Doamne, slabă mai eram!
Patruzeci fix cântăream,
Mâncam doar o dată-n zi,
Din castroane de copii.
Ciuguleam precum găina,
Arătam ca aspirina,
Palidă, albă ca varu',
Speriam până şi cântaru'.
Coastele-mi ieseau prin piele,
Făceam acordeon din ele,
Şi de mă strângeai mai tare,
Trosneau oasele. Stupoare!
M-aranjam frumos cu fard,
Haina stătea "ca pe gard"...
Iar lumea-mi spunea mirată,
"Ce mănânci? Aer, măi fată?"
Scândură! - de auzeam,
Rapid capul întorceam,
Fiindcă, sinceră să fiu,
Semănam leit. Pariu!
După ce m-am măritat,
Hocus-Pocus, m-am dublat,
Parcă aş fi luat de soţ,
Un mic cu muştar în moţ.
Am burtică, colăcei,
Vergeturi mai mult de trei,
Şi credeţi-mă, vă jur,
Nu ştiam c-am aşa c*r.
Dacă vreţi să vă-ngrăşaţi,
Musai să vă măritaţi!
Scândurica de-altă dată,
Azi e buturugă, tată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.