Sinaxar 31 Martie

 

 

Sinaxar 31 Martie

 

În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor.

Cel între sfinţi părintele nostru Ipatie a înflorit în Cilicia, s-a nevoit în Galaţia, a ajuns arhiereu în Gangre şi luând parte la Sinodul întâi Ecumenic al celor trei sute optsprezece părinţi de Dumnezeu purtători, a fost cu totul plin de Duhul Sfânt. El a ajuns vestit prin aceea că, după ce a răbdat multe ispite, a ajuns să săvârşească felurite minuni.

Odată când se întorcea din cetatea împărătească, unde săvârşise minunea uciderii în faţa tuturor a balaurului aşezat lângă cămările împărăteşti, şi se îndrepta către scaunul său de la Gangre, unii dintre aceia care împărtăşeau erezia lui Novat şi care de mai multă vreme purtau în inimi ură cumplită împotriva lui, aţinându-i calea în nişte locuri strâmte şi pline de prăpăstii, pe unde obişnuia sfântul să treacă şi stând ascunşi acolo, când sfântul a ajuns în dreptul lor au năvălit asupra lui, întocmai ca nişte fiare sălbatice scăpate dintr-o cursă, unul cu lemnul, altul cu piatra, iar altul cu sabia, împingându-l către prăpastie. Şi aruncându-l de la o mare înălţime în acea prăpastie, i-au făcut o mulţime de răni, întocmai precum mai înainte făcuseră şi iudeii celui dintâi mucenic Ştefan. Deci, sfântul căzând pe jumătate mort în apa care trecea prin acea prăpastie, după ce s-a deşteptat din durere, ridicându-şi ochii către cer, a zis: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Dar chiar pe când se ruga, o femeie necurată şi blestemată, luând o piatră mare şi lovindu-l în cap, l-a lipsit pe sfânt şi de rămăşiţa de viaţă care mai era în el, nenorocita şi ticăloasa. Şi sfântul suflet al fericitului Ipatie s-a dus în mâinile lui Dumnezeu, iar femeia aceea blestemată, fiind cuprinsă de un duh necurat, îşi lovea încetat pieptul cu aceeaşi piatră, cu care lovise pe sfânt; asemenea şi toţi cei ce luaseră parte la uciderea sfântului au început să fie chinuiţi de duhurile necurate. Şi, ascunzând trupul sfântului într-o şură cu paie, au plecat de acolo. Dar ţăranul, a căruia era şura, venind să ia nutreţ pentru vitele lui a auzit slavoslovire de cântece cereşti şi dând mai apoi de trupul neînsufleţit al fericitului părinte, a vestit tuturor aceasta.

Locuitorii cetăţii Gangrelor aflând despre aceasta, s-au adunat acolo şi cu jale de obşte luând sfintele moaşte ale episcopului lor, le-au adus în cetatea lor, aşezându-le într-un loc de seamă. Iar femeia aceea venind şi lovindu-şi continuu pieptul cu piatra cu care omorâse pe sfânt, după ce dumnezeieştile lui moaşte au fost aşezate în mormânt, îndată a luat vindecare şi tot aşa şi ceilalţi ucigaşi ai sfântului. Şi multe alte minuni s-au mai făcut cu prilejul înmormântării moaştelor sfântului, pe care însă, pentru mulţimea lor, le-am lăsat deoparte.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Acachie Mărturisitorul.

Acesta a trăit pe vremea împăratului Deciu şi propovăduind credinţa creştină, a fost prins şi adus înaintea ipatului Marcian. Şi întrebat fiind cu privire la cele ce propovăduia, el a istorisit toată rânduiala întrupării Fiului lui Dumnezeu şi a vădit înşelăciunea închinătorilor la idolii elineşti. Pentru aceasta a fost supus la chinuri şi apoi a fost aruncat în închisoare. Marcian încunoştiinţând pe împăratul Deciu despre aceasta şi, după cercetarea pe care o făcuse sfântului, trimiţând împăratului scrisori, la porunca lui Deciu, sfântul a fost eliberat din închisoare. Şi mergea dintr-un loc într-altul, purtând în trupul său rănile lui Hristos. Iar după ce a învăţat pe mulţi credinţa în Hristos şi a strălucit prin minuni şi învăţături, s-a odihnit în pace.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici care au mărturisit în Persia: Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nouă mucenici împreună cu ei şi alţi mulţi sfinţi, care au fost aruncaţi în închisoare şi care au fost mâncaţi de vii de şoarecii şi de pisicile închise laolaltă cu ei.

În vremea împărăţiei lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, împăratul perşilor, a pornit război împotriva Bisericilor, luând pricină din următoarea împrejurare: Un episcop oarecare, Avdas, împodobit cu multe feluri de virtuţi, împins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adică templul în care perşii se închinau focului. Aflând împăratul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus înaintea lui pe Avdas, pe care l-a întrebat mai întâi cu blândeţe pentru ce a făcut acest lucru şi i-a poruncit să zidească din nou templul acela. Dar Avdas împotrivindu-se şi spunând că nu poate nicidecum să facă aşa ceva, atunci Izdigherd a ameninţat că va distruge toate bisericile şi a pus început ameninţărilor lui, poruncind mai întâi să fie omorât dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfântul s-a bucurat foarte. Şi în felul acesta bucurându-se şi veselindu-se şi-a primit sfârşitul.

După trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlănţuită de magi, întocmai ca de nişte vânturi puternice, a adus asupra credincioşilor iarăşi încercările chinurilor. Căci mistuind pe mulţi cu tot felul de pătimiri, îi dădeau apoi morţii, iar pe alţii supunându-i la surghiunuri îndelungate şi la tot felul de chinuri, îi slobozeau din viaţă prin morţi de tot felul.

Dar nu trebuie să ne mirăm, fiindcă acestea s-au întâmplat prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Căci lupte de felul acesta a spus Stăpânul nostru aveau să aibă loc. Pentru aceasta şi sfinţii aceştia, prin răbdare şi mucenicie, au primit cununile biruinţei.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Vlasie, născut în cetatea amoreilor, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor treizeci şi opt de mucenici, care erau rude între ei, şi care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ştefan, făcătorul de minuni, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Paraclisul Sfântului Mucenic Ipatie al Gangrelor

⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏

Alcătuirea pururea-pomenitului Gherasim Monahul Micraghiannanitul, Imnograful Bisericii celei Mari a lui Hristos; tălmăcit din greceşte cu acrivia podobiei.

  

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru;

strana: Amin; şi numaidecât

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea, aşezatu-m-a întru cele întunecate, ca pe morţii cei din veac. Şi s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi-mă, Doamne; slăbit-a duhul meu. Să nu întorci faţa Ta de la mine şi să mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne; la Tine am scăpat. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu; şi întru mila Ta sfârşi-vei pe vrăjmaşii mei şi pierde-vei pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

apoi cântăm

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

cu Stihurile acestea:

Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.

şi Troparul Paraclisului. Glasul al 4-lea.

Ό ύψωθείς εν τω Σταυρώ (Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce).

 

Arhiereule al Domnului slavei şi Mucenice lucrător al minunii, nu conteni, Ipatie, rugând pe Hristos din toată primejdia şi ispita şi boala şi toate-ncercările să scăpăm, fericite, cei ce solirea ta am dobândit şi cu credinţă venim la lăcaşul tău.

Slavă. Acelaşi sau Troparul hramului.

Şi acum. Al Născătoarei de Dumnezeu.

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce.

Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, de a grăi noi stăpâniile tale; că pentru noi de n-ai fi stat solind la Hristos, cine ne-ar fi izbăvi dintr-atâtea primejdii; sau cine ne-ar fi păzit nerobiţi pân-acum? Nu vom lipsi, dar, de a te ruga, că mântui pururi, Stăpână, pe robii tăi.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu curăţeşte-mă. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi vicleşug înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor întăreşte-mă. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă din sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aş fi dat; arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi zidească-se zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, ridicare şi arderi de tot. Atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

 

Canonul

Peasna I-a. Glasul al 8-lea. Ύγράν διοδεύσας (Apatrecând-o).

Stihul: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Pe Mântuitorul şi Dumnezeu roagă-L să ne scape dintru toate nevoile pe cei ce cu dragoste şi râvnă te lăudăm, ierarhe Ipatie.

Al Domnului slavei arhiereu aflându-te, sfinte, Lui şi cere-ne, ca un bun, de toată greşeala dezlegare şi izbăvire de patimi, Ipatie.

Slavă.

Plin de strălucirea sfintei Treimi fiind, fericite ierarhe Ipatie, cu a ta solire luminoasă tot întunericul minţii alungă-mi-l.

Şi acum.

Fântână a milei dumnezeieşti, cu har dăruită, Născătoare de Dumnezeu, cu ploaia mijlocirilor tale stinge-mi aprinşii cărbuni cei ai patimii.

 

Peasna a III-a Ούρανιας άψΐδος

(Cel ce bolta cerească).

Dintru toată nevoia şi din necaz scapă-ne şi din neputinţă şi boală, Sfinte Ipatie, cu mijlocirea ta bineprimită la Domnul ştergere greşelilor pururi solindu-ne.

La lăcaşul tău pururi  toţi alergând, bunule, grabnic izbăvire din scârbe luăm cu harul tău cu mijlocirea ta de bucurie cerească sufletul umplându-ne, Sfinte Ipatie.

Slavă.

Harul tămăduirii de la Hristos dobândind ca un mucenic, fericite Sfinte Ipatie, sufletul, bunule, deopotrivă cu trupul de boală şi patimă tămăduieşte-ne.

Şi acum.

Strălucit-a în lume în chip de om muritor dintr-ale tale sângiuri curate Cuvântul Tatălui, scăpând pe cei ce te ştiu de Dumnezeu Născătoare şi te cântă pururea, Maică a Domnului.

şi aceste două tropare

Primejdia şi strâmtorarea alungă-le Ierarhe, scăpându-i pe robii tăi, slăvite Ipatie, preagrabnic izbăvitorule din necazuri.

Îndură-te, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, şi chinul meu cel trupesc degrab conteneşte-mi-l, şi vindecă-mi sufleteasca durere.

Preotul zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

(la fiecare cerere strana cântă Doamne miluieşte de 3 ori).

Încă ne rugăm pentru binecinstitorii şi dreptslăvitorii creştini.

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Patriarhul nostru (...).

Încă ne rugăm părintele şi egumenul nostru (...)

şi pentru toată obştea noastră cea întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (... şi) a tuturor binecinstitorilor şi drept-slăvitorilor creştini, a evlavioşilor închinători ai sfintei Mănăstirii acesteia, a ctitorilor, dăruitorilor şi binefăcătorilor ei.

Încă ne rugăm şi pentru fraţii noştri care sînt în ascultări şi pentru toţi cei ce ne miluiesc, ne-au miluit, ne slujesc şi ne-au slujit nouă în sfântă Mănăstirea aceasta.

şi Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sedealna. Glas 2. Πρεσβεία θερμή.

Frumos păstorind aleasă turma Domnului, întreg te-ai slăvit întru mărturisirea ta, solitor, Ipatie, la Hristos, părinte, vădindu-te celor ce strigă: Sfinte, nu-nceta iertare a ne cere greşelilor.

 

Peasna a IV-a. Είσακήκοα Κύριε

(Auzit-am, Doamne).

Preafierbinte solirea ta din nevoia toată grabnic ne mântuie; mulţumire, dar, şi laudă îţi aducem, sfinte, cu osârdie.

Întărire şi pavăză a Ortodoxiei, Sfinte Ipatie, arătatu-te-ai cu faptele; de necazul mare izbăveşte-ne.

Slavă.

Alergăm ca la un liman neînviforat, sfinte, la lăcaşul tău, izbăvindu-ne, Ipatie, din furtuna mare a necazului.

Şi acum.

Mort cu totul mi-e cugetul; la a ta solire alerg, Stăpâna mea şi pe mine înviază-mă, ceea ce-ai născut Viaţa veşnică.

 

Peasna a V-a. Φώτισον ημάς

(Luminează-ne pe noi).

Caută spre cei ce aleargă la solirea ta şi tuturora dă-le, preabunule, toată cererea, Ipatie, cu harul tău.

Sfarmă şi acum cu toiagul mijlocirilor toată săgeata, Sfinte Ipatie, cea asupră-ne zvârlită de diavolul.

Slavă.

Picură-mi de sus, ca un bun, dulceaţa harului şi tot amarul patimii  ce mă ţine încleştat curmă-l, Sfinte Ipatie.

Şi acum.

În împresurări pe toţi robii tăi acoperă-i, Împărăteasă, Maica lui Dumnezeu, şi smintelile vicleanului alungă-le.

 

Peasna a VI-a. Την δέησιν

(Rugăciunea voi vărsa către Domnul).

Necazul care ne vine asupră îndulceşte-l cu a ta ocrotire şi la liman liniştit, Mucenice, călăuzeşte-ne cu mijlocirea ta, că solitor la Dumnezeu te avem, Ierarhe Ipatie.

De toată împresurarea şi răul mai presus ne păzeşte, Părinte, şi a poruncilor sfinte lucrare şi părtăşia curată a harului cere-ne de la Dumnezeu, Mucenice-sfinţite Ipatie.

Slavă.

Pe calea bunei cinstiri alergat-ai şi cununa cerească luând-o ocrotitor şi tărie şi pază de la Hristos ni te-ai dat, fericitule; ca şi acum şi pururea dăruieşte-ne, bunule, harul tău.

Şi acum.

Lumina lumii, Fecioară, Născând-o, întunericul alungă-mi-l, Maică,  şi cu a ta strălucire îndreaptă sufletul meu la lumina poruncilor Fiului tău şi Dumnezeu, să te laud, Stăpână, de-a pururea.

şi aceste două tropare

Alungă-ne, Preafericite, necazul şi toată boala, pe toţi, cu solirea ta, slăvite Ipatie, scăpându-i de osânda cumplită.

Născut-ai  netâlcuit pe Cuvântul, Fecioară maică, pe Carele prin cuvânt în pântece L-ai luat, lucrând mântuire la toată lumea.

Preotul zice ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule,

şi pomeneşte iarăşi ca după Peasna a III-a, cu acelaşi ecfonis;

Condacul. Glas 2. Τοις των αιμάτων σου.

De Dumnezeu proslăvite Ipatie  Arhiereu cinstit al Gangrelor, a noastră scăpare prea grabnică, din vătămare şi boală ridică-ne pe cei ce-ţi cântăm cu osârdie.

Şi numaidecât Prochimenul. Glas 4.

Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.

a treia oară cu Stihul:

Minunat Dumnezeu întru Sfinţii Săi.

Preotul: Domnului să ne rugăm.

(Strana: Doamne miluieşte.)

Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Toată suflarea să laude pe Domnul (de trei ori, cu încheiere).

Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie....

şi Evanghelia după Luca (XII, 8-12).

Slavă.

Pentru mijlocirile Ierarhului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum.

Pentru mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stihul: Milostive, miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Şi Podobnica aceasta. Glas 6.

Όλην άποθέμενοι. (Toată nădejdea).

De taină cunoscător Dumnezeieştii Troiţe, Părinte, făcându-te, lucrarea minunilor ai luat în dar şi plineşti cererea credincioşilor pururi, izbăvindu-i din primejdie; pentru aceasta, dar, strigăm către tine, preabunule: din toate-mpresurările scapă-i pe cei care te laudă, Ipatie Sfinte, scăparea şi nădejdea tuturor şi solirea nezăbavnică la Domnul minunilor.

Preotul zice rugăciunea Litiei:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău.

Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori).

Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările.

 

Peasna a VII-a. Oί έκ τής Ίουδαίας

(Feciorii lui Israil).

La cărarea cea strâmtă îndreptat-ai, Părinte, pe păstoriţii tăi; aşijderea ne-ndreaptă, Ipatie slăvite, să strigăm cu osârdie: bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Strălucit-ai, Părinte, întru dogmele harului la Soborul dintâi; ci dă-ne pe piatra credinţei a rămâne întăriţi cu solirea ta la Împăratul Hristos, sfinţite Mucenice.

Slavă.

După lege luptat-ai, ruşinând rătăcirile lui Novat oarecând, Ipatie slăvite; păruta-nţelepciune de la cei ce te laudă îndepărteaz-o, dar, şi toată flecăreala.

Şi acum.

Dă-mi putere, Curată, a călca uneltirile luptătorului şi toată viclenia aceluia, Stăpână, s-o abat întăreşte-mă şi minţii mele îi dă lumina pocăinţei.

 

Peasna a VIII-a. Τον Βασιλέα

(Pe Împăratul Ceresc).

De sus, Părinte, dă ajutorul tău grabnic, mântuindu-i din toată nevoia pe cei ce sărută icoana ta cinstită.

Dă sănătate trupească şi sufletească celor ce la lăcaşul tău, sfinte, aleargă cu râvnă, cerându-ţi mijlocirea.

stih: Lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Darul minunii de la Stăpânul luându-l, Mucenice, de chinuri şi boală vindecă-mă grabnic, Ipatie slăvite.

Şi acum.

Ticăloşitul meu suflet, Preacurată, de-al vrăjmaşului rău izbăveşte-l şi pune-l de strajă dumnezeiasca frică.

stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Pe Împăratul Ceresc, pe Care ÎI laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Peasna a IX-a. Întâi Irmosul, fără stih.

Fecioară Preacurată, cei mântuiţi prin tine de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cu netrupeştile cete pe tine mărindu-te.

Apoi troparele.

Κυρίως Θεοτόκον (Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare),

Al celor ce aleargă la a ta solire ajutătorule, Sfinte Ipatie, pururi păzeşte-i, Părinte, pe cinstitorii tăi.

A apelor pierzării repejune seac-o, ce-mi potopeşte de-a pururea inima, şi lacrimi de pocăinţă dă-mi, fericitule.

Slavă.

Din ceruri, ierarhe, cererea primeşte-o celor ce pururi cu râvnă te laudă şi tuturora plineşte-o, Sfinte Ipatie.

Şi acum.

A Fiului tău, Maică, dragoste aprinde-o în ticăloasa mea inimă, rogu-te, arzând păcatul dintr-însa, şi mântuieşte-mă.

 

Şi, tămâind Preotul, cântăm:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, de Dumnezeu Născătoare, cea pururea-fericită şi cu totul fără prihană şi Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai proslăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

apoi Megalinariile Sfântului.

Glasul al 8-lea. Την τιμιωτέραν

(Pe cea mai cinstită).

Bucură-te, Sfinte Ipatie, părtaşule vrednic al slujirii apostoleşti; bucură-te, râul cel mare al minunii şi lauda aleasă a Mucenicilor.

Bucură-te, chivotul harului, Ipatie Sfinte,  şi făclie a dogmelor; bucură-te, sfeşnicul  Gangrelor cel mare, şi al Ortodoxiei  sprijin şi pavăză.

Razele minunilor strălucind, vesteşti, Ierarhe, la al lumii Sobor dintâi pe Fiul cu Tatăl  a fi de-o-fiinţă şi de-o-închinare, Sfinte Ipatie.

Puterea luând-o de la Hristos, lucrezi, Ierarhe, sumedenie de minuni şi fiara cea mare, cea din vistierie, zicând doar cu cuvântul, omori, Ipatie.

Pe cei ce silesc la lăcaşul tău, păzeşte-i, Părinte, întru totul nevătămaţi, iar celora care cer sfânta ta solire, Ipatie, dezleagă-i de toată patima.

Celor ce venim cu evlavie, o, preafericite, la cinstită icoana ta cererile toate plineşte-le, Părinte, şi binecuvântarea dă-ne, Ipatie.

De toată urgia păzeşte-ne şi toată năpasta şi nevoia nevătămaţi, pe cei ce scăpare te-am dobândit, Părinte, iertare de la Domnul pururi cerându-ne.

Cu toate oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul  sfinţilor, Stăpână, Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.

Apoi Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;

preotul: Că a Ta este împărăţia; şi

Troparul Sfântului, din Minei. Glas 4.

Ταχύ προκατάλαβε (Degrab ne întâmpină).

Slujind cu evlavie lui Dumnezeu, te-ai făcut Bisericii Gangrelor dumnezeiesc Ierarh, Părinte Ipatie; lumea, dar, luminând-o cu minunile tale, L-ai arătat pe Fiul  de un scaun cu Tatăl, la ceruri muceniceşte bucuros mutându-te.

După care Preotul zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori),

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori),

Încă ne rugăm să se păzească sfântă mănăstirea aceasta...,

strana: Doamne miluieşte (de 40 ori + 3 ori),

Încă ne rugăm şi pentru ca să audă Domnul Dumnezeu...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori, recitativ),

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori),

iar Preotul zice ecfonisul: Că milostiv;

apoi face Otpustul mic,

fără însă a zice Pentru rugăciunile; apoi zicem acest

Tropar. Glasul al 2-lea.

Ότε έκ τού ξύλου (Când de pe lemn).

Gangrelor păstor dumnezeiesc şi întăritură şi reazem fost-ai, Ipatie, a toată Biserica, preaminunatule; îţi strigăm, dar, rugându-ne:  Din toată nevoia şi împresurarea grea şi din durere şi boli scapă-i, Mucenice sfinţite, cu a ta fierbinte solire, pe cei ce te cheamă cu osârdie.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

şi acest tropar pe glasul întâi

Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un singur îndurat.

şi preotul încheie zicând

Pentru rugăciunile.

Într-acest chip tălmăcit Chiliei Vatopedine a Sfântului, de către Cornel diaconul, al Bisericii Sfântului Grigorie Palama din Bucureşti.

Dumnezeului nostru slavă. Amin.

 

 ⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏

⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏

⍏⍏⍏⍏⍏⍏

 

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie fiind luminat cu lumina Preasfintei Treimi, cugetătorule de Dumnezeu ierarhe, te-ai hrănit cu laptele cel de viaţă al cre­dinţei, strălucind prin virtuţi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelegerea şi cu harul fiind împodobit, prin postiri şi osteneli ai înfrânat poftele trupului, cugetătorule de Dum­nezeu preafericite şi ţi-ai îm­podobit sufletul cu virtuţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un soare strălucind, cu viaţa ta cea luminată, ai lumi­nat toată Biserica lui Hristos, părinte, cu razele minunilor tale, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, proorociile proorocilor au luat, cu adevărat, sfârşit în­tru tine. Că, zămislind fără de sămânţă pe Cuvântul, L-ai năs­cut Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adăpându-te din Scrip­turi, te-ai făcut lemn al vieţii, preaînţelepte, la roadele căruia nu aleargă vrăjmaşul Evei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile tale cele de Dumnezeu înduplecătoare, oprind cântările cele nelegiuite, ai îngrădit gurile, precum zice Proorocul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe femeile cele neruşinate le-ai zdrobit înţelepţeşte, îm­preună cu izvorul, aducând în chip minunat înţelepţire celor nerecunoscători.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Casă a Sfântului Duh şi chip al rugăciunii te-ai făcut, lauda ierarhilor şi slava mucenicilor, Sfinte Ipatie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neslujind legilor firii de Maică, ai născut pe Mântui­torul. Căci legile firii se înno­iesc întru tine.

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucirea Duhului sălăşluindu-se din belşug întru tine, părinte, te-a arătat stâlp purtă­tor de lumină, luminând lumea cu învăţături dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu liniştea cuvintelor tale, ai potolit iarna cea idolească şi cu biruinţele smereniei ai veştejit semeţia păgânătăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai, Sfinte Părinte Ipatie, oglindă neîntinată a Preasfintei Treimi, căci ai iubit a vedea, în chip curat, cunoştinţa Dumnezeului nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cât de uimitoare şi de preaslăvită este Taina naşterii tale! Căci ai născut mai presus de fire pe Ziditorul, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce, Te rog şi la Lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având dorirea spre apa dum­nezeieştii suiri, părinte şi pof­tind după frumuseţea cea nematerialnică a raiului, te odih­neai în locuri pline de flori, care mărturiseau prin închi­puire locaşurile cele de acolo.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoindu-te cu privirile cele nematerialnice şi cu faptele, tu ai părăsit grijile cele materialnice ale sufletului ca pe o povară şi dănţuind în pustiuri ca şi într-o grădină, ai dobândit din destul harul Duhului Sfânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sporindu-ţi turma, părinte, cu verdeaţa dumnezeieştilor tale învăţături, ai întemeiat Bi­serici cinstite întocmai ca nişte staule, întru care, aducând oile cele cuvântătoare, preafericite, le-ai izbăvit de fiarele lui Arie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Singură ai născut, Fecioară şi singură te-ai arătat fără is­pită bărbătească, Preacurată. Căci, primind în pântecele tău pe Cuvântul Cel fără început al Tatălui, L-ai hrănit cu lapte, Fecioară, minune înfricoşă­toare! Că ai rămas Fecioară şi ai înnoit hotarele firii.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărăde­legile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râul aprinzând pâraie în­flăcărate de lumină, Sfin­ţite Mucenice Ipatie, îţi arătau ţie, celui ce treceai în noapte, calea, închipuind tuturor stră­lucirea sufletului tău.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dătătorul de viaţă, Hristos Dumnezeu, lucrând minuni prin tine, a arătat apa comoară de vindecări, făcând prin rugăciu­nile tale, Sfinte Ipatie, amărăciunea ei dulceaţă de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lucrător de minuni mai pre­sus de fire te-ai arătat, Sfinte Ipatie; căci, primind de la Dumnezeu harul vindecărilor, ai fost ca un izvor dăruind tuturor din destul ape dumnezeieşti de mântuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin rugăciunile tale, Curată, smulge-mă pe mine din primej­dii şi din nevoi şi te rog miluieşte-mă. Că tu eşti zid ne­sfărâmat, liman, acoperământ şi întărire nerobită.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărăde­legile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

glasul 1

Cu curăţirea cea sufletească dumnezeieşte întrărmându-te şi rugăciunea cea neîncetată având-o ca pe o suliţă în mâini, cu tărie ai biruit cetele demo­nilor, Sfinte Sfinţite Părinte Ipatie; roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în picioare, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Însuţi lucrător de negrăite minuni făcându-te de către Hristos, lumea ai luminat cu fapta şi cu cuvântul, ierarhe şi ai învăţat-o a striga cu evlavie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel înecat întru adâncul ne­credinţei, punând lanţuri de deznădăjduire celor căzuţi în pati­mile necinstei, a stins pocăinţa; pe care tu ierarhe, strălucind-o credincioşilor, ai ars pe Novat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Maica Cuvântului, pe Cu­rata Născătoare de Dumnezeu şi ocrotitoarea noastră, prin care călcăm în picioare supărările vrăjmaşilor, o lăudăm şi grăim: Binecuvântată eşti, ceea ce ai născut pe Dumnezeu în Trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe Împăratul Cerurilor, pe Care Îl laudă oştile îngerilor, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfele cele fără de sânge, cu curăţie le-ai adus Preasfintei Trei­mi, preafericite şi te-ai făcut junghiere Domnului, prin mu­cenicie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcămintea ta cea sfin­ţită înroşind-o în propriul tău sânge, cu râvnă, ai primit în­doită cunună, de Dumnezeu purtătorule sfinţite mucenice.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca un mucenic al lui Hristos, asemănându-te milostivirii Lui, murind, te rugai pentru ucigaşii tăi, ca ei să dobândească mân­tuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai mai presus de cu­vânt pe Cuvântul în pântece şi născându-L, iarăşi eşti Fecioară. Căci toate ale tale sunt mai pre­sus de fire, Născătoare de Dum­nezeu.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Cerurilor, pe Care Îl laudă oştile îngerilor, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Spăimântatu-s-au de aceas­ta cerurile şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îÎngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin virtuţile tale închipu­ind pe Moise, l-ai întrecut pe el cu minunea, lovind cu în­drăzneală pe balaur cu toiagul tău, l-ai tras ca într-o undiţă din cămările cele împărăteşti, mistuindu-l cu foc ca pe un organ al răutăţii, întărindu-te cu dreap­ta credinţă, Părinte Ipatie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru Hristos fiind acoperit cu pietre de ticăloşii ucigaşi, Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, ai înecat în râurile sân­gelui tău învăţăturile cele potrivnice lui Dumnezeu ale pă­gânului Novat, propovăduind celor greşiţi că vor dobândi iertarea datoriilor prin pocăinţă, părinte înţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stând înaintea Făcătorului şi Stăpânului tuturor, Sfinte Sfinţite Ierarhe şi Mucenice Ipatie, nu înceta a te ruga pentru noi, ca să ne izbă­vească din ispite şi din neca­zuri, pe cei ce cu dragoste cu­rată săvârşim sfântă pomenirea ta şi cu cântări dumnezeieşti te lău­dăm pe tine, prealăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfumurarea şi îndrăzneala celor potrivnici şi sfaturile celor rău credincioşi, Ziditorule, nimiceşte-le, Cel Ce Te-ai născut din Fecioara. Iar adunarea credin­cioşilor o întăreşte neclintită, ca un Dumnezeu, înălţându-i frun­tea şi cu credinţa întărind-o, ca toţi să Te slăvim pe Tine.

Irmosul

Spăimântatu-s-au de aceas­ta cerurile şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dogmele credinţei întărindu-le, Cuvioase, ai propovăduit pe Cuvântul de o Fiinţă şi împreună Veşnic cu Tatăl. Pentru aceasta şi turma ta păstorind-o cu dreapta credinţă, ai ruşinat gândul cel cu judecată rea al lui Arie. Drept aceea, mutându-te acum către Hristos, roagă-te pentru noi toţi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu dumnezeiască naşterea ta ai înnoit, Preacurată, firea cea muritoare şi stricată de patimi a oamenilor şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înain­te ai zis.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin preasfântul tău suflet când ai văzut Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Care nu înceta a-L ruga, Binecuvântată, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.