Condacul 1
Celei
alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce
te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita
ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai
biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne
păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Icosul 1
Îngerul
întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu
mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la
ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a
zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 2-lea
Marii
ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel
încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu
voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta,
preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Toată
făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au
venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a
luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe
lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 3-lea
Puterea
Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui
Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu
să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci
pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a
cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din
călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
A
înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit
să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu
ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de
moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te,
că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile
îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o
adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 4-lea
Vifor
de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi
văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare
cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l
răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile,
ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui
Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind
tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând
înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi
vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas
a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 5-lea
Sfinţii
Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi
pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi
aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare
petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând
văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii
Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a
lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 6-lea
Apostolii,
purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii
Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând
o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de
sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii
purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi
Dumnezeu, au cântat: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucit-a
nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse
şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar
pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi
noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 7-lea
Pe
toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare
de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate
asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi
binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere
asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă,
care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a
făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine,
Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care
cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te,
căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea
ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 8-lea
Ca
pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită
de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile
cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu
bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm
Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu
totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti
nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată
întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea
frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate
puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 9-lea
Toată
firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar
neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează
preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se
împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cuvintele
înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem
împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut
nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui
Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 10-lea
Vrând
să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales
pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de
unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în
slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit.
Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid
eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare
tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la
ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă
ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 11-lea
Toată
cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce
eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar
noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră
rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce,
după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie
primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe
pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de
Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru
aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 12-lea
Văzând
mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit
Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi
Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o
Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii,
Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi,
o preamăreau cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând
întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri,
Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi
miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 13-lea
O,
Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos
Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte,
primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum
şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată
nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte,
Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi
se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost
trimis..., Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile...,
Icosul 1
Îngerul
întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu
mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la
ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a
zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul 1
Celei
alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei
ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru
preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca
ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de
moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină
de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
şi această
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preasfântă
Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi
nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea
şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare.
Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele
noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge
văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne
de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele
cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că
preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe
pământ, în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
Canon de rugăciune la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (1)
Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:
Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de
Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu
rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slavă, Sfinţita şi Lăudata pomenirea ta,
Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat; şi începând
Mariam, cu timpane şi cu hore, cântă Unuia-Născut al tău, căci cu Slavă
S-a preaslăvit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Petrecut-au cetele celor fără trup în Sion Dumnezeiescul tău trup cel
ce mergea la cer. Şi fără de veste adunându-se mulţimea Apostolilor de
la margini, a stat îndată înaintea ta Născătoare de Dumnezeu, cu aceia,
Preacurată Fecioară, Cinstită pomenirea ta prăznuim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Răsplătiri de biruinţă ai luat asupra firii, Curată, pe Dumnezeu
născând. Însă, urmând Făcătorului şi Fiului tău, mai presus de fire
te-ai supus Legilor firii. Pentru aceasta, după ce ai murit, ai înviat,
cu Fiul tău în veci vieţuind.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce eşti Făcător şi Cuprinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea
lui Dumnezeu, Hristoase, Neclintită şi Nemişcată, întăreşte Biserica,
Cel Ce Însuţi eşti Sfânt şi întru Sfinţi Te odihneşti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe tine, femeie moartă, însă mai prsus de fire şi Maică a lui Dumnezeu,
văzându-te măriţii Apostoli, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu
frică te-au atins cu mâinile pe tine, cea Strălucită cu Mărire, ca pe o
Sălăşluire în care Dumnezeu a locuit văzându-te.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor
batjocoritoare ale celui îndrăzneţ, păzind în Slava Dumnezeirii Cinstea
Sicriului celui Însufleţit, în care Cuvântul trup S-a făcut.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Graiurile proorocilor şi preînchipuirile au proorocit Întruparea Ta cea
din Fecioară, Hristoase. Lumina Strălucirii Tale întru lumina
neamurilor va ieşi şi va striga Ţie adâncul cu veselie: Slavă Puterii
Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Vedeţi, popoare şi vă miraţi că, Muntele cel Sfânt şi preavădit al lui
Dumnezeu, la Locaşurile cele Cereşti de sus se ridică; Cerul cel
pământesc în Locaşul cel Ceresc şi Nestricăcios se sălăşluieşte.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună, moartea ta a fost trecere,
Curată, din cea vremelnică, la cea Dumnezeiască cu adevărat şi
netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul şi
Domnul tău.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ridicatu-s-au porţile cereşti, îngerii au lăudat şi a primit Hristos
Vistieria Fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie şi
Serafimii te slăvesc, bucurându-se.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi
spune: că din veşnica Slavă Strălucire împreună Vecuitoare şi
Ipostatnică luând, din pântecele Fecioresc Întrupându-Te, celor din
întuneric şi din umbră le-ai Răsărit ca un Soare.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca pe nor adunarea Apostolilor, Fecioară, fiind purtată, s-a adunat în
Sion de la margini, ca să slujească ţie, Norului celui Uşor, din care
Dumnezeu Cel Preaînalt, celor din întuneric şi din umbră, le-a Răsărit
Soare al dreptăţii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Limbile cele de Dumnezeu primite, ale trâmbiţelor Dumnezeieştilor
bărbaţi, cu glas bine răsunător, Născătoarei de Dumnezeu au strigat
cântare de petrecere, cu Duhul glăsuind: Bucură-te, Izvorul cel
Nestricat al Întrupării lui Dumnezeu celei de viaţă Începătoare şi
izbăvirea tuturor.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost
închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia prooroc Iona
s-a arătat. Că, fiind izbăvit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat
striga: jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor; că,
precum în naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a
ferit fără stricăciune; şi împreună te-a Preamărit în Dumnezeiasca
mutare, Cinste ţie, Maicii, ca un Fiu dăruindu-ţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu adevărat pe tine ca pe o Făclie Luminoasă a Focului Celui fără
materie; ca pe o Cădelniţă de aur a Cărbunelui Celui Dumnezeiesc; ca pe o
Năstrapă şi Toiag şi tablă de piatră de Dumnezeu Scrisă; ca pe un
Sicriu Sfânt şi ca pe o Masă a Pâinii Vieţii, în Sfânta Sfintelor te-a
sălăşluit, Fecioară, Cel Născut al tău.
CONDAC, glasul al 2-lea:
Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi
Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o.
Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în
pântecele ei cel pururea Fecioresc.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Mâniei celei fără de ruşine şi focului, Dumnezeiasca dragoste
împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin
Vioara cea Cuvântătoare şi de Dumnezeu Însufleţită, care cu cele trei
cântări ale sfinţilor, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în
mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al
nostru, bine eşti cuvântat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tablele cele de Dumnezeu lucrate şi scrise cu Dumnezeiescul Duh, Moise
cu mânie le-a sfărâmat; iar Stăpânul Aceluia păzind Nevătămată pe Ceea
ce L-a născut, în Locaşurile Cereşti acum a aşezat-o. Cu aceia săltând,
grăim lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine
eşti cuvântat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
În bine Slăvită şi Aleasa zi a mutării Curatei Fecioare, cu mâini
iscusite să cântăm în chimvale şi în lăuta inimii şi cu buze curate să
dăm glas gândului înalt în trâmbiţă şi să grăim: Preaslăvite Dumnezeul
părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporule, cel de Dumnezeu înţelepţit, adună-te; că Locaşul
Dumnezeieştii Slave din Sion se mută la Locaşul Ceresc. Acolo este
glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glasul bucuriei celei negrăite
al celor ce cântă lui Hristos întru veselie: Preaslăvite Dumnezeul
părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Îngerul lui Dumnezeu Cel Preaputernic a arătat tinerilor văpaia,
răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea
de Dumnezeu a făcut-o Izvor de Viaţă Începător, stricare a morţii şi
viaţă izvorând celor ce cântă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei
mântuiţi şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu cuvinte au urmat Dumnezeiescul Sicriu celui de Sfinţenie, toată
mulţimea cuvântătorilor de Dumnezeu în Sion, strigând: unde te duci acum
cortul Dumnezeului Celui Viu? Nu înceta privind la cei ce cântă cu
credinţă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L
preaînălţăm în veci.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Înălţându-ţi mâinile cu care ai îmbrăţişat pe Dumnezeu trupeşte, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană, ai zis cu îndrăzneală ca o Maică către
Cel pe Care L-ai născut: pe cei pe care mi i-ai dat mie în veci îi
păzeşte, că strigă către Tine: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei
mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.
Se biruiesc hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea
fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţă. Ceea ce eşti după naştere
Fecioară şi după moarte vie, izbăveşti pururea Născătoare de Dumnezeu,
moştenirea ta.
Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.
Spăimântatu-s-au puterile îngereşti, văzând în Sion pe Stăpânul lor,
luând pe mâini suflet de femeie. Căci, către Ceea ce L-a născut întru
curăţie, El ca un Fiu a strigat: vino, Curată şi cu Fiul şi Dumnezeul
tău, împreună te preaslăveşte.
Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Sin gura de Dumnezeu Născătoare.
Aşezat-a ceata Apostolilor trupul tău cel de Dumnezeu primitor, cu
frică văzându-l şi cu glas mare vestind. Şi în Cereştile Cămări, la Fiul
tău, mergând, izbăveşti pururea, Fecioară, moştenirea ta.
Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”
Cuvine-se cu adevărat să te fericim,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și
Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și
mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune
pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare
de Dumnezeu, te mărim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.