Cât din timpul unei zile dedici părţii materiale a vieţii şi cât spiritului?

 Munca
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satisfactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.
Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

 
Ofense
Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu.
Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.

Cum dăruieşti aşa primeşti!
Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul.
Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând  oferim libertate.
Să alegi calea iertării,  pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.  

Iertare si iubire  
O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme.
De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de "Principiul actiunii si reactiunii"), conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta pe ceilalti şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

Omul și-a sunat prietenul și i-a spus: Am nevoie de bani, mama e bolnavă, nu am bani de medicamente; - prietenul său i-a răspuns: ′′ Bine, dragul meu prieten te sun diseară ′′ Omul l-a sunat mai târziu pe acel prieten, dar telefonul lui era deconectat. A încercat să sune din nou și din nou, până când a renunțat, și s-a dus să caute un alt prieten care să-l ajute, dar nu l-a putut găsi... Trist și dezamăgit de acest prieten, care l-a părăsit și i-a închis telefonul când avea mai multă nevoie de el, a venit acasă și a găsit o pungă de medicamente, lângă perna mamei lui. L-a întrebat pe fratele său ce s-a întâmplat: ′′ Prietenul tău a venit după rețete și apoi a adus aceste medicamente. A plecat de câteva minute zâmbind. Cu lacrimi in ochi omul a fugit in strada sa-si gaseasca prietenul si cand l-a gasit, l-a imbratisat, i-a multumit si l-a intrebat de ce a inchis telefonul? - Prietenul i-a răspuns: ′′ Omule, deci mi-am vândut telefonul și i-am cumpărat medicamente mamei tale

• Opt ore la muncă pentru bani cu care poţi să cumperi lucruri pentru trup: mâncare, băutură, haine, medicamente. Cât rămâne pentru spirit: adică o carte, un film care te pune pe gânduri, o vorba bună spusă cuiva, o mângâiere, o rugăciune?
  Să zicem că mai rămâne timp şi pentru aceste lucruri, însă mult mai puţin, trebuie s-o recunoşti, decât timpul pe care i-l acorzi trupului. Suntem victimele unei culturi materialiste.
  Am citit de curând că un grup de europeni a pornit într-o expediţie prin Tibet ghidaţi de un şerpaş. Oamenii îşi făcuseră un plan: cât au de mers pe zi, cât să se odihnească, şi se străduiau să-l respecte.
  După mai multe zile de ritm alert, ghidul tibetan al europenilor se opri dintr-o dată, se aşeză pe o piatră şi rămase aşa cu ochii închişi mai mult de o oră.
  Membrii expediţiei cerură explicaţii. Şerpaşul stătea nemişcat ca şi cum nu auzea nimic. Europenii trecură la ameninţări, că n-or să-l mai plătească. Tibetanul nu era afectat.
  După o vreme, se ridică şi porni fără să spună nimic mai departe. Se puseră toţi în mişcare, dar după câţiva paşi, unul dintre europeni îl întrebă: „de ce te-ai oprit şi ce te-a făcut să reiei urcuşul?”
  Şerpaşul răspunse: „Trupurile noastre au mers prea repede. Aveam nevoie să ne oprim ca să ne ajungă din urmă sufletele. Altfel, călătoria noastră risca să nu aibă sorţi de izbândă.”
  Adevărul e că toţi avem nevoie să ne oprim din când în când din zbaterea pentru materialitate, ca să nu pierdem pe drum sufletul..."
  Un weekend pe ritmul sufletului!