Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana

 

Troparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teofan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Teofan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te de dreapta credinţă, părinte, ai pornit pe urmele lui Hristos, Celui Ce S-a arătat în Trup, ca unul ce ai dobândit de aici numirea ta, cea cu adevărat numită, prin purtarea de grijă, aşa cum de mai înainte s-a închipuit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Atras ai fost de dragostea cea preadorită a Stăpânului tău şi ai defăimat dragostea cea lu­mească; şi una făcându-te cu Dragostea Dumnezeiască, desfă­tarea cea lumească ca pe un nimic ai socotit-o, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Năpustindu-se ca o fiară, tiranul Leon a izgonit pe cei aleşi, nesuferind a vedea pe cei ce cinsteau icoana lui Hristos; împreună cu aceia şi pe tine, Sfinte Părinte Teofan, te-a osândit la surghiun.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără de sămânţă, cu voirea Tatălui, ai zămislit din Dum­nezeiescul Duh pe Fiul lui Dumnezeu şi L-ai născut în Trup pe Cel fără de mamă din Tatăl şi pentru noi, din tine fără de tată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Nu întru înţelepciune şi nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci, întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plin de Dumnezeiască Lu­mină te-ai arătat, Sfinte Teofan, unindu-te prin dragoste cu Cel dorit de tine, fericite. Pentru aceasta, cinstim pomenirea ta cea preamărită.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfruntând învăţăturile cele nelegiuite ale lui Leon, ai întă­rit plin de evlavie aşezămintele Bisericii. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit cu faceri de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletul tău cel întărit prin nădejde şi credinţă, cuvioase, împărtăşeşte din puterea lui neputinţa trupului tău, apropi­ind de Dumnezeu trupul cel împreună rob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce Neispitită de nuntă ai născut pe Dumnezeu Cel Întru­pat, pe mine, cel ce mă clatin de viforul patimilor, mă întăreşte; căci nu am, Curată, alt ajutor afară de tine.

Irmosul

Nu întru înţelepciune şi nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci, întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pregătitu-ţi-s-a ţie Împărăţia cea Cerească, ca unui pătimitor, mărite; căci, bucurându-te, ai plecat din cortul acesta pămân­tesc strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtător de cunună te-ai ară­tat, Sfinte Preacuvioase Părinte Teofan; că nu te-ai lepădat a cinsti slăvita icoană a lui Hristos, purtătorule de Dum­nezeu fericite. Pentru aceasta ai şi strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luat cu de-a sila din locul în care se găsea, din po­runca tiranului celui nelegiuit, cuviosul nicidecum nu s-a în­grijit de neputinţa trupului, strigând Ziditorului: Slavă Pu­terii Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măritu-te-ai cu minunile, purtătorule de Dumnezeu, căci Hristos te-a răsplătit pentru răbdarea ta; pentru aceasta şi tămăduiri izvorăşti, ca dintr-un izvor, celor ce au trebuinţă, preasfinţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără ispită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere iarăşi te-ai arătat Fecioară. Pentru aceasta, cu credinţă nezdrunci­nată strigăm ţie cu glasuri ne­încetate: Bucură-te, Stăpână Preacurată!

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine, cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvânt preacredincios a propovăduit Preacuviosul Teofan, cu adevărat, învăţătura dreptei cre­dinţe, strălucit fiind de lumi­nile Duhului Sfânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bogăţie de tot felul, cu cuget dumnezeiesc, ai împărţit celor ce vieţuiau în sărăcie, urmând poruncii Stăpânului, prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având sufletul tău după chipul Ziditorului, te-ai închi­nat Chipului Celui Preacurat al Stăpânului, cu dor nespus sărutându-L.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine armă nebiruită împo­triva vrăjmaşilor, înainte te pu­nem ancoră şi nădejde a mân­tuirii noastre te-am dobândit, Mireasă dumnezeiască.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu sângele cel curs din coasta Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndrumă spre toată fapta bună viaţa mea, cuvioase, nete­zind cărarea înfrânării cu ru­găciunile tale, părinte; pe care mă învredniceşte cu tărie, feri­cite, bine a merge.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru înfrânare ţi-ai săvârşit viaţa, cuvioase, căci cu înţelep­ciunea şi cu bărbăţia ai dobândit dreptatea şi te-ai arătat îm­podobit cu podoaba tuturor virtuţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La strălucirea cea mucenicească ai ajuns, Sfinte Părinte Teofan, ca unul ce ai cinstit icoanele Fecioarei, Maicii lui Dumnezeu şi ale mu­cenicilor, părinte şi te-ai împo­trivit prigonitorilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, minune, mai neobişnui­tă decât toate minunile! Că Fecioara, zămislind în pântece fără ispită bărbătească pe Cel Ce ţine toate, nu s-a simţit strâmtorată.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu sângele cel curs din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Din înălţime primind Dum­nezeiasca descoperire, ai ieşit în grabă din mijlocul zgomo­telor şi ducând viaţă călugă­rească, cuvioase, ai primit lu­crarea minunilor şi harul pro­feţiei, lipsindu-te de soţie şi de bogăţie.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul din Babilon, ti­nerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chipul lui Dumnezeu având şi dobândind prin viaţă prea­luminată şi asemănarea Lui, părinte, prin amândouă ai stră­lucit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-ai împodobit cu cununa mărturisirii, părinte, cu fapta ai mustrat cuvintele celor necre­dincioşi şi pe cei credincioşi i-ai în­tărit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu osârdia cea preatare a minţii, ai răbdat vitejeşte, pă­rinte, durerile trupului, stri­gând cu mulţumire Stăpânului tău: Binecuvântat eşti în Bise­rica Slavei Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, locaş sfinţit şi dumnezeiesc al Celui Preaînalt, căci prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând tăria împotrivirii tale, fericite, tiranul Leon te-a osândit la amarnică sur­ghiunire, preacumplitul; iar tu întru veselie ai îndurat-o, stri­gând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ştiind că cinstirea icoanei trece asupra chipului celui din­tâi, ai alergat la locul de chi­nuri şi arătându-te pătimitor prealegiuit şi biruitor, ai primit cunună, strigând: toate lucru­rile lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş Ceresc ţi-a dat ţie, în schimbul celui pământesc, Stă­pânul tuturor şi în locul strâm­torării ai aflat lărgimea bucu­riei, în Raiul desfătării, împreună cu mucenicii strigând: Bine­cuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Luminatu-te-ai cu lumina cea înţelegătoare a Sfântului Duh, Preafericite Teofan. Pentru aceasta, izvorăşti acum vindecări celor ce aleargă cu credinţă la tine şi cinstesc cu dragoste sfintele tale moaşte, strigând: toate lu­crurile pe Domnul lăudaţi-L!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură, din toate nea­murile, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Fecioară Prea­curată. Tu te-ai făcut Locaş al Dumnezeirii, Ceea ce eşti fără prihană, nefiind arsă de Focul Luminii Celei Neapropiate. Pen­tru aceasta, toţi te binecuvân­tăm pe tine, Marie, Mireasa lui Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată averea ta împărţind-o celor ce aveau ne­voie, purtătorule de Dumnezeu, ai primit în chip arătat drepta­tea ta, care ţi-a răsărit ţie, cule­gând în locul celor stricăcioase cele ce rămân în veac.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea Mângâietorului tămăduieşti bolile, preafericite şi cu lucrarea Lui alungi demo­nii, în chip arătat, preaminunate. Pentru aceasta, noi, cre­dincioşii, îndumnezeindu-ne, te fericim pe tine, purtătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ziua mutării tale din viaţă, cugetătorule de Dumnezeu, cea plină de lumină, cheamă pe toţi credincioşii către împărtăşi­rea din sfinţenie. Pe aceasta şi acum, bucurându-ne, o săvâr­şim, preasfinţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dă, cu osârdie, celui ce a îm­pletit cu osârdie cuvintele lau­delor tale, darul tău, din belşug, cugetătorule de Dumnezeu, arătându-l pe el de aceeaşi purtare şi de aceeaşi numire cu tine, cu rugăciunile tale cele bineprimite, preasfinţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primeşte rugăciunile poporu­lui tău, către Fiul tău, Născă­toare de Dumnezeu, îmblânzindu-L cu bunăvoinţă, ca să ne iz­băvim din primejdii şi din ne­voi, noi, cei ce-ţi cântăm ţie: tu eşti Ocrotitoarea vieţii noastre.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dorind după dragostea lui Iisus, ai alungat desfătările şi tulburările vieţii şi călugărindu-te, ca un înger ceresc ai vieţuit pe pământ, dar de minuni izvorând, preacuvioase. Pentru aceasta, acum, la pomenirea ta cea sfântă şi purtătoare de lumină, cu credinţă te lăudăm pe tine şi cu glas strigăm ţie: purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Teofan roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Râvnă Dumnezeiască agoni­sind, ai defăimat învăţătura cea fărădelege şi ai pătimit primejdii multe, trimis fiind în surghiun fără dreptate şi săvârşindu-te în dreapta cre­dinţă, preafericite. Pe Hristos roagă-L, Părinte Teofan, să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

De Firea cea Dumnezeiască nu S-a despărţit, Trup făcându-Se, în pântecele tău, ci, Întrupându-Se, a rămas Dumnezeu, Cel Ce după naştere, ca şi înainte de naştere, te-a păzit pe tine, Maică, Fecioară, Însuşi Domnul. Pe Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nepătata Mieluşea, Neîntina­ta Fecioară, Maica Cuvântului, văzând pe Cruce Răstignit pe Cel Ce a răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică jelindu­-se, a strigat: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din necinstea pa­timilor?

Acesta este numit şi Teofan Sigrianul, căci Sigriana (în Turcia) este locul naşterii sale. A trăit la sfârşitul veacului al VII-lea şi începutul veacului al VIII-lea.

Fiind rudenie cu împăratul Leon Isaurul şi cu fiul său, Copronim, avu parte de mare bogăţie şi strălucire. În timp ce tatăl său, Isac, era mai mare peste ţinutul eghepelaghiţilor. Pe când avea 12 ani fu logodit cu o copilă, cu care trăi laolaltă timp de 8 ani. Şi el şi logodnica sa aveau multă avere. Auzind de la unul din slujitorii să vorbindu-i de viaţa monahală, se umplu de dor pentru această viaţă. După plecare la cele veşnice  a mamei sale, tatăl logodnicei sale îl sili să se căsătorească.

Venind ziua nunţii, li se pregăti cămara de nuntă şi toate cele cuvenite. Rămas singur cu soţia sa, îi mărturisi acesteia gândurile lui tainice  şi se învoi cu dânsa să trăiască în feciorie. Auzind deplina încuviinţare a logodnicei sale, dădu slavă lui Dumnezeu, iar de atunci mai departe îşi săvârşeau împreună rugăciunile de zi şi de noapte.

Nelegiuitul împărat Leon, ca şi socrul tânărului, auzind acestea, se împotrivi cu toată puterea dorinţei lui. Mai mult, împăratul îl trimise în cetatea Cizicului, care atunci se zidea, încredinţându-l cu supravegherea lucrărilor. Ducându-se acolo, cinstitul tânăr aduse la îndeplinire porunca împăratului, împlinind lucrarea aceea cu cheltuiala lui.

Când sfântul Teofan împlini 21 de ani, împăratul cel cu nume de fiară şi socrul lui încetând din viaţă, de pe urma morţii lor nu numai Teofan se bucurat de libertate, ci şi lumea întreagă. Sceptrul împărăţiei fu luat mai departe de împărăteasa Irina.

Fiindcă acum îşi putea aduce nestingherit gândul la îndeplinire, el îşi împărţi averile celor sărmani şi săraci şi pe toţi slujitorii lui îi cinsti cu libertatea. Şi dând soţiei sale multă avere, o duse, după voia ei, în Mănăstirea Princhipos, unde aceasta îmbrăcă haina monahală cu numele Irina, în loc de Megalusa, cum se numea mai înainte.

Iar el, dându-se pe sine Domnului, intră în Mănăstirea lui Polihroniu, care se găsea în munţii din ţinutul Sigrana. Dăruindu-se vieţuirii monahale plin de dor şi râvnă, nu voi să primească să fie conducător, ci stând în chilie îşi scotea hrana de pe urma ostenelile mâinilor sale, copiind, cu scrisul său frumos, diferite lucrări, timp neîntrerupt vreme de 6 ani.

Apoi, plecând la cele veşnice egumenul mănăstirii, fraţii îl rugară stăruitor pe cuviosul Teofan să binevoiască a fi egumenul lor, iar el, neprimind, se duse de la dânşii în muntele Sigrianei. Şi sălăşluindu-se în pustia aflată acolo, vieţuia în toată cuvioşia, umplând-o pe aceasta ca pe o cetate a lui Dumnezeu de plăcuţi ai Lui, căci mulţi veniră să se sălăşluiască la dânsul. Deci ridică şi mănăstire a cărei egumen fu pus, iar el slujea cu mâinile sale la trebuinţele tuturor, făcându-se tuturor chip de viaţă îmbunătăţită în iubirea de osteneală.

În acele vremi, se adună al şaptelea Sinod al Părinţilor de la Niceea (787) împotriva prigonitorilor icoanelor.

Fiind chemat şi cuviosul părinte Teofan, egumen al marii mănăstiri Sigriani, acesta strălucea ca o stea luminoasă în mijlocul sfinţilor părinţi, căci mulţi veniră înveşmântaţi în haine bune, iar el merse la sinod călare pe asin prost, cu haine vechi şi cu multe cusături, iar toţi văzându-l, se umiliră şi se folosiră, căci ştiau viaţa lor cea plină de strălucire dinainte.

La vârsta de 50 de ani, fu cuprins de o boală din pricina căreia rămase tot restul vieţii nemişcându-se din patul durerii sale.

Iar după împărăteasa Irina urmând la împărăţie Leon Armeanul, acesta merse până acolo cu ticăloşia şi nelegiuirea lui, încât trimise după acest om al lui Dumnezeu, spunându-i:

– Vino şi te roagă pentru noi, că pornim împotriva barbarilor.

Iar sfântul Teofan, pentru că nu se putea mişca, fu luat cu căruţa şi dus până la corabie, iar apoi cu corabia până la Constatinopol. Ajuns acolo, nu putu vedea faţa cea necurată a tiranului, căci acesta îi trimise numai înştiinţare spunându-i:

– Dacă vei consimţi la rugămintea mea, îţi voi da ţie şi mănăstirii tale multe bunătăţi, iar de nu, te voi pedepsi cu lemnul spânzurătorii şi te voi pune înaintea tuturor ca pildă, spre înfricoşare.

Mărturisitorul Teofan însă îi răspunse:

– Nu-ţi deşerta vistieriile de darurile tale! Iar în ceea ce priveşte lemnul spânzurătorii, sau chiar şi focul, pregăteşte-le încă de astăzi, căci aceasta doresc: să mor pentru dragostea Hristosului meu.

Auzind acestea, neruşinatul tiran îl dădu în mâinile lui Ioan Mantos, care se găsea atunci pe scaunul patriarhal de la Constantinopol, care se fălea cu ştiinţa lui, căci socotea că acesta îl va face să-şi schimbe gândul, cu puterea intrigilor sale. Sfântul Teofan, fiind dat în seama acestuia, fu dus la Mănăstirea Sfinţilor Serghie şi Vah de la Ormizda, care se găsea în apropierea palatului, unde începu lupta în cuvinte cu Mantos. Însă Mantos, fiind învins de Teofan, care îl străfulgeră cu lumina înţelepciunii lui şi care îl încredinţă de neschimbarea gândului său, plin de ruşine îl trimise din nou nebunului tiran, arătându-se cu aceasta, nemernicul, nu orator plin de slavă, ci dimpotrivă, cu totul neînvăţat. Şi ducându-se şi el înaintea împăratului îi zise:

– O, împărate, mai uşor este a înmuia fierul ca ceara, decât să schimbi pe omul acesta în ceea ce doreşti tu.

Auzind aceasta, tiranul dădu poruncă să fie dus sfântul Teofan în palatul lui Elefterie şi să fie închis într-o încăpere foarte strâmtă şi întunecoasă, punându-se şi paznici la uşă, încât să nu poată fi slujit de cineva.

Trăind astfel vreme de 2 ani şi apăsat fiind de necazuri şi nevoi, ruşină şi cu aceasta pe tiran. Căci neizbutind nimic, cu toate că-l silea în fiecare zi să se supună voinţei lui, fu surghiunit în insula Samotrachi.

Iar ducerea lui în surghiun, îi grăbi şi plecarea din trup. Astfel, trăind în acea insulã numai 23 de zile, plecă la cămările cele de Sus gătite de Domnul bineplăcuţilor săi, iar trupul său fu înmormântat cu cinste. Mai apoi, moaştele sale umplură de binecuvântări şi tămăduiri pe toţi cei ce veneau la dânsul.

***

Atras ai fost de dragostea cea predorită a Stăpânului tău şi ai defăimat dragostea cea lumească; şi una făcându-te cu dragostea dumnezeiască, desfătarea cea lumească ca pe un nimic ai socotit-o, preafericite. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu adevărat, Dătătorul celor bune ţi-a dăruit ţie din belşug răsplătiri pentru ostenelile tale, de trei ori fericite, dându-ţi putere să alungi demonii, să vindeci bolile, şi te-a învrednicit de bucuria cea nespusă acolo unde cetele îngerilor dănţuiesc de-a pururea, ca să  vezi faţa Atotţiitorului.  (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Îndrumă spre fapta bună viaţa mea, cuvioase, netezind cărarea înfrânării cu rugăciunile tale, părinte; pe care mă învredniceşte cu tărie, fericite, bine a merge.   (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Măritu-te-ai cu minunile, purtătorule de Dumnezeu. Căci Hristos te-a răsplătit pentru răbdarea ta; pentru aceasta, şi tămăduiri izvorăşti, ca dintr-un izvor, celor ce au trebuinţă, preasfinţite.    (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Troparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana

Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teofan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.