Sinaxar 2 Aprilie

 

 

Sinaxar 2 Aprilie

 

În această lună, în ziua a doua, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Tit, făcătorul de minuni.

Acest fericit şi sfânt părinte al nostru Tit, iubind pe Hristos din tânăra vârstă, şi lepădându-se de lume, a mers la o mânăstire de obşte, şi atâta s-a supus pe sine smereniei şi ascultării, încât nu numai pe ceilalţi fraţi ai mânăstirii aceleia i-a întrecut, ci şi pe tot omul. Făcindu-se păstor oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, avea atâta blîndeţe şi dragoste şi milosârdie ca nimeni altul; şi s-a păzit curat şi la trup si la suflet din copilărie, ca un inger al lui Dumnezeu. Drept aceea şi mare făcător de minuni făcându-se, către Domnul s-a mutat, lăsând ca un stâlp însufleţit şi icoană adevărată, faptele cele bune ale sale, şi ucenicii, şi pe cei ce au pustnicit împreună cu dinsul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni, Amfian şi Edesie.

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Maximian, fraţi din maică, din pămintul Lidiei. Mergînd ei la Berit, şi de mucenicul Pamfil fiind invăţaţi în dreapta credinţă, au stat înaintea stăpînitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spînzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat in adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necăji la minele de aramă. Şi văzând pe guvernatorul Ieroclis că chinuieşte pe creştini, necruţîndu-se pe sine, cu însăşi mâna sa, a bătut pe acel stăpînitor, şi pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Şi fiind aruncat în mare, s-a săvârşit şi a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Policarp.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Teodosia din Tir.

Odată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii creştini condamnaţi în Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Paşti şi mucenicii vorbeau despre Împărăţia lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească şi pe ea când vor ajunge în faţa lui Dumnezeu.

Soldaţii au prins-o şi au dus-o în faţa lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în faţa prizonierilor. Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.

Muceniţa a răbdat în tăcere şi cu zâmbetul pe faţă chinurile şi când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns: "Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor". Apoi i-au pus o piatră de gât şi a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii. Din nou au prins-o şi a fost dată să o sfâşie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea. În final călăii i-au tăiat capul.

Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinţilor ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos. Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap şi o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le: "Priviţi gloria de care aţi vrut să mă lipsiţi!"

Sf. Muceniţă Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307. Ea mai este prăznuită şi în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaşte la Constantinopol şi apoi la Veneţia.

Tot în această zi, pomenirea sfîntului Grigorie cel ce în sânul Nicomidiei a sihăstrit, la anul 1240, şi care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni

Troparul Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Tit, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Tit. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile tale, Sfinte Tit, scapă-mă pe mine, care cu totul sunt împlântat cumplit în patimile trupului şi stricat de dezmierdări, cel ce eşti comoara nepătimirii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască alegerea Duhului, din scutecele maicii tale ai fost adus lui Dumnezeu şi te-ai făcut tăinuitor şi slujitor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu celei neispitite de bărbat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai supt dulceaţa înfrânării, ai lepădat amărăciunea patimilor. Pentru aceea mai mult decât cu mierea şi fagurele îndulceşti inimile noastre, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe un ucenic nou al Apostolului Pavel te lăudăm, pe tine Sfinte Părinte Tit, căci te-ai arătat râvnitor nevoinţelor aceluia şi împreună cu dânsul ai primit cununile, de Dumnezeu fericite părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Cel din Tatăl fără de maică, L-ai născut fără de tată în vremurile cele de pe urmă, însăţi tu Maica lui Dumnezeu, ca una ce eşti mai aleasă decât toată zidirea.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din aromatele cele sihăstreşti, cu totul te-ai alcătuit mir de sfinţenie spre bună mireasma Dumnezeului nostru, Sfinte Preacuvioase Tit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pururea înfrânarea ca o armă şi rugăciunea ca un coif, Cuvioase, mustrând începătoriile întunericului, le-ai ruşinat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punând cu înţelepciune legea Duhului împotrivă, ai stins legea trupului şi după lege ai slujit Domnului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată dorirea şi tot cugetul tău rezemându-l către dragostea lui Hristos, Cuvioase, nu ai băgat în seamă cele pământeşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pururea mă rog, Stăpână, să-mi fie mie Milostiv Cel Născut din tine, prin rugăciunile tale la ziua judecăţii.

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată putreziciunea păcatului ai lepădat-o, fericite şi cu săgeata sihăstriei ai rănit mulţimea demonilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănindu-te la suflet de dragostea curăţiei, cu fierbinţeală ai urmat lui Hristos şi ai intrat în cămara cea de mire a slavei, Preafericite Tit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o livadă frumos mirositoare şi ca o grădină însufleţită a bunătăţilor ai înflorit cu înfrânarea; prin care tu însuţi hrăneşti pe toţi, cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Câştigându-te dătător de lege sihăstriei ca pe Moise şi chip blândeţii celei negrăite ca pe David, cu adevărat toţi te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o mai înaltă decât heruvimii şi decât serafimii te lăudăm, Preacurată, că în braţele tale ai purtat cu trup pe Stăpânul, de Care se cutremură toate.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, mă întoarce, Te rog şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu roua nevoinţelor tale stingând toate patimile, Preafericite Tit, din destul ai aprins sfeşnicul înfrânării cu focul dragostei şi al credinţei şi te-ai făcut lumină a nepătimirii şi fiu al zilei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin dumnezeiască lucrare, părinte, ai crescut strugurele credinţei şi punându-l în teascuri, l-ai stors cu ostenelile sihăstriei; şi umplând vasul cel duhovnicesc al înfrânării, veseleşti inimile turmei tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte suferind năpădirile şi rănile demonilor, Cuvioase, te-ai arătat stâlp răbdării, întărindu-ţi turma ta cu toiag dumnezeiesc, hrănind-o la păşunile şi la apele înfrânării, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Avându-te toţi pe tine ca pe un liman şi zid şi cetate şi acoperământ şi Intrare neruşinată către Împărăţie, te rugăm, Preacurată, să nu fim lipsiţi de nădejdea noastră, prin rugă­ciunile tale cele de Maică, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Fii mie îngăduitor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Risipind negura patimilor şi întunericul cel negru, ai răsărit ziua răsăritului şi lumină în cărările tale, Cuvioase, prin multe lupte şi primejdii, pentru credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai apropiat de Dumnezeu prin dragostea sihăstriei şi părăsind şi lumea şi cele ale stăpânitorului lumii, ai apucat desfătarea Împărăţiei celei mai presus de lume, de Dumnezeu insuflate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunat-ai în sufletul tău avuţia harului cea dumnezeiască, rugăciunea cea fără prihană, curăţia, viaţa cinstită, priveghe­rea neîncetată. Prin care cu adevărat te-ai cunoscut casă Dumnezeului nostru.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Peste netrebnicia materiei celei de jos ai trecut, înţelepte şi prin rugăciunea cea fără materie ţi-ai într-aripat cugetul şi te-ai arătat moştenitor al părţii celei de sus, prin săvârşirea vieţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai cu adevărat pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău şi L-ai născut mai presus de fire, pe Care îmbunează-L cu rugăciunile tale, ca să mântuiască pe toţi robii tăi din primejdii, Preacurată.

Irmosul

Fii mie îngăduitor, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Grija vieţii ai lăsat şi cu linişte petrecînd toată viaţa ta, înţelepte, ai ajuns către Dumne­zeu, purtătorule de minuni părintele nostru, Preacuvioase Tit.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neudându-te de păcate, părinte, te-ai arătat nouă râul înfrânării, care îneacă patimile şi spală întinăciunile celor ce cu credinţă strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum vorbind cu îngerii cei fără de materie şi îndulcindu-te neîncetat de Lumina Împărăţiei celei de sus, de Dumnezeu fericite, păzeşti pe cei ce cântă: Dumnezeul părin­ţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În mărturisirea credinţei ai rămas nestrămutat, părinte, căci închipuind pe Hristos şi scriindu-L cu trupul, te închinai Lui şi strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părinte, cel ce ai purtat pe trupul tău rănile Stăpânului Iisus, tămăduieşte-mă şi pe mine, care sunt rănit de săgeata lui Veliar, ca să strig: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpînul tuturor şi de la sânul tău ai hrănit pe Cel Ce tuturor găteşte masă de mântuire, pe Care neîncetat roagă-L pentru noi, ceea ce eşti bună.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avându-te cu adevărat pe tine stâlp însufleţit şi chip înfrânării, părinte, cinstim Sfântă pomenirea ta în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea sihaştrilor se bucură şi ceata cuvioşilor şi a drepţilor dănţuieşte. Că după vrednicie ai primit cunună împreună cu dânşii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu virtuţile, ai fost chemat la chemarea cea de mire a slavei celei de negrăit, lui Hristos cântând laudă în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Îmbrăcându-te cu haina preoţiei şi săvârşind jertfele cele fără de sânge, te-ai adus pe tine lui Dumnezeu jertfă în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind în pântecele tău pe Cel mai înainte de tine, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Curată, ai născut în chip de negrăit pe Împăratul Hristos.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Să cinstim, popoarelor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai de la Dumnezeu tămăduitor bolilor celor bolnavi de patimi, risipitor şi gonitor de demonii cei vicleni. Pentru aceea te fericim, Preafericite Părinte Tit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsit-ai pământul ca pe un locaş al stricăciunii şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi şi te veseleşti împreună cu dânşii, îndestulându-te de dumne­zeiasca desfătare, părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având ostenelile tale ca pe un hotar nestrămutat al credinţei şi pildă a înfrânării, neîncetat cu laude slăvim pe Ziditorul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi este zi de prăznuire, căci cheamă, Sfinte Părinte Tit, cetele sihaştrilor la dănţuire şi la ospăţ de obşte şi la mâncarea vieţii celei nestricăcioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce S-a Sălăşluit întru tine, Preacurată, surpând pe ucigaşul de om, pe cel ce odinioară cu răutatea lui a lovit cu călcâiele pe începătorii neamului, S-a născut din tine şi ne-a mîntuit pe noi pe toţi

Irmosul

Să cinstim, popoarelor, cu mărire pe curata Născătoare de Dumnezeu; pe ceea ce a primit în pântece focul dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu curgerile lacrimilor bine hrănindu-te pururea, ca un pom ai înflorit din destul roadele dreptăţii, înţelepte. Pentru aceasta adunându-ne împreună, după cuviinţă te cinstim, de minuni purtătorule, Sfinte Părinte Tit, frumuseţea sihaştrilor; ci, cu rugăciunile tale păzeşte-ne pe toţi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

La Acoperământul tău, Fecioară Preacurată, năzuind noi toţi, neîncetat ne rugăm ţie, să nu lipseşti a te ruga Iubitorului de oameni, ca să mântuiască pe robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Văzându-Te, Stăpâne, mieluşeaua şi Maica Ta pe Cruce pironit, ca o Maică tânguindu-se, striga către Tine: laud mila Ta cea nespusă Fiul meu.