SINAXAR 10 AUGUST

 

În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Lavrentie (Laurentiu) arhidiaconul, Xist (Sixt), papa Romei, si Ipolit.

Sfântul Sixt (sau Xist) era grec din nastere si studiase filozofia la Atena inainte de a veni sa se instaleze la Roma sub domnia imparatului Valerian in vremea pontificatului Sfântului Stefan I (253-257, praznuit la 3 august). Mai intii favorabil crestinilor, imparatul - care cazuse sub influenta magilor si ghicitorilor egipteni dupa o nefericita expeditie in Orient - publica un edict interzicând practicarea in public a cultului crestin si cerea tuturor clericilor sa se inchine zeilor, amenintându-i cu exilul in caz contrar. Sfântul Stefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecutii iar Sixt fu consacrat pentru a-i succeda. Persecutia spori atunci si fu decretata executia Episcopilor, Preotilor si Diaconilor in baza simplei constatari a identitatii lor, in timp ce laicii urmau sa fie condamnati injosirii si muncilor fortate. Sfântul Sixt fu atunci arestat si condus, dupa un prim interogatoriu, la renumita inchisoare Mamertine (n. tr. : unde au fost inchisi si Sfintii Apostoli Petru si Pavel). Pe drum, Arhidiaconul sau Lavrentie il intâlni si ii spuse in lacrimi : "Unde te duci, Parinte, fara fiul tau ? Ce jertfa te pregatesti sa aduci fara Diaconul tau ? M-ai gasit cumva nedemn de aceasta ? Vei refuza tu sa-ti fie alaturi pentru a-si varsa sângele pe cel pe care l-ai primit intru Sfintele Taine ?". Episcopul ii raspunse : "Nu fiule, nu te parasesc, dar lupte inca si mai mari te asteapta. Noi, ca batrânii, ne-am angajat intr-o lupta usoara. Dar pe tine, tânar viguros, te asteapta o victorie si mai plina de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul ii va urma Preotului". Si inainte de a-i da sarutul pacii, ii incredinta administrarea in numele sau a bunurilor Bisericii. Lavrentie isi indeplini pe data sarcina dupa voia lui Dumnezeu, impartind bogatiile Bisericii la clerici si la saraci. Pe muntele Coelius intâlni o vaduva, ce se numea Domnita, care ascundea pe multi crestini. Profita de intunericul noptii pentru a le aduce bani si haine si trecea apoi din casa in  casa, vindecând pe bolnavi si spalând picioarele credinciosilor, asemeni Domnului.

Cum Papa fusese condamnat sa i se taie capul pe Via Appia, Sfântul Lavrentie ii iesi in cale si ii striga : "Nu ma lasa, Parinte Sfânt, pentru ca am impartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat". Auzind vorbindu-se de comori, soldatii il prinsera imediat si pe Lavrentie si il dusera in fata tribunului Partenius care il instiinta pe imparat. Aruncat in inchisoare si dat in paza tribunului Ipolit, Sfântul Lavrentie vindeca prin rugaciunea sa si aduse la credinta pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alti numerosi orbi alergara la el si fura cu totii vindecati de catre sfânt, care in plus il boteza pe Ipolit impreuna cu celelalte nouasprezece persoane ce se aflau in casa lui.

Convocat de catre Valerian, care il soma sa ii dea comorile, Lavrentie ceru sa i se aduca trei zile mai târziu un mare numar de care. Intre timp el convoca in casa lui Ipolit orbi, schiopi, bolnavi si nenorociti de tot soiul, apoi, punându-i in care, veni sa ii prezinte la palat anuntând : "Iata comorile vesnice ale Bisericii, care nu se imputineaza si sporesc mereu, care sint raspândite in fiecare si se regasesc in toti". Cuprins de furie, Valerian striga : "Inchina-te idolilor si uita arta magica in care te marturisesti". Sfântul Lavrentie ii raspunse ca nimic nu putea sa il faca sa accepte cultul demonilor in locul Facatorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor si aruncat in inchisoare. Dupa un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colina Palatino, i se pusera pe trup lame de fier inrosit in foc si fu  batut cu bice plumbuite  si lanturi cu cârlige la ambele capete. In fata rezistentei sale supranaturale, un soldat, pe nume Roman, marturisi pe Hristos si fu pe loc executat.

Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lânga palatul Salluste. Imparatul ceru sa  fie sfarâmate cu pietre maxilarele Sfântului apoi dadu ordin sa fie dezbracat de hainele sale si sa fie intins pe un gratar asezat pe carbuni aprinsi. Somat pentru ultima data sa se inchine idolilor, Lavrentie raspunse : "Eu ma dau ca jertfa placut mirositoare singurului Dumnezeu adevarat, pentru ca jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inima infrânta si smerita" (Psalmii 50 :18). Pe când calaii atâtau focul, el spuse tiranului : "Invata, nenorocitule, ca acest jaratec ma racoreste dar pe tine te va chinui vesnic. Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !". Când fu intors ma spuse o ultima rugaciune : "Multumesc Tie, Iisuse Hristoase, pentru ca m-ai invrednicit sa intru pe portile Imparatiei Tale". Apoi isi dadu duhul.

Ipolit merse sa il ingroape in secret pe proprietatea vaduvei Domnita alaturi de Preotul Iustin (La vreo 50 de ani ma târziu, Sfântul Constantin construi o biserica lânga catacomba unde fusese ingropat Sfântul Lavrentie, situata pe Via Tiburtina, la est de Roma. Iar in secolul al VI lea cripta fu transformata intr-o mare biserica dar mormântul ramase tot in acelasi loc.). Dar Ipolit fu denuntat si in curând arestat, insa un Inger veni sa il elibereze si il duse in casa lui unde isi lua cu dragoste ramas bun de la parintii sai si de la slugile casei si le oferi la toti o masa sarbatoreasca. Erau cu totii la masa când soldatii se ivira si il luara din nou pe Ipolit pentru a-l conduce in fata imparatului. Sperând sa ii invinga hotarârea, suveranul ceru ca el sa fie acoperit de distinctii militare si ii promise onoruri inca si mai mari. Dar Sfântul ramase neclintit si declara ca nu mai voia decât o singura cinstire : aceea de a sluji in armata lui Hristos. Butut cu lanturi cu cârlige la ambele capete, fu apoi legat de cai salbatici care il târâra pe curajosul Mucenic pe o distanta mare. Astfel câstiga el palma victoriei, precedat de doica sa, Concordia, si de oamenii din casa lui pe care ii adusese la credinta. Se povesteste ca la sapte zile dupa martiriul sau, Sfântul Ipolit i s-a aratat imparatului si fiului sau care se duceau la amfiteatru si ca i-a batut cu lanturi de foc nevazute.

Martiriul sau e consemnat la 13 august de cea mai veche Viata a sa, data ce corespunde pomenirii in traditia latina. Dar poate ca ar trebui sa il indentificam cu Sfântul Ipolit poment la 30 ianuarie (nascut catre 235).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iron filosoful, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sase Mucenici cei în Vizie, care s-au sa-vârsit unii zdrobindu-li-se oasele, iar altii strujindu-li-se trupurile.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie in 10 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Timotei, episcopul Brusiei (sec. IV).

    Cetatea Brusiei este in partile Bitiniei, in hotar cu Frigia si cu Moesia. In aceasta cetate, pe vremea rau-credinciosului imparat Iulian, cel lepadat de credinta, a fost episcop Sfantul Timotei (361-363), care, pentru curatia si sfintenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Si pastorea duhovniceste poporul sau, tamaduind bolile, cu puterea cea data lui de la Dumnezeu. Si, luminand cu invatatura turma sa, intorcea la Domnul pe multi necredinciosi.

   Iar, dupa ce a venit imparat Iulian si a inceput a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfantul Timotei, s-a ostenit si mai mult cu propovaduirea cuvintelor lui Dumnezeu, intarind pe cei credinciosi in credinta. Deci, afland de dansul, paganul Iulian a trimis sa-l prinda si l-a inchis in temnita. Si multi veneau la dansul cand era el in lanturi, iar el ii invata sa creada in Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si, a fost instiintat si Iulian pe aceasta. Si l-a oprit pe el sa invete despre numele lui Hristos, dar Sfantul Timotei nu a incetat sa-si implineasca datoria, propovaduind, fara teama, pe Mantuitorul. Si, maniindu-se, imparatul a trimis pe un slujitor al sau si i-a taiat capul Sfantului Timotei in temnita. Si asa, vrednicul pastor s-a adus jertfa pe sine, primind cununa muceniciei. Intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintitilor Mucenici Alexandru si Antonina (+303-305)..

    Acestia au fost din satul Cordam. Sfanta Antonina petrecea viata ei in curatie si cu cinste. Deci, fiind prinsa de dregatorul Fist si nevrand sa se lepede de Hristos, nici sa slujeasca idolilor, a fost dusa cu sila, intr-o casa de desfranare. Si, stand acolo, nemancand trei zile, i s-a aratat, noaptea o lumina, si, facandu-se tunet mare, s-au deschis usile casei si s-a facut glas din cer catre ea, indemnand-o sa se scoale si sa ospateze. Apoi, a fost dusa, iarasi, inaintea dregatorului si, neplecandu-se a jertfi la idoli, a fost calcata in picioare si batuta cu sabia de lemn. Si, iarasi, a fost adusa in casa de desfrau. In aceasta casa, prin descoperirea ingerului, a intrat Alexandru si, pentru varsta lui tanara, ca era de douazeci si trei de ani, s-a prefacut ca merge acolo pentru pacat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfanta din casa, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a ramas in casa. Peste putin timp, vazandu-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregator. Si, intrebandu-l pentru ce a facut aceasta, mucenicul n-a tagaduit, ci a marturisit pricina cu insusi gura sa. Si, mai intai, a fost batut cu sabia de lemn. Apoi, prinzand si pe Sfanta, le-a taiat degetele mainilor si picioarelor si, ungandu-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat branci intr-o groapa cu foc si, acolo, si-au luat feriricitul sfarsit. Si se face praznuirea lor la manastirea Maximin, care este in Constantinopol.
 

Intru aceasta zi, cuvant de la Isus Sirah.

    Nu te certa cu cel puternic, ca sa nu cazi vreodata in mainile lui. Sa nu te judeci cu omul ce bogat, ca sa nu-ti ingreuneze tie masura. Pentru ca pe multi i-a pierdut aurul si inimile regilor le-a aplecat. Sa nu te sfadesti cu omul cel limbut si sa nu pui pe focul lui lemne. Sa nu te insotesti cu omul rau crescut, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai. Sa nu ocarasti pe omul cel ce se intoarce de la pacat; sa-ti aduci aminte ca toti suntem vinovati. Sa nu necinstesti pe vreun om la batranetile lui, pentru ca si tu insuti vei imbatrani. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau; sa-ti aduci aminte ca toti trebuie sa murim. Sa nu treci cu vederea vorbele inteleptilor, ci, la pildele lor, opreste-te, pentru ca de la dansii vei deprinde invatatura, despre cum sa slujesti la cei mai mari. Sa nu te departezi de la poruncile batranilor, pentru ca si ei s-au deprins de la parintii lor, ca, de la ei, vei invata intelepciunea si indemanarea de a da raspuns bun la nevoie. Nu atatia carbunii pacatosilor ca sa nu te arda flacara focului lor. Sa nu ajungi pana la sfada cu omul iute la manie, ca sa nu fie o cursa intinsa inaintea buzelor tale. Sa nu dai imprumut omului, celui mai tare decat tine, si, de vei imprumuta, socoteste imprumutul ca pierdut. Sa nu fii chezas peste puterea ta, iar, daca ai dat chezasie, fii cu grija, ca va trebui sa platesti.
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca sa nu ne juram si sa nu ne calcam juramantul.

    Drepta aceea, daca cei ce mint, patimesc multe, apoi, cei ce-si calca juramantul, oare, nu vor patimi? Ca, daca numai pentru raspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: "Adevarat, cu atat am vandut tarina, va jurati si calcati juramantul, de ce fel de osanda veti fi vrednici? Este potrivit sa aratam, astazi, si din Legea veche, cumplitul lucru al calcarii de juramant, ca zice Zaharia Proorocul: "Secera se pogoara, lunga de douazeci de coti, si inalta de zece coti", pogorare care arata grabnica navalire a pedepsei, ce urmeaza calcarii juramintelor. Fiindca acei multi coti insemneaza groaza si marimea relelor. Iar, fiindca vedea secera pogorandu-se din cer, aceasta insemna judecata, care se pogoara de la Judecatorul cel de Sus, iar chipul secerei, arata pedeapsa cea fara de scapare. Ca precum secera, oriunde ar cadea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoara asupra celor ce se jura si calca juramantul infricosata este si acei oameni nu vor putea scapa, daca nu isi vor indrepta, mai intai, faptele lor. Ca, desi nu suntem pedepsiti indata ce ne purtam, pentru aceasta, sa nu fim fara teama. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti, decat pedepsiti, aceia sunt datori sa se teama si sa se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, sa cercetam singuri, daca n-am gresit, fiindca daca gresim si nu suntem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Multi s-au jurat si juramantul l-au calcat, dar, macar ca au scapat de osanda pana acum, sa nu se semeteasca, pentru ca ii asteapta scrasnirea dintilor. Si, poate unii, chiar si aici vor patimi si nu vor scapa de pedeapsa, chiar daca, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osanda mai cumplita avand. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, calcandu-se juramantul, ci, sa cercetam de n-am gresit." Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei şi către Sfinţii Mucenici Alexandru şi Antonina

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei şi al Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmosul

Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a prea slăvit. Că, aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca cei ce pururea staţi înaintea Luminii Celei Neînserate, mucenicilor, risipind întunericul necunoştinţei mele, daţi-mi lumină mie, care doresc să laud cu cântări prăznuirea voastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind pătimitorilor cu credinţă numai cele ce petrec în veşnicie, aţi defăimat toate cele văzute şi cu gând întărit luminat aţi alergat către chinuri şi către bătăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind nevoinţa muceniciei cea după lege, cinstiţilor, aţi avut în ajutor pe Domnul Care vă uşura pe voi de dureri şi vă făcea bărbaţi împotriva tiranilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce ca un Dumnezeu ai zidit puterile cele nevăzute numai cu voirea, pe tine, Fecioară, te-a avut ca o pricină din nou zidirii noastre. Ci roagă-L pe Dânsul, Preacurată, ca să mântuiască lumea.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Însuţi Cel ce ştii...

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să vezi pe Hristos, Antonina frumoasă fecioară, ai râvnit patimii Lui celei dumnezeieşti, căci ai suferit pălmuiri asemenea ca El, dând împotrivă palmă obrajilor celor întunecoşi al demonilor celor fără de trup, prealăudată.

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tărie ai stat împotriva vrăjmaşului celui ce cu gând potrivnic poruncea ca să fii bătută, preacinstită şi te-a osândit să şezi în temniţă tu, ceea ce erai păzită de sfinţii îngeri, cu poruncile Ziditorului tău, mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin rugăciunile tale se pogorau din înălţime tunete şi fulgere şi s-a văzut lumină mare, mireasă a lui Dumnezeu şi glas dumnezeiesc luminat s-a făcut, îmbărbătându-te şi cu haină cuvântătoare întărindu-te, Antonina preacinstită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Dumnezeu, te-ai arătat după naştere Fecioară şi acum cetele fecioarelor, cinstesc dumnezeiescul tău chip, Preacurată, cu care dimpreună, cere-ne nouă iertare, milă şi desăvârşită scăpare de nevoi.

Irmosul

Însuţi Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Munte umbrit cu harul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israel, Ce avea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În toată lumea se vesteşte chinuirea şi luptele voastre, marilor mucenici ai lui Hristos, prin care cu harul aţi biruit puterile cele amare ale vrăjmaşului şi v-aţi arătat biruitori împotriva lui.

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins-a cursele împotriva ta vicleanul, dar cu tărie bărbătească şi cu podoabă ai făcut poruncile lui netrebnice şi cu totul l-ai surpat la pământ, cinstită, fiind acoperită cu dumnezeiască mână, ceea ce eşti înţelepţită de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelegere şi pricepere ţi-a dăruit ţie Hristos şi te-a izbăvit din mâna necredincioşilor, curată fără prihană şi neîntinată, trimiţându-ţi pe Sfinţitul Alexandru, ca pe un dumnezeiesc arhanghel dintru înălţime, o, Antonina!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe Una ce te-a avut pe tine Putere şi Întărire, Antonina a răbdat cele cu anevoie şi de întristare şi a surpat pe tiranul şi 1-a călcat sub picioarele cele frumoase, prin harul Cuvântului Celui Ce a strălucit din pântecele tău, Prealăudată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întins pe lemn şi tăiat, Sfinte Mucenice Alexandre şi fiind înconjurat de dureri iuţi, ţi-ai întins ochii sufletului către Dumnezeu, Cel Ce poate să mântuiască, prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind ucişi mucenicii întru goliciunea trupurilor, au primit podoaba nestricăciunii şi au moştenit slavă nemuritoare în loc de necinste vremelnică. Pentru aceea pururea sunt fericiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Surpă pe demonii, cei ce pururea dau război cu mine şi de sfatul lor nelucrător, Preacurată, fereşte-mă nevătămat de nădejdea lor, ca pururea să te fericesc pe tine, Pruncă.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieşte săvârşind nevoinţele cele vitejeşti şi pline de minuni, aţi biruit mulţimile etiopienilor celor înţelegători, mucenici ai Domnului şi acum vă veseliţi împreună cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-vă, mucenicilor, cu lumina cea dumnezeiască, prin frumuseţea curăţiei, v-aţi asemănat slujitorilor celor fără de trup, slujind Dătătorului de bine v-aţi mutat către Dânsul, purtătorilor de cununi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind împreună în temniţă, strălucindu-vă vouă lumina şi pogorându-vi-se glas de la Dumnezeu, Care a pus în sufletele voastre îndrăzneală, v-aţi bucurat, prealăudaţilor, purtători de cununi, mari mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mi s-a omorât sufletul din pricina călcărilor de porunci; cercetează-mă şi mă înviază Ceea ce ai născut pe Viaţa Hristos, pe Care prealăudaţii mari mucenici L-au mărturisit Dumnezeu al tuturor, Fecioară Maică.

Irmosul

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pomenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, pe care credincioşii o săvârşim şi o lăudăm cu credinţă, întru cunoştinţă strigând: Tu eşti, Hristoase, întărirea mucenicilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălţat şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu minunată cuviinţă lipsindu-se de mâinile pe care le ridicau către Dumnezeu Ziditorul tuturor, se bucurau mucenicii, primind putere din cer şi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-vă, mucenicilor, cu răbdarea chinurilor celor nesuferite, cu adevărat v-aţi arătat podoabă de aur preafrumoasă, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat şi preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind spânzuraţi pe lemn şi fiind spintecaţi cumplit, vitejeşte nu simţeaţi cu adevărat durerile chinurilor, primind ajutor de sus şi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat şi preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Precum cuptorul caldeilor nu a ars pe cei trei tineri, aşa şi Focul Dumnezeirii a păzit pântecele tău nears, Preacurată. Pentru aceasta strig către tine: arde-mi materia cea amară a patimilor mele, ca să te slăvesc pe tine, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: În cuptor tinerii lui Israel..,

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea cea preaînţeleaptă, înaintea celor fără de lege ca nişte ritori a grăit de Întruparea Cuvântului, Care S-a arătat pe pământ mai presus de cuget pentru noi şi răbdând ispită de chinuri, acum se numără împreună cu cetele mucenicilor întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte jertfe sfinţite fiind fripţi cu făclii, mucenicilor, v-aţi întins ochiul către Dumnezeu, Cel Ce poate să vă mântuiască pe voi, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fiind legaţi înţelepţilor mucenici şi unşi cu smoală, aţi fost aruncaţi împreună în groapă arsă, dumnezeieşte strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de bărbat ai născut pe Dumnezeu, Fecioară Preacurată, asemănându-Se nouă. Pe Care pururea roagă-L să mântuiască, pe cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Chipul naşterii tale...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să primiţi în ceruri cunună neveştejită şi cămară luminoasă şi avuţie nerăpită, mucenici ai lui Hristos, aţi fost aruncaţi în cuptor şi în groapă, săvârşindu-vă într-însa cu fericire, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte prinoase întregi v-aţi adus împăratului tuturor, mucenici ai lui Hristos, săvârşindu-vă prin foc şi v-aţi împreunat cu adunarea cea luminoasă a oştilor celor de sus, cu care împreună pururea vă cinstim pe voi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Jertfă vie cu adevărat v-aţi adus trupul şi sufletul lui Hristos, Cel Ce S-a jertfit pentru voi ca o Oaie şi vă bucuraţi în corturile celor întâi-născuţi, marilor mucenici Alexandre, cugetătorule de Dumnezeu şi Antonina, vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum să-mi răsară lumina mie, celui ce zac întru întunericul lenevirii, risipind norii ce-mi orbesc cugetul, făcând pururea pace adâncă în sufletul meu, Ceea ce eşti Preacurată, ca să te slăvesc pe tine Cea cu totul fără prihană.

Irmosul

Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Doimea cea minunată a cinstiţilor purtători de chinuri, răbdând cu tărie înfocarea chinurilor, stă înaintea Treimii cu mărire, rugându-se ca să dea prin Duhul har şi milă şi curăţire de greşeli, celor ce cinstesc mărită pomenirea ei.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, dimpreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, celor ce te slăvim pe tine pururea cu credinţă şi cu dragoste.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mielul şi Păstorul Mort Răstignit pe lemn, plângând a zis, ca o Maică strigând: Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule preabunule?