Nu înceta să semeni lucruri bune, mereu se va găsi cineva care îți va culege semințele! 🌹

  Un bărbat se urca într-un autobuz în fiecare zi pentru a merge la serviciu.
 O stație mai târziu, o bătrână a urcat în autobuz și s-a așezat lângă fereastră...Bătrâna a deschis o geantă și pe tot parcursul călătoriei, a aruncat ceva pe fereastră, făcea întotdeauna același lucru și într-o zi, intrigat, bărbatul a întrebat-o ce aruncă.
 - Sunt semințe!...a spus bătrâna.
- Semințe, semințe de ce?
 - De flori, mă uit afară și totul este atât de gol ... Aș vrea să pot călători văzând flori până la capăt, nu ar fi frumos?
-Dar semințele cad pe asfalt, sunt zdrobite de mașini, sunt mâncate de păsări...Crezi că semințele tale vor germina pe marginea drumului?
 -Cu siguranță, da. Deși unele sunt pierdute, vor ajunge în canale, dar în timp, vor răsări.
-Dar ca să crească, au nevoie de apă ...
 -Fac ce pot. În curând vor veni zilele ploii!
Bătrâna a continuat cu munca ei...și bărbatul a coborât din autobuz pentru a merge la serviciu, crezând că bătrâna și-a pierdut puțin mințile.
 Câteva luni mai târziu, mergând la serviciu, bărbatul privind pe fereastră, a văzut tot drumul plin de flori...
Tot ce a văzut a fost un peisaj colorat, înflorit!
 Își amintea de bătrână, dar nu o mai văzuse de zile întregi.
 L-a întrebat pe șofer: bătrâna cu semințe?
 Ei bine, a trecut o lună de când a murit.
 Bărbatul s-a întors la locul său și a continuat să privească peisajul. Florile au răsărit, și-a spus, dar la ce i-a folosit munca? Ea nu și-a putut vedea opera.
 Deodată, a auzit râsul unui copil mic.
O fată arăta emoționată spre flori ...
 Uite, tată! Uite câte flori!
 Nu este necesar să explicăm mult sensul acestei povești!
 Bătrâna din povestea noastră își făcuse treaba și a lăsat moștenirea tuturor celor care o puteau primi, tuturor celor care o puteau contempla și de a fi mai fericiți .
 Se spune că din acel moment, bărbatul face călătoria de acasă la muncă cu o pungă de semințe pe care le aruncă pe fereastră...