Acatistul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos

 

Acatistul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos se citește pentru a cere de la Dumnezeu puterea de a primi în inimile noastre Lumina Taborică spre luminarea minții și pătrunderea tainelor Dumnezeiești.

Rugăciunile începătoare

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Slava....Și acum...

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne miluiește (de 3 ori)

Slavă…Și acum…

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Tropar la Acatistul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, glasul al 7-lea

Schimbatu-Te-ai la Față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătându-le ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucește și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție.

Condacul 1

Alesule Voievod și Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului și al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Față întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat și toți pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ți pentru Schimbarea Ta la Față închinare de mulțumire, împreună cu Petru din suflet Îți cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Icosul 1

Îngerilor necunoscută și oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele și razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos și glasul Tatălui auzind, au înțeles taina Întrupării Tale și au cântat așa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feței Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun și Puternic, trezește-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului și în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuiești întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne și pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălășluiește-ne și pe noi în lăcașurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozește-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptății, îmbracă-ne în veșmântul adevărului și al dreptății pe noi, cei ce dormim în umbra morții;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 2

Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminați și nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim și acolo să pătimești multe și să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuie să le rabzi de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Totuși, ei neputând înțelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după șase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan și i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăți, înainte de Cruce, slava Ta dumnezeiască, ca și în timpul pătimirilor Tale să-Ți cânte: Aliluia!

Icosul 2

Înțelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale celei de bunăvoie neputând să-l înțeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoșatei Tale Schimbări la Față și dumnezeiasca Ta slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înțeleagă că pătimirea Ta este de bunăvoie și să-Ți cânte așa:
Iisuse, Care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne și pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte;
Iisuse, Care ai îndepărtat pe Petru și pe fiii lui Zevedeu de mulțimea grijilor lumești, îndepărtează și mintea noastră de lucrurile pământești, ca să învățăm a ne feri de patimile cele josnice;
Iisuse, Care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălțime preafrumoasă, învață-ne și pe noi ca prin sudoare și multă trudă să ne nevoim în toate zilele;
Iisuse, Care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Față, învrednicește-ne acum și pe noi, credincioșii Tăi, să ne luminăm cu dulceața cuvintelor Tale;
Iisuse, Care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniștea Taborului, dă-ne și nouă, celor tăcuți și goi, să cugetăm totdeauna la slava Ta;
Iisuse, Care pentru numele Tău s-a veselit Taborul și Ermonul, dă-ne și nouă, ca prin chemarea preadulcelui Tău nume, să săvârșim urcare la cele înalte;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 3

Aleșii Tăi Apostoli, îmbrăcați fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să învețe a cânta cele înalte și să cugete la cele cerești, iar nu la cele pământești. Îmbracă-ne, dar, și pe noi cei căzuți întru cele de jos și biruiți totdeauna de neputințele trupului, cu puterea și slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputințele noastre, și să-Ți cântăm Ție cu dragoste: Aliluia!

Icosul 3

Vrând ca înainte de Cruce, de pătimirea cea de bunăvoie, să descoperi în parte slava dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei slave: pe Petru, care Te-a iubit mai mult decât toți și Te-a mărturisit, primul dintre toți, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care, având nădejdea bunătăților viitoare, capul sub sabie și-a plecat și, astfel, a pus început mucenicilor Tăi, și pe Ioan cel feciorelnic, care, mai mult decât toți păstrând neprihănirea trupului și a duhului, a primit har deosebit întru vederea unor negrăite descoperiri și a slavei Tale dumnezeiești. Împreună cu ei primește și de la noi aceste cântări de laudă:
Iisuse, Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Față, ai primit mărturisirea, primește și calda noastră mărturisire;
Iisuse, Cel ce aceluiași Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune și inimilor noastre celor pașnice și bune;
Iisuse, Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu ne birui cu tunetul mâniei Tale;
Iisuse, Cel ce acelorași ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor noastre lăuntrice;
Iisuse, ridică-ne împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăția trupului și a sufletului;
Iisuse, Cel ce știai că Iacob va bea întâiul Tău pahar, gătește-ne și nouă locuri în rai;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 4

Furtună a fost arătarea dumnezeirii Tale în muntele Sinai, deoarece în tunete și fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot așa și în Horeb a fost duh de tărie ce despica munții; vijelie și foc când Ilie prorocul a vrut să Te vadă. Totuși nu în vijelie, nici în cutremur și nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ți-ai arătat Fața și slava dumnezeirii Tale, precum și în muntele Taborului ai șezut în fața lor și cu bucurie Ți-au cântat: Aliluia!

Icosul 4

Auzind Moise și Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârși la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, așa cum a mărturisit și glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morți, ca să mărturisească celor ținuți în iad venirea Ta în lume. Ilie însă a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Față. Iar noi, mirându-ne de taina arătării prorocilor Tăi în Tabor, cu umilință îți cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vrut ca văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ți privească Fața Ta, arată-ne și nouă, în veacul ce va să vie, dulceața cea dorită a Feței Tale;
Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea slavei Tale, arată-ne și nouă, întru Împărăția Ta, Față către față, bunătatea cea nespusă a privirii Tale;
Iisuse, Cel ce în liniște și în glas de adiere de vânt lin l-ai învățat pe Ilie descoperirea Ta, învață-ne și pe noi, în chip minunat și în liniște, nepătimirea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne și pe noi, în chip minunat, la înălțimea desăvârșitei viețuiri;
Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit prorocilor, iar în Tabor le-ai vestit moartea Ta, hrănește cu cuvintele vieții veșnice și sufletele noastre cele flămânde;
Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Față, aprinde și credința noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 5

Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălțat Tatălui Tău, pe înălțimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Fața Ta ca soarele și îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut slava Ta, a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr, și stând cu frică Ți-au cântat: Aliluia!

Icosul 5

Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om și Schimbându-Te la Față întru slava dumnezeiască și vorbind cu Moise și cu Ilie despre sfârșitul Tău, au înțeles puterea Ta cea pururea fiitoare și dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au înspăimântat auzind cele grăite și s-au desfătat de vederea dumnezeieștii Tale slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupești, iar noi împreună cu dânșii Îți cântăm:
Iisuse, Cel ce ai strălucit ucenicilor Tăi dumnezeiasca și nespusa Ta slavă, strălucește în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare;
Iisuse, Cel ce ai împărtășit pe întâistătătorii Legii și harului cu lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtășire adună mintea noastră ce rătăcește pururea;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puțin fulgerul dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conștiința noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai luminat muntele sfânt, luminează cu lumina poruncilor Tale și sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Față ai luminat marginile lumii, luminează-ne și ne înfrumusețează și pe noi cei întunecați;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea luminii Tale din Tabor ai curățat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curățește-ne și ne înnoiește și pe noi cei întunecați;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 6

Văzând binecuvântata și mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise și cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob și Ioan s-au bucurat foarte. Petru, având glasul plin de iubire dumnezeiască, a zis: "Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, vom face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una". Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă și cu glas tremurând Îți cântăm: Aliluia!

Icosul 6

Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea descoperirea și venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli și vârful muntelui l-a înconjurat. Aceștia și mai mult s-au înfricoșat și, intrând cu frică în nor, au simțit nepătrunsa Ta dumnezeire și cu multă îndrăzneală Ți-au cântat unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce pe Israel de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuți și acum arată-ne calea în Împărăția Ta;
Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acoperă-ne și pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt;
Iisuse, Cel ce locuiești în ceruri, în Biserica nefăcută de mâini, arată-ne și nouă biserica dătătoare de lumină și umbra preacurată a dumnezeirii Tale;
Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zidește-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri;
Iisuse, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, îmbracă-ne și pe noi cei dezbrăcați cu haina țesăturii dumnezeiești a neprihănirii și curăției;
Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne și pe noi cei răniți în haina luminoasă ca zăpada a cereștii Tale frumuseți;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 7

Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău Ceresc, acum, iarăși, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu ești Fiul Lui, și astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultați". Iar Apostolii, înfricoșându-se, au căzut cu fața la pământ, cântându-Ți: Aliluia!

Icosul 7

Nouă și preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înșiși, văzători și slugi, auzind glasul Părintelui și tunet din nori, s-au înspăimântat și o nouă revărsare de lumină deodată i-a luminat și, privindu-se unul pe altul, s-au mirat și, căzând cu fața la pământ, Ție, Stăpâne, închinându-se, Ți-au adus aceste laude:
Iisuse, Cel ce ești Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viața noastră cea întunecată și necurată;
Iisuse, Cel ce ești strălucirea slavei Părintești, luminează sufletele noastre cele căzute și afundate în întuneric;
Iisuse, Cel ce ești minunat și înfricoșător în slava dumnezeirii Tale, înnoiește vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat;
Iisuse, Prealine, Cel ce ești plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăția sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada;
Iisuse, Lumină fără început, în Lumina Ta din Tabor arată-ne și nouă Lumina Tatălui;
Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a Împărăției Tale, arată-ne și nouă lumina Duhului;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 8

În chip minunat și străin, Ți s-au arătat Moise și Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului dumnezeiesc și vorbind despre pătimirea Ta cea de bunăvoie ce îți stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos și încetând glasul din cer, slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ți-au cântat: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul ai fost întru cele de sus, Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Față în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărțit. Iar când prorocii au plecat și vederea dumnezeiască s-a sfârșit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ și, atingându-i cu mâna le-ai zis: "Sculați-vă și nu vă temeți". Iar ucenicii, deschizând ochii și nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte și, mulțumind lui Dumnezeu, Ți-au cântat așa:
Iisuse, Cel ce ai cuvintele vieții veșnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească;
Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta;
Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit taina pătimirilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta;
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, slava Ta, dă-ne nouă să înțelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău;
Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoiește în sufletele noastre privirea Chipului și asemănării Tale;
Iisuse, Cel ce ești pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a Chipului Tău;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 9

Toată firea s-a înfricoșat, văzând preaslăvita Schimbare la Față în Tabor, Hristoase Mântuitorule: îngerii stând nevăzut cu frică și cu cutremur Ți-au slujit Ție, cerurile s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând slava Domnului. Muntele Tabor, care până atunci era întunecat și fumegând, s-a acoperit cu un nor luminos, pentru că pe el au stat Preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi, Doamne, neputând suferi să vadă Fața Ta, au căzut la pământ, acoperindu-și fețele, până când, sfârșindu-se vedenia, Tu Însuți i-ai ridicat și ei Ți-au cântat: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei deșerți de înțelepciune, nefiind luminați de har, nu pot pricepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Față. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tai nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula a treia zi din mormânt. Și ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut și au auzit, dar în inima lor Ți-au cântat așa:
Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat, izbăvește-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească;
Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată;
Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea dumnezeirii Tale, desfătează-ne și pe noi totdeauna cu învățăturile Tale;
Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne și pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Față;
Iisuse, Cel ce ai sfințit Taborul cu Preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ție pururea;
Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează și mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 10

Vrând să mântuiești lumea, Te-ai Schimbat la Față în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de slava Ta cerească și să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea slavei Tale la învierea cea de obște și în Împărăția Ta cea veșnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învrednicești și pe noi, precum pe Moise și pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Față către față și să-Ți cântăm cu toți sfinții cântarea veșnică: Aliluia!

Icosul 10

Împărate Preaveșnic, toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot așa Te-ai Schimbat la Față pe muntele cel sfânt, ca să luminezi întunericul dinlăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul și în umbra morții și să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiți. Pentru aceasta cu mulțumire Îți cântăm:
Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu;
Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumusețea cea negrăită a Împărăției Tale, întărește în noi pacea și adevărul Duhului Sfânt;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea dumnezeiască a Trupului Tău toată făptură ai îndumnezeit-o, înnoiește-ne și pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat focul dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic și păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcele Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfințește și sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 11

Cântare de umilință aducem Ție noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Față, și strigăm: Dă-ne nouă, robilor Tăi, înălțimea viețuirii cerești și strălucirea slavei dumnezeiești celei pururi fiitoare, iar cu inimă curată învrednicește-ne, în chip gândit, să ieșim la muntele Tău cel sfânt și să vedem cu ochii minții preaslăvita Schimbare la Față, ca să-Ți cântăm în chip luminos: Aliluia!

Icosul 11

Fiind Lumina Nepătrunsă și Dătător de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare și fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului și acolo ai arătat ucenicilor Tăi lumina cea necreată și dumnezeiască și chipul slavei Părintești. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci și pe noi părtași, ca să-Ți cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:
Iisuse Hristoase, Lumina cea adevărată, întărește sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământești;
Iisuse, Împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârșitului nostru;
Iisuse, Lumina Lină, Care dai viață, trimite sufletelor noastre lumină și viață în ceasul cel înfricoșător al morții noastre;
Iisuse, Lumina Sfântă, Care luminezi și arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului;
Iisuse, Lumina Preadulce și Preasfântă, însoțește-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului;
Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinților Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 12

Dăruiește-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleșilor Tăi ucenici Petru, Iacob și Ioan, și ne primește pe noi ca și pe aceia, ca îmbrăcați cu putere de sus și luminați de Duhul Sfânt, având inima curată și duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post și rugăciune și petrecând întru neprihănire, să-Ți cântăm cu vrednicie: Aliluia!

Icosul 12

Cântând Preacurata Schimbare la Față preaslăvim dumnezeiasca Ta slavă arătată în Tabor, ne închinăm dumnezeirii și puterii Tale și credem cu Petru că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși și cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne rușina pe noi, cei neputincioși și învechiți în trup, care credem întru Tine, ci ne acoperă cu lumina dumnezeieștii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îți cântăm:
Iisuse, Soarele cel neapus, Care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu dumnezeiasca Ta strălucire;
Iisuse, Lumina cea neajunsă, Care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Față, încălzește-ne cu împărtășirea harului Tău;
Iisuse, Biserica Veșnică a Ierusalimului Ceresc, sălășluiește-ne în cortul Tău dumnezeiesc;
Iisuse, Floarea cea binemirositoare a raiului, înmiresmează-ne și pe noi cu aromatele sfințeniei și ale curăției;
Iisuse, Focul cel curățitor, Care ai vrut să curățești cerul și pământul de orice întinăciune, curățește-ne și pe noi de toată întinăciunea trupului și a duhului;
Iisuse, Piatra cea prețioasă, Care ai luminat Sionul cel de sus cu frumusețe dumnezeiască, învrednicește-ne și pe noi să vedem această frumusețe;
Iisuse, Dumnezeulcel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 13

O, Preadulce și Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu slava dumnezeiască, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, așa și pe noi învrednicește-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Față, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuiește în noi și să ne arătăm vrednici moștenitori ai Împărăției Tale celei veșnice, unde cu toți sfinții să-Ți cântăm: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Îngerilor necunoscută și oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele și razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos și glasul Tatălui auzind, au înțeles taina Întrupării Tale și au cântat așa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feței Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun și Puternic, trezește-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului și în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuiești întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne și pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălășluiește-ne și pe noi în lăcașurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozește-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptății, îmbracă-ne în veșmântul adevărului și al dreptății pe noi, cei ce dormim în umbra morții;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 1

Alesule Voievod și Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului și al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Față întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat și toți pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ți pentru Schimbarea Ta la Față închinare de mulțumire, împreună cu Petru din suflet Îți cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveșnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Rugăciune la sfârșitul Acatistului Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, și ești Strălucire Slavei Tatălui și Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă față de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micșorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuși, înainte de Cruce și de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Față, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinților Tăi ucenici și Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit și dat morții să priceapă că pătimirea este de bunăvoie și dumnezeiască. Învrednicește-ne și pe noi, pe toți, să prăznuim Preacurata Schimbare la Față cu inimă curată și cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel sfânt, în sălașul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu sfinții, Față către față, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale și să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.