Ce este viața spirituală?

 Sunt mai mulți autori care au încercat să surprindă spiritualitatea din viața altora care sunt spirituali prin însuși modul lor de a fi și au constatat că:

"Spiritualitatea înseamnă un mod diferit de a ne raporta la patru autorități sau patru realități:
- un mod diferit de cel obișnuit de a ne raporta la noi înșine
- un mod diferit de raportare la semeni
- un mod diferit de cel obișnuit de a ne raporta la Creație și la lumea înconjurătoare
- un mod diferit de a ne raporta la Ființa Supremă
Un om care are aceste modalități distincte de a se raporta la sine, la semeni, la lume și la Fiintya Supremă, la Dumnezeu, și pentru care aceste tipuri de raporturi sunt foarte importante, acela este un om spiritual."

Omul spiritual, așadar, când se uită la cineva nu se uită la o persoană necunoscută așa cum privim noi, în mod obișnuit, când mergem pe stradă; se uită la un fel de frate al lui. Pentru el acest necunoascut are o valoare suplimentara față de percepția obișnuită.
Când se uită la lumea înconjurătoare, la un copac înflorit sau la o pădure plină de foșnetul frunzelor și de cântecul păsărilor, se simte ca într-o biserică. Pentru el pădurea e mai mult decat o sumă de copaci. Când se uită în oglindă sau stă cu sine însuși are un tip de dialog cu el însuși, așa cum un om obișnuit fără o viață spirituală, nu îl are.(...)

Înțelepciunea nu poate fi împărtășită.
Înțelepciunea pe care un om înțelept încearcă să o transmită sună întotdeauna ca o prostie pentru altcineva...
Cunoașterea poate fi comunicată, dar nu și înțelepciunea. Se poate găsi, trăi, face minuni prin ea, dar nu se poate comunica și preda.Dacă ne acceptăm propria natură și natura tuturor lucrurilor, fără să mai căutăm să schimbăm ceva printr-un efort centrat în sine, vom întâlni îndată calea.

Indiferent ce am face, nu putem fi niciodată altceva decât ceea ce suntem. Și indiferent dacă știm sau nu ceea ce suntem, natura noastră este aceeași. O vorbă înțeleaptă spune că „atunci când înțelegi, lucrurile sunt așa cum sunt, iar atunci când nu înțelegi, lucrurile sunt așa cum sunt”.

Cu siguranță, însă, în fiecare clipă putem fi altfel, putem actualiza diverse aspecte ale naturii noastre, tocmai datorită insubstanțialității acesteia. De pildă, într-un moment suntem furioși și în alt moment suntem bucuroși. Acceptarea naturii, adică detașarea față de poftă și repulsie, ne pune în acord cu un anumit mod de existență, cu o anumită stare de conștiință, trezvia,/awareness. Putem umbla atunci nestingheriți în lume, eliberați de toate tulburările. Altfel, vom fi mereu chinuiți de nostalgii, regrete, nemulțumiri și așteptări nerealiste. Acceptarea naturii implică o puternică ancorare în prezent și un mod de acțiune care se află în deplin acord cu actualele condiții. Prin urmare, a accepta nu este totuna cu a fi pasiv, ci este mai degrabă un mod de acțiune calm, înțelept și plin de compasiune. O acceptare egoistă și interesată nu e ceea ce este indicat aici!.