Acatistul Maicii Domnului Rugul Aprins

 

Acatistul Rugului Aprins

 

Imnul Acatist al Maicii Domnului - la Rugul Aprins !

 

Dupa obisnuitul inceput se zic Condacele si Icoasele

 

Condacul 1

 

Cine este Aceasta, ca zorile de alba si curata?

E Imparateasa rugaciunii, e rugaciunea intrupata.

Stapana Porfirogeneta si Doamna a diminetii,

Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al vietii,

spre Tine noi alergam, arsi, mistuiti de dor!

Ia-ne si pre noi partasi ai sfantului munte Tabor.

Si fa-Te si noua

umbra si roua,

Tu, adumbrirea de har,

sa-si afle firea

noastra innoirea

dintru plamada de har.

Ca sa-Ti strigam cu toata faptura

intr-o deplina inchinaciune:

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

Icosul 1

 

Cincizeci veacuri, sa-mplineasca

prin Avraam si prin David,

spita Ta prooroceasca

cerurile a obosit

cu lacrimi si plecaciune;

harazind neprihanit

carnea Ta din rugaciune, vajnic Rug nemistuit.

Focul Sfant in Tine canta

ca-ntr-o floare de slavire.

Firea prin Tine cuvanta

dorul ei de izbavire.

Si esti Doamna Ipostasul

laudelor suprafiresti;

incat noi prinsi de extazul

dragostei dumnezeiesti

asa sa ne sune glasul:

Bucura-Te, rod invaluit cu sinaitic soroc;

Bucura-Te, Tu ce-ai zamislit Zalogul de foc;

Bucura-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvant;

Bucura-Te, muzical organ al Duhului Sfant;

Bucura-Te, mestesugul ceresc de manecata mantuire;

Bucura-Te, filosofia cea vie de dreapta indumnezeire;

Bucura-Te, rug al rapirii cum altul nu se mai poate;

Bucura-Te, unitate si salba a simboalelor toate;

Bucura-Te, struna si sunet, arcus si alauta;

Bucura-Te, trup si intrupare de veselie neincaputa;

Bucura-Te, incantare ce ai invins a Lumii desertaciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 2-lea

 

Precista prea-mangaioasa,

Doamna Prunca Cuvioasa!

Cu straina cuviinta a cuvantului Tau cald

si chemarea cu priinta dintru a mintii rugaciune,

cea dintai Tu ai intrat la pristolul de minune,

sfanta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.

Cu indraznita intelepciune,

Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn

biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,

prin puterea curatiei, pentru care pururea

Celuia ce ni Te-a dat sa-I rostim inflacarat: Aleluia!

 

Icosul al 2-lea

 

Fecioara a neinseratului veac,

Sfanta Maica a Luminii!

Asculta-ne si pre noi cei din pacat,

netrebnicii fii ai tinii!

Preablanda, buna, preasfanta Fecioara

polata Domnului Iisus!

dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara

deschide-ne "calea de sus".

Ca prin aprinsa descoperire,

arcana doritului Mire

Si noi sa putem asijderi canta

asa cum Moise, dezlegat de sanda,

cu fata in vapaia de rug,

fierbinte de har Tie Iti striga

unele ca acestea-n amurg:

Bucura-Te, tulpina de lumina a Rugului nemistuit;

Bucura-Te, pridvorule de smirna prin care Dumnezeu S-a ivit;

Bucura-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;

Bucura-Te, dezlegare care topesti tot launtricul ger;

Bucura-Te, toiag cu floare intru a inimii calatorie;

Bucura-Te, fir de racoare izvorat in launtrica pustie;

Bucura-Te, parafa de jar pana in suflet patrunsa;

Bucura-Te, zapada a mintii de nici o patima ajunsa;

Bucura-Te, masura a opta a imparatiei din noi;

Bucura-Te, invatatura scoasa din bucuria de apoi;

Bucura-Te, mirare sarutata cu duhovniceasca minune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 3-lea

 

Peste veacuri, Fecioara, eu Te aud,

prin gura lui Isaia proorocul de jar.

Si-n cerul Scripturii vorba Ta suna

cu toate inaltimile de dar:

"Ca, iata, prunc ni se va naste

si un fiu noua s-a dat.

Pe umar cu semnul stapanitor

iar Numele Lui: Minunat,

Ingerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,

Domnul pacii depline si Parinte al veacului viitor".

Acesta e Numele Lui,

Numele celor cinci cuvinte,

Sfant numele Domnului

pe care Iisus il va purta.

Suflete al meu, ia aminte,

cu totii sa putem striga: Aleluia!

 

Icosul al 3-lea

 

Dintr-o Maica de-a pururi Fecioara

asa S-a zamislit, S-a intrupat,

Cel ce a pazit nevatamat

trupul Rugului de para.

Cuvant de rostit S-a facut

Numele Domnului de slava

Dumnezeul cel nevazut

ce-n inima focului s-a ghicit,

Fata Frumusetii ceresti

Chipul cel nemarginit

pre Sine S-a incaput

cu masura S-a masurat

si aievea Cel nenumit

aci, printre noi, S-a aratat

in biruitor smerit

calare pe o asina.

Cercati dar, si voi, calea Numelui de Lumina

Calatoria cea preainalta.

Si de la moarte la viata veti trece

cu firea indumnezeita,

ca toti sa cantam laolata

limpede si fara ispita:

Bucura-Te, temeiul prin care si in noi Dumnezeu Se incape;

Bucura-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;

Bucura-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a daruit;

Bucura-Te, umblare prin care Aminul in noi a venit;

Bucura-Te, ragazul in care Logosul in noi Se asculta;

Bucura-Te, patrundere si impacare cu firea noastra tacuta;

Bucura-Te, blandete prin care ajungem Emanuelului frate;

Bucura-Te, Calatorie prin care Duhul in sange ne bate;

Bucura-Te, insingurare in care Cerul din inima izbucneste;

Bucura-Te, limpezime in care ingerul in trup ni se urzeste;

Bucura-Te, curatie prin care Numele de slava e in lume;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 4-lea

 

Cum sa aflam odihna de la ganduri?

Maica Fecioara, Preasfanta Fecioara!

Cum sa ne rupem de-ale patimilor randuri,

necovarsitele ispite ce ne-nfasoara?

Fa-Te, Tu, noua "zicerea" ravnita,

"maiestria cea buna a-nduhovnicirii".

Cu ea sa ne biruim firea robita,

pana in scrumul despatimirii.

Si furati intru Tine, "Apatie luminoasa",

sa putem si noi ridica

dintr-o lauda intreaga si nemincinoasa

un psaltiric si adevarat: Aleluia!

 

Icosul al 4-lea

 

Aprinsa floare a necovarsitei Vapai,

De Dumnezeu Nascatoare.

Tu chip al pacii vazut in foc intr-un ocol de racoare,

apleaca-te acum, Preabuna, peste noi.

Si sub blanda Ta indurare,

darnic ne da sa putem afla,

darul cel rar al Sfantului Fior,

rasuflul cel larg al odihnitului zbor,

din pieptul Porumbitei de argint,

pe care si Imparatul prooroc o vedea

pe culmile Vasanului plutind.

Si ne trece in faptura, fiecaruia in parte

acest aprins tain de bunatate

rupt chiar de la suflarea Ta.

Si ne pune pe buzele noastre intinate

masura palpairii celei curate

ca sa-Ti putem invapaiati canta:

Bucura-Te, salt isihast cu zbor de binecuvantare;

Bucura-Te, rasuflul cel cast de pasnica infiorare;

Bucura-Te, lancie de cuvant in cugetatul vazduh;

Bucura-Te, intoarcere cu avant a porumbitei de duh;

Bucura-Te, zare arcuita cu heruvimice aripe;

Bucura-Te, vecie oprita in incaperea unei clipe;

Bucura-Te, vasla uriasa intru suisul cel ales;

Bucura-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec inteles;

Bucura-Te, fantana acoperita cu unduiri de Apa Vie;

Bucura-Te, caldura iscusita crescuta din Filocalie;

Bucura-Te, maiestrita aflare a talcului de-nchinaciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 5-lea

 

"Foc am venit sa cobor pre pamant",

zice Hristos cu arzator cuvant.

Si Preacurata, furtuna dragostei Lui

sa ne aprinda cu tot rascolul parjolului

si sa ne umple de lumina nemasurat

ca pre Tine, fecioara, care L-ai purtat.

Dragostea Lui sa ne fie de nelipsit

cu Numele de slava de suflet lipit,

Si cu fiece fir smerit de rasuflare

sa se aprinda in noi a Numelui chemare,

Sa ne ardem de para in Dumnezeu

din toata dragostea Numelui Sau.

Si-nvapaiati de sarbatoare in Domnul asa

ca flacarile dragostei sa strigam: Aleluia!

 

Icosul al 5-lea

 

De la Tine intelegem Fecioara,

staruinta cea neinteleasa,

si puterea pomenirilor line,

din ruga smerita si stearsa.

Da, firea apei e moale;

a pietrei - nespus de vartoasa.

Dar ulciorul de deasupra de piatra

cu prelingerea lui din atarnare,

prin picul boabei de apa,

gaureste piatra cea tare.

Fecioara, staruieste, asadar,

si peste a noastra impietrire.

Si biruieste-ne cu picurul de har,

ca sa-Ti cantam in imn de slavire:

Bucura-Te, indrazneala gingasiei din "zicerea" Sfantului Nume;

Bucura-Te, ulcior al picaturii cu staruinta anume;

Bucura-Te, statornicie luminoasa din piatra alba a Domnului;

Bucura-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;

Bucura-Te, cuib de gand, cel al Hristosului meu;

Bucura-Te, impartasanie de cuvant din chemarea lui Dumnezeu;

Bucura-Te, revarsare de mireasma pe care Fiul ne-o da;

Bucura-Te, matania cea in fir a lui "miluieste-ma";

Bucura-Te, iures ce ma rapeste si pre mine pacatosul;

Bucura-Te, noian de pomenire care-si sporeste prisosul;

Bucura-Te, harica depanare a unei grairi de minune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 6-lea

 

Fecioara Preasfanta, in fata Ta

pururi, peste veac de rusine, se vor da

cugetarea si ritorii intelepciunii.

Ca Tu esti sigiliul nestricaciunii,

Poarta - pentru cei isteti - incuiata,

si oglinda vie de trairea minunii.

Tu cunosti ca viata nu ne-a fost data

sa fie numai rastalmacita.

Ca ea se cere cu mult mai bogata

decat sa fie numai traita.

Ea e a Mintii de dincolo de gand si de loc,

de dincolo de sirul clipelor dainuirii.

E vadirea unui cer launtric de foc,

peste fantanile inimii si-nfaptuirii.

E a Cuvantului lumii ce pentru ea se vrea

cale si intrupare spre vesnic: Aleluia!

 

Icosul al 6-lea

 

Fecioara si Maica noastra Curata!

Tu esti intr-adevar trezia,

vointa fruntii, in mir adunata,

ochiul cel dinlauntru deschis

in rotundul zarilor toate,

inima cu centrul invins

de stravezimea starilor curate.

Tu esti cea mai dreapta luare-aminte,

care unesti in puterea agerimii, dincolo de cuvinte,

intr-un fulger al mintii:

ascutimea gandului de gheata,

cu arsura iuresului de viata,

caldul si recele puse-n cruce,

care pe Intelesul cel inalt Il aduce.

Dar trezia aceasta e trezie de prunc,

clara cheie de adanc

cu repezis iute si strain,

ce cu nimic nu clinteste sufletul Tau cel lin;

ci, dimpotriva, Iti da sfanta mare simplitate,

de care noi pururea ne uimim

si fata de care, pe cat se poate, ne plecam

intreaga suflare sa-Ti cantam:

Bucura-Te, cruce a inflacararii si agerimii alesului;

Bucura-Te, osia cerului cu luceafarul intelesului;

Bucura-Te, spargerea gandurilor cu al lor zadarnic stup;

Bucura-Te, oglindirea cea nevazuta, de dincolo de trup;

Bucura-Te, clestarul cel mai dinlauntru al sufletului meu;

Bucura-Te, strapungerea stralucita a pomenirii lui Dumnezeu;

Bucura-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gand;

Bucura-Te, strigat de cinci strune tot una zicand;

Bucura-Te, muzica negraita a celei de-a doua nasteri;

Bucura-Te, inaltime unica a desavarsitei cunoasteri;

Bucura-Te, logodna la Numele cel de Intelepciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 7-lea

 

La iscusinta Ta cea sfanta, Maica, noi venim,

sub palmele Tale sa ne primenim.

Fiindca la slavita nunta a Marelui Mire

e ceruta o grija de intreaga neprihanire.

Nu e ingaduita necuratia ochilor si a hainelor.

Nimeni dar, dintre cei ce sunt "ne-nvatatii tainelor",

de unele ca acestea sa nu se atinga.

Cine va lasa porcii din margaritare sa se hraneasca

si in vasele sfinte cainii sa linga?

Indemnarea ca si primirea este numai duhovniceasca,

Numai de la Tine, Maica noastra cereasca.

Vino, dar, suflete smerit, impacat si curat,

Si asa cu toti laolalta ne vom avanta

din bucuria cea curata si intreaga a unui Aleluia!

 

Icosul al 7-lea

 

Prea-sfanta, prea-marita, prea-frumoasa,

prea-filocalica Mireasa!

A nimburilor toate Imparateasa!

Tu esti Maica binevoitoare

si daruitoare

a tuturor celor sfinte;

zestrea cea vie a bunelor haruri,

celor din Taine, celor din Daruri,

din odoare, din palme si din cuvinte.

Esti Marea Predanie imbietoare

si mult stralucitoare

a toata Iconomia de binecuvantari,

ca un policandru cu sapte lumanari

inaintea Marelui Tron dumnezeiesc

pentru care toti ingerii si sfintii Te preamaresc:

Bucura-Te, blagoslovenie pascala a implinirilor noi;

Bucura-Te, vartute patriarhala in crestet pusa peste noi;

Bucura-Te, infiere iscusita spre indumnezeirea tuturor;

Bucura-Te, scumpatate daruita cu-atingere de har curatitor;

Bucura-Te, lumina miruita peste mintile cele smerite;

Bucura-Te, harazire cumplita de puteri sufletesti negraite;

Bucura-Te, sporire viteaza ce se da inimilor intemeiate;

Bucura-Te, unire in cuget a toate Bisericile impacate;

Bucura-Te, adevar de safir intru simtirea noastra incrustat;

Bucura-Te, sechina insufletita ce ne dai linistea de Sabat;

Bucura-Te, voroava invesnicita peste tacerea de minune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 8-lea

 

Imparateasa, Doamna Preasfanta,

Maica neispitita de nunta,

Tu esti singura inima de om intru care nescazut

Numele de marire canta,

din tot rostul lui cel viu si neprefacut.

Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurata

fiindca in Tine doar, ca niciodata

inima omului,

cu inima Domnului

au batut si bat laolalta.

Rugaciunea ca un ornic al gandului si al cerului

curge la launtrul Tau

si se-ngeamana cu limpedea ectenie a misterului

langa dragostea lui Dumnezeu.

O, Tu, Caruta de Lumina neintinata

ne-ntrecuta, ne-nserata!

Imbuneaza-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvantata!

Si asa inzestrati si vrednici,

ca unei Biserici,

din toata fiinta Tie ne vom da

ca drept si sfant sa putem canta: Aleluia!

 

Icosul al 8-lea

 

Maica a Domnului, Inima de Lumina,

Maica a Domnului, Inima pamantului,

Maica a Domnului, Inima fara vina,

Maica a Domnului, Inima Cuvantului!

Catre Tine ravnim rusinati si scazuti

cu sufletul apus si genunchii franti,

Ca de atata pacoste de pacat,

inima ni s-a invartosat

cum e steiul cremenii albastre, mohorata nespus.

"Lasatu-ne-a pe caile mintii noastre

Domnul sa umblam."

Ne atarna prin pacla gandul rapus.

Dar, iata, acum catre Tine ne plecam

Maica lui Iisus,

imbratiseaza-ne ca pre niste pietre ale vietii

dornice de izvoarele diminetii

diminetii neinserate,

si inviaza-ne cu inimi noi si curate

ca sa-Ti cantam:

Bucura-Te, arca de alianta a sufletului meu;

Bucura-Te, cufar ferecat cu Numele lui Dumnezeu;

Bucura-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;

Bucura-Te, sicrias ferit de toate zadarniciile humii;

Bucura-Te, tronule pre care viata se intemeiaza;

Bucura-Te, cutie de cantec prin care suna o raza;

Bucura-Te, naos cuprinzator al tuturor slujirilor de har;

Bucura-Te, chivot de gand al prea duhovnicescului altar;

Bucura-Te, hram al cerurilor, in care mintea-i liturghisitor;

Bucura-Te, sipet de foc in pieptul nostru al tuturor;

Bucura-Te, Biserica preadoritoare treimic sa se cunune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 9-lea

 

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel bland!

Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlastar infiat de curand.

Catre Tine ma aplec cu fruntea,

si mana mi-o pun ca Toma la locul cel sfant.

Strans adunat in mine, asezat fara cuvant

astept ca orbu-n puntea

"Luminii din adanc cea fara inserare,

si care-i pusa-n om ca un launtric soare

sa lumineze intreaga in incaperea fiintei".

Cum nu te vad de noapte, grosimea de pacate,

Te pipai cu sfiala,

cu degetul nadejdii, cu degetul credintei,

cu deget banuiala, cu deget de dorire si chiar de indoiala,

Si neajuns as pune inca cealalta mana;

dar inima strapunsa de fulger de arsura,

indurerat de dulce cu rasuflarea-ngana

chemarea Ta intreaga si fara voia mea

bataia rugaciunii alearga spre lumina intr-un Aleluia!

 

Icosul al 9-lea

 

Preasfanta Fecioara Atotfolositoare,

Tu esti mai inalt-stravazatoare

decat tot varful Mintilor ceresti

si cunosti si tot chipul randuielii suprafiresti

pentru Schimbarea la Fata cea izbavitoare.

Tu esti maiestria, esti mestesugul, esti harnicia,

si toata sfanta migala omeneasca,

care la un loc ne face stihia

prielnica sa se mantuiasca.

Si pentru care gura noastra staruie atata sa Te proslaveasca:

Bucura-Te, incuviintata cunostinta a sfinteniei la amanunt;

Bucura-Te, sofianica stiinta a lucrarii prin launtric cuvant;

Bucura-Te, dumnezeiasca indulcire a Numelui ca mirul varsat;

Bucura-Te, monahiceasca iscusire in cantecul de lacrimi udat;

Bucura-Te, masura de picatura pentru o serafica pruncie;

Bucura-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;

Bucura-Te, cununa de litanii din nodul mataniilor de par;

Bucura-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevar;

Bucura-Te, izvod de scaunel pentru isihia rugatoare;

Bucura-Te, Tu zborul palmelor la rapirea cea drept in picioare;

Bucura-Te, suras de engolpion pentru a inimii uscaciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 
Condacul al 10-lea

 

O! Doamna cea harica fara cusur

Fecioara cu inariparea Marelui Vultur,

Semnul de-apocalipsa al neprihanitului pantec

Biserica nascatoare a omului launtric!

Ajuta-ma sa ma zidesc in negraita fire

din depanarea litaniei cu chemare subtire.

Si da-mi nasterea cea luminoasa, Duhovnica mea,

ca din masura Invierii sa strig si eu: Aleluia!

 

Icosul al 10-lea

 

Tu, Darnica Maica, Povatuitoare de taina,

Doamna nadejdii, a inserarii albastre,

Stapana cu trei luceferi pe haina

si Sfanta Arghira a neputintelor noastre!

Catre Tine din nou, iata am silit!

Rapus sunt de lume, de ganduri zdrobit.

Ca dupa sfatul cel sfant si binecuvantare

partas m-am facut la izbavirea mea.

Hotarare am pus, indreptata si tare,

sa nevoiesc, toata clipa, in a ma ruga.

Dar idolul de tarana, cugetul meu

nu-mi lasa ragazul sa ma cuceresc,

sa fac din rugaciune cristelnita lui Dumnezeu

intru zdrobirea inimii spre care ravnesc.

Ajuta-ma, dar, Ajutatoarea mea

si da-mi darul de lacrimi, sarea pocaintei

ca sa-mi spal cu ele duhul neputintei

si invrednicit iar sa iti pot canta:

Bucura-Te, trandafirul cel plans al intoarcerii de taina;

Bucura-Te, duiosia pocaintei ce ai lumina drept haina;

Bucura-Te, bogoslovia lacrimii, dezvaluirea Intelepciunii;

Bucura-Te, discernamant potrivit la suspinele lumii;

Bucura-Te, raiule daruit cu toate ploile izbavirii;

Bucura-Te, uimirea umezita din privirea copilariei;

Bucura-Te, porfira sudorilor imparatesti ale Aminului;

Bucura-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;

Bucura-Te, bunavointa de roua ce pe credinciosi ii intaresti;

Bucura-Te, ajutorinta, si-n cadere a celor neduhovnicesti;

Bucura-Te, omofor care te asterni peste orice slabiciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 11-lea

 

Multumesc Tie, Preamilostiva Maica-Fecioara,

ca m-ai scapat de moartea cea de-a doua oara,

Primejdia si ispita sunt doara spre cercare.

Si prin chemarile cele fara de incetare

ale prea-luminosului Nume de putere

simturile si voia inimii mele

au intrat in praguri de tacere.

Slobod de ele

astept sa ma napadeasca

auzul, vazul si graiul cel dumnezeiesc,

In mine de-acum doar acestea sa se rosteasca.

Si Iubitul meu Insusi, Iisusul ceresc,

sa vada, sa vorbeasca si sa inteleaga

prin chiar vazul, auzul si voia mea intreaga.

Hristos sa vietuiasca asa

prin toata vlaga mea

Ca Domnul Insusi sa strige prin mine: Aleluia!

 

Icosul al 11-lea

 

O, tu inima si minte si cugete al meu!

Raneste-te cu intrebarile la Fata lui Dumnezeu.

Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?

Si ce raspuns sa auzi si tu, in raspicari duhovnicesti:

De roureaza peste tine chipul Vederii nezarite,

intru largimea cea de aur a inchipuirilor sfintite,

adanc cu duhul tu vei fi pe stralucire adunat,

cum a fost duhul Precistei in Sfanta Sfintelor curat,

Si-ai sa ajungi atat de nalt-rasunator si potrivit

cum e o trambita de lauda in care ingeri s-au rostit.

Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei

care tresare-n patru zari in asteptarea Celor Trei.

Spre acest semn flamanzi suntem si Sfanta Doamna sa ni-l dea

ca-n mijlocirea-i milostiva toti sa-i strigam cu un stih asa:

Bucura-Te, Tu scara cu pragul in inima ce se inchina;

Bucura-Te, ascetica neprihanire de rugaciune senina;

Bucura-Te, caldura de har ce pana in carne napadesti;

Bucura-Te, straina lucrare ce din urzeli ne sfintesti;

Bucura-Te, Tu apa cereasca izvorata la gene din fund;

Bucura-Te, pace dezlegata de toata puzderia de gand;

Bucura-Te, luminis suitor al unei minti destarmurite;

Bucura-Te, vedere in duh a tainelor necovarsite;

Bucura-Te, ciudata strafulgerare spre capul scarii negrait;

Bucura-Te, iluminarea din inima ce esti de nedestainuit;

Bucura-Te, nemarginirea desavarsirii cu trup de nestricaciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 12-lea

 

Tu esti Amma imparateasca a sufletului meu.

Odihneste-ma sub adapostul Chipului Tau;

ca sub privirile Tale de auriu carbune

sa ard si eu nemistuit,

din plamada arcanei de negrait a trairii de rugaciune.

Si dintru inelul Tau de racoare,

Izvorule pecetluit,

din nou, mereu, sa imi pot improspata,

cu unda harului Tau de nelipsit,

marea pace a odihnei saltatoare.

Si ma incinge Sfanta Amma asa

cu veselia cea vie a biruintei

ca invapaiat la alb sa pot canta

din toata isihia cunostintei: Aleluia!

 

Icosul al 12-lea

 

Maica a Domnului, Duhovnica iubitoare a pamantului!

Odrasluitoarea predaniei de taina a Cuvantului!

Tu esti dumnezeieste de lina si smerita,

dar precum vorbeste Cantarea Cantarilor,

Tu esti si nespus de dreapta si cumplita

"ca niste ostiri sub steagurile lor".

Esti clara, esti senina, esti ascutita

ca un palos neimblanzitor.

Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutatori,

pe toti cei ce sunt ai "lepadarii de sine" fiii Tai sarguitori,

toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,

spita Ta toata de duhovnici intelepti,

ce au in grija lor comori de binecuvantare,

toate cele lamuritoare, curatitoare si indreptatoare

ale neprihanirii si milostivirii Tale netarmuite,

toate cele ce la un loc sunt numite

"Gnoza cea curata" sau Mostenirea Sfintilor

si pe care ni le pui la indemana vadite

prin slovele, palmele si vorbele Parintilor,

pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lauda

a Te cinsti, a Te preamari decat numai cantandu-Ti asa:

Bucura-Te, Spada obladuitoare a predaniei isihaste;

Bucura-Te, garanta nemuritoare a infierilor noastre;

Bucura-Te, nastrapa unde odihneste binecuvantarea Domnului;

Bucura-Te, zada care strajuiesti sfanta prefacere a omului;

Bucura-Te, destoinica lucratoare a maiestriilor tacute;

Bucura-Te, arhistratega cea mare a razboaielor nevazute;

Bucura-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;

Bucura-Te, canon care randuiesti cu ascutita agerime;

Bucura-Te, pavaza ce pazesti pamantul celor vii;

Bucura-Te, portal care opresti tot chipul de necuratii;

Bucura-Te, roata de spulberare a duhului de uraciune;

Bucura-Te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune.

 

Condacul al 13-lea

 

O! Maica a Domnului, de-a pururi curata

si Maica a Omului binecuvantata!

Ca douazeci si patru de alaute si potire

aceasta inchinaciune a noastra sa fie

in revarsarea ei neincetata.

Si catre Preasfanta Treime, suita bucurie,

aducerea ei prea binemiresmata,

de pe palmele Tale catre Hristosul Mire,

sa-si treaca prinosul de dreapta-slavire.

Ca sa putem cu Cerurile toate striga,

dintr-o imbratisata necovarsire

cel mai presus: Aleluia!

 

Acest condac se spune de trei ori, dupa care Icosul I si Condacul I.Facere a lui Daniil ieroschimonahul