele celor prezenţi. Călugări, şi preoţi, oameni simplii şi autorităţi
de stat chiar rămân impresionaţi şi mişcaţi sufleteşte de toate cele
trăite şi văzute. În câteva secunde întreaga biserică este plină de
lumină care nu arde şi de aceea mulţi dintre credincioşi îşi ating uşor
mâinile şi feţele cu focul divin. După aproximativ o oră biserica se
eliberează. Credincioşii se îndreaptă spre case pentru a se odihni şi a
se pregăti pentru marea noapte de Înviere când cu toţii cântă cu
entuziasm şi credinţă cântările învierii.
În noaptea Sfintelor Paşti la ora 11 o nouă procesiune porneşte
de la Patriarhie spre Biserica Sfântului Mormânt. La intrarea în Sfânta
Biserică se înconjoară Sfântul Mormânt cu crucea şi făclii aprinse din
Sfânta Lumină. Apoi se citeşte în faţa Sfântului Mormânt Evanghelia
Învierii şi se începe după rânduială slujba Învierii.
În ziua întâi a Sfintelor Paşti de dimineaţă se vine din nou în
procesiune în marea Biserică a Învierii unde se oficiază o slujbă
specială în timpul căreia este citită Evanghelia învierii în toate
limbile pământului.
A doua zi de Sfintele Paşti 12 arhierei pornesc de dimineaţă cu
Sfânta Lumină în toată Palestina. Prin aceasta ei simbolizează pe
Sfinţii Apostoli care au dus lumina Evangheliei în toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.