Fiecare om care păcătuiește se chinuiește pe sine însuși , însuși păcatul lui este un chin pentru el.

 

Fiecare om care păcătuiește se chinuiește pe sine însuși , însuși păcatul lui este un chin pentru el.

Îl nedreptățești pe altul – tu însuți vei fi nedreptățit ; rănești – și tu vei fi rănit ; asuprești– și tu vei pătimi răul ; lovești – și tu vei fi lovit; ucizi – și tu vei fi ucis; îl lipsești pe aproapele tău de ceva – și tu vei fi lipsit; clevetești – si tu vei fi clevetit; osândești – și tu vei fi osândit ; hulești – si tu vei fi hulit; ocărăști – și tu vei fi ocărât; ispitești – și tu vei fi ispitit; îți bați joc – și tu vei fi batjocorit.

“Se spune că albina, atunci cand înțeapă pe cineva cu acul, moare ea însăși . La fel pătimește și creștinul când îl nedreptățește și îl asuprește într-un fel oarecare pe aproapele său . Nu poate să-l nedreptățească pe aproapele său fără să se nedreptățească pe sine încă și mai mult, și mai grav. Cu cât il nedreptățește mai mult pe aproapele său , cu atât mai mult se nedreptățește pe sine; cu cât îl rănește mai mult pe aproapele său , cu atat mai mult se rănește pe sine. Dar totodată , nedreptățind pe aproapele său , cu ofensa lui este atins Însuși Dumnezeu, căci încalcă porunca lui Dumnezeu, care cere sa nu nedreptățești pe nimeni, ci să faci bine tuturor: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți ” (Lev. 19: 18; Matei 22: 39). Un asemenea om se nedreptățește mai mult pe sine însuși decât pe celălalt . De ce? Pentru că pe celălalt îl nedreptățește în trup, iar pe sine însuși – în suflet; celuilalt îi vatăma și îi stârnește trupul, iar sieși – sufletul. Pe cât sufletul este mai presus și mai de preț decât trupul, pe atât ofensa, rana și intărâtarea lui este mai mare decât cea trupească . Căci , prin fiecare păcat pe care îl săvârșește , omul își vatamă și își inrăiește sufletul. A păcătuit împotriva aproapelui său își primește rana în propriul său suflet. Prin pacatul lui, se înțeapă ca și cu acul de albină .

Satana, ca duh urâtor de oameni, pururea caută și se sârguiește să-l ducă pe om în pacat. Păcătuind , omul se lasă călcat în picioare de diavol. Îl prigonești oare pe om? Deja te prigonește diavolul. Răpești oare bunul semenului tău ? Diavolul deja ți-a răpit bunul sufletului tău . Îl ispitești si îl înșeli pe om? Deja te-a ademenit și te-a înșelat diavolul. Îl clevetești pe om? Deja te-ai supus clevetirii diavolești . Îl hulești și îl ocarăști pe om? Deja te-ai supus batjocurii diavolului. Îl lovești și îl rănești pe om? De pe acum diavolul vatămă sufletul tau. Îți bati joc și îl nesocotești pe om? De pe acum își bate joc de tine diavolul. Îl disprețuiești si îl umilești pe om? De pe acum te umilește diavolul, s.a.m.d . Într-un cuvant, dacă aproapelui tău îi faci rău , încă mai mult rău îți faci ție însuți ; căci vremelnic faci rău trupului aproapelui, iar sufletului tău îi faci rău pentru vecie.

Cuvântulortodox.ro -fragment